Anulare hotarare aga Spete. Decizia 1417/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.29828
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1417
Ședința publică din 9 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta recurentă - SRL și pârâta recurentă - SA împotriva sentinței civile nr.502/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect acțiune în anulare - nulitate absolută contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta recurentă, administratorul societății, avocat și avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că pârâtul intimat a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare care se comunică și cu reprezentanții reclamantei recurente.
Curtea constată că nu se impune comunicarea întâmpinării formulate de pârâtul intimat cu pârâta recurentă - SA.
Reprezentanții reclamantei recurente arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantei recurente, av. solicită admiterea recursului și casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Caransebeș.
Reprezentantul reclamantei recurente, av. pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Caransebeș, cu cheltuieli de judecată, arătând că instanța care a judecat cauza în primă instanță nu a fost competentă să judece cauza în condițiile în care obiectul litigiului este evaluabil în bani cu valoare mai mică de un miliard lei vechi.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.502/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL, împotriva pârâților - SA și, având ca obiect nulitate act juridic, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 2250 lei RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub dosar nr- reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții - SA și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.2467/21 iunie 2006 având ca obiect vânzarea unor structuri metalice cu pereți și acoperișuri din tablă (boxe reparații) cu suprafața de 219,904. și nr.2155/30 mai 2006, având ca obiect clădire atelier auto, birou, poartă în suprafață de 66,907. pentru "frauda la lege sau fraudarea unui terț".
Pârâta - SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
În motivarea întâmpinării pârâta a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei și excepția inadmisibilității în temeiul art.111 cod pr.civilă. A mai arătat că în condițiile în care reclamanta ar înțelege totuși să purceadă la realizarea dreptului ridică excepția neîndeplinirii condiției prealabile privind concilierea - potrivit art.720 ind.1 și urm. Cod pr.civilă.
La data de 30.04.2008 s-a formulat întâmpinare de către pârâtul prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii reclamantei ca fiind formulată de o persoana fără calitate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul a arătat prin întâmpinare că, contractele de vânzare cumpărare a căror nulitate se solicită a fi constatată nu au la bază o cauză ilicită care să ducă la nulitatea lor, ele fiind încheiate în condițiile legii. Prin cele două contracte pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra unei construcții - boxe reparații-cu structura metalică și asupra clădirii atelier auto, bunuri ce la data vânzării se aflau în proprietatea - SA.
La rândul său reclamanta a dobândit de la o altă persoana juridică dreptul de proprietate asupra unui utilaj care se afla la data dobândirii și până în prezent în proprietatea și folosința acesteia.
De asemenea, pârâtul a arătat că prin sentința civila nr.538/2007 a Judecătoriei Caransebeșs -a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului din CF 617, acesta fiind partajat între pârâtul și reclamantă, pârâtul având intabulate și clădirile a cărui proprietar este și că reclamanta încearcă să inducă instanța în eroare în momentul în care a pretins că prin factura fiscala nr.- ar fi achiziționat anumite clădiri.
Prin sentința nr. 1358/11 iunie 2008 Judecătoriei Caransebeș, s-a admis din oficiu excepția de necompetență materială a Judecătoriei Caransebeș invocată de instanță din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C-
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Caransebeșa reținut că, prin cererea înregistrată reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr.2467/21 iunie 2006 având ca obiect vânzarea unor structuri metalice cu pereți și acoperișuri din tablă (boxe reparații) cu suprafața de 219,904. și nr.2155/30 mai 2006, având ca obiect clădire atelier auto, birou, poartă în suprafață de 66,907. pentru "frauda la lege sau fraudarea unui terț".
În drept, potrivit disp.art.4 cod comercial "se socotesc, afară de acestea, ca fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul", iar în temeiul art.56 Cod com. "Dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, încât privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel".
Având în vedere că pârâta este o societate comercială, iar contractele de vânzare cumpărare încheiate între părți au ca obiect vânzarea unor bunuri care fac parte din fondul de comerț, în temeiul disp.art. 4 și 56 cod com. Judecătoria Caransebeșa reținut că litigiul are un caracter comercial și este neevaluabil în bani.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul C-S sub nr-, la data de 03.07.2008.
La dosar au fost administrate proba cu expertiza și probe cu înscrisuri, din a căror analiză tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:
În baza art. 137.proc.civ. tribunalul s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate:
În ce privește lipsa calității procesuale active a reclamantei invocată atât de către pârâta - SA cât și de către pârâtul tribunalul respins-o deoarece față de obiectul cererii - nulitate absolută pentru fraudarea unui terț - nu se poate aprecia lipsa calității procesuale a acestuia.
Excepția inadmisibilității în baza art.111 cod pr.civilă a fost respinsă deoarece judecătorul nu este ținut de încadrarea juridică dată de părți cererii ci numai de starea de fapt și este evident că se tinde la realizarea dreptului și nu este vorba despre constatare.
Reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr.2467/21 iunie 2006 având ca obiect vânzarea unor structuri metalice cu pereți și acoperișuri din tablă (boxe reparații) cu suprafața de 219,904. și nr.2155/30 mai 2006, având ca obiect clădire atelier auto, birou, poartă în suprafață de 66,907. pentru "frauda la lege sau fraudarea unui terț".
Contractele de vânzare cumpărare a căror nulitate se solicită a fi constatată nu au la bază o cauză ilicită care să ducă la nulitatea lor, ele fiind încheiate în condițiile legii. Prin cele două contracte pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra unei construcții - boxe reparații - cu structura metalică și asupra clădirii atelier auto, bunuri ce la data vânzării se aflau în proprietatea - SA. La rândul său reclamanta a dobândit de la o altă persoana juridică dreptul de proprietate asupra unui utilaj care se afla la data dobândirii și până în prezent în proprietatea și folosința acesteia.
Prin sentința civilă nr.538/2007 a Judecătoriei Caransebeșs -a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului din CF 617, acesta fiind partajat între pârâtul și reclamanta, pârâtul având intabulate și clădirile a cărui proprietar este.
Reclamanta a pretins că prin factura fiscala nr.- ar fi achiziționat anumite clădiri, însă din contractul de la dosar nu rezultă că sunt aceleași clădiri cu cele din contractele a căror anulare se cere.
Din expertiza realizată în cauză au rezultat aceleași concluzii: că este vorba despre o singură clădire în patrimoniul - SA denumită diferit în mai multe documente (o dată "Atelier mecanic ", altă dată " Clădire Atelier mecanic auto" și altă dată " Clădire poartă"). Diferențele de denumire au fost generate de faptul că în balanța mijloacelor fixe s-a folosit o denumire iar în foaia de plan cadastral altă denumire. La fel s-a întâmplat cu bunul "boxe reparații" din grupa baracamente denumit o dată "Șopron metalic" altă dată " Magazie 8x28x4 din panouri" sau " metalică 8x28x4 din panouri"," reparații", respectiv " metalice structură metalică cu pereți și acoperiș de tablă". Expertului nu i s-au pus la dispoziție documente referitoare la vânzarea dintre - SA și - SRL ambele bunuri s-au aflat în proprietatea primei pârâte și au fost vândute celui de-al doilea. Expertiza efectuată în cauză face parte integrantă din prezenta hotărâre în ceea ce privește concluziile sale. Reclamanta a arătat pe tot parcursul procesului, dar și în concluziile scrise că nu putea cumpăra gaterul în mod separat ci numai cu o clădire fixă fiind construcție definitivă, însă din expertiza realizată a rezultat contrariul și chiar mai mult decât atât în contractul de asociațiune din 17.05.1994 este prevăzut expres că după încetarea contractului - eliberează terenul pe care și-a instalat gaterul împreună cu anexele aferente. Cu toate acestea, terțul - realizează o vânzare prin contractul 88/3.11.2008 către reclamantă. Această vânzare nu are relevanță față de pârâții în cauză lor nefiindu-le opozabilă.
În plus, întabularea făcută de către pârâtul după dezmembrarea față de pârâta - dovedesc raporturile juridice reale dintre părți cunoscut fiind că în regim de Carte funciară intabularea face dovada proprietății.
Prin urmare, tribunalul a considerat că nu se impune constatarea nulității absolute a contractelor invocate de către reclamantă, frauda la lege nefiind dovedită, astfel că acțiunea a fost respinsă. Nici motivul invocat - fraudarea unui terț nu a fost dovedit, deci nici sub acest aspect acțiunea nu este admisibilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta - SRL solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competenta - Judecătoria Caransebeș, în baza dispozițiilor art. 304 alin.3 Cod proc. civilă, iar în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulata și precizată la termenul din data de 30 aprilie 2008, precum si a cererii reconvenționale a pârâtei - SA și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.2467 din 21 iunie 2006, având ca obiect vânzarea boxelor reparații si nr. 2155 din 30 mai 2006 având ca obiect clădire atelier auto, birou, poartă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului reclamanta recurentă arată că sentința pronunțată a fost data dată cu încălcarea competentei materiale a instanței legal investite, apreciind că instanța competentă să judece fondul cauzei este Judecătoria Caransebeș, obiectul prezentului litigiu având un caracter esențialmente civil, nefiind vorba de un act obiectiv de comerț si neavând un caracter comercial, negăsindu-si in cauză aplicabilitate dispozițiile art.56 din Codul comercial, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Referitor la celelalte două motive de recurs, reclamanta învederează în primul rând faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe în legătură cu cererea reconvenționala a pârâtei - SA depuse la termenul din data de 11.06.2008 prin care și aceasta a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare din litigiu.
Totodată, reclamanta arată că instanța de fond a respins toate cererile sale de probațiune formulate la termenul din 2 iunie (obiecțiunile la raportul de expertiza, contraexpertiza, proba testimoniala, deplasare la fata locului) punându-o astfel în imposibilitatea de a dovedii susținerile din cererea de chemare in judecată și de a contesta în vreun fel concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză și care este de fapt toată motivarea sentinței.
Reclamanta susține că instanța de fond nu a coroborat înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de vânzare nr.88/3.11.2008, declarația de impunere nr.11/24.01.2005, certificatul fiscal nr.5679/07.11.2008, contractul de comodat încheiat în 2005 și prelungit în 2006 între - SA și pârâtul cu privire la "clădire atelier auto, poarta, birou", adresele nr.3844/11.09.2006 și 2764/12.07.2006, prin care - SA a înștiințat pe pârâtul că a vândut bunuri care nu se mai aflau în patrimoniu său, cu actele contabile arătate în expertiză. Reclamanta arată că toate aceste înscrisuri demonstrează că a cumpărat în anul 2003 de la - SA împreună cu gaterul și clădirea birou, poarta precum și structura metalică care adăpostește gaterul precum și faptul că la data vânzării acestor construcții de către pârâtul 1 pârâtului 2 acestea nu se mai aflau in patrimoniu - SA și de la data de 17.12.2003 a fost tot timpul în posesia și folosința acestor construcții și a plătit impozit pe ele, fiind înregistrate în contabilitatea sa.
Mai mult, reclamanta susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că, intabularea pârâtului după dezmembrarea față de pârâta - SA dovedesc raporturile juridice reale dintre părți, instanța făcând confuzie între - SA și - SRL, deoarece dezmembrarea terenului a avut loc între reclamantă și pârâtul 2, și s-a referit strict la teren fără nicio legătură cu construcțiile, - SA nedeținând niciodată terenul pe care erau ridicate construcțiile. Faptul ca pârâtul s-a intabulat în Cartea funciara ca proprietar al construcțiilor nu înseamnă că, contractele în baza cărora acesta s-a intabulat sunt încheiate conform dispozițiilor legale ci se prezumă că sunt legale până la proba contrarie.
De asemenea, reclamanta arată că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat ca fiind corecte concluziile doamnei expert contabil - privitoare la faptul că imobilele din prezentul litigiu se aflau în patrimoniu pârâtei 1 la data vânzării către pârâtul 2 în ciuda faptului că nu au fost indicate actele contabile în baza a cărora a ajuns doamna expert la concluzia că imobilul "clădire atelier mecanic auto" este identic cu "atelier mecanic " și cu "clădire birouri poarta" și nu a prezentat niciun argument cu privire la faptul cum a apărut în evidența contabilă din anul 2006 - SA "clădire atelier auto, poarta, birou", având in vedere explicația data la pag. 12 din expertiza, unde se arată că în contabilitatea - SA rămâne în evidența, după licitația din 1999, "clădire atelier mecanic auto" cu număr de inventar -, fără terminația birou, poarta, clădirea birouri+ poarta apărând distinct in raportul de evaluare întocmit de - SA în aprilie 2003. Chiar din obiectivele de expertiză depuse de pârâtul rezultă că și acesta recunoaște faptul că, clădire atelier mecanic este un imobil diferit de poarta și birou în suprafața de 66,907 mp - obiectivul nr.2. Faptul că în caietul de sarcini privind vânzarea la licitație a activului Secției apare denumirea Atelier mecanic+birou poarta nu înseamnă că este vorba de un singur imobil cu un singur număr de inventar ci de faptul că aceste construcții se vând împreună.
Reclamanta mai susține că instanța nu a ținut cont de faptul ca la vânzare s-a folosit în mod curios denumirea întâlnita doar in foaia de plan cadastral de boxe reparații, și nu cea avută în lista de inventariere de "magazie 8x 24x4 din panouri" sau cea din caietul de sarcini pentru licitație din încheiat în 1999 "boxe metalice", așa cum ar fi fost normal, deoarece se afirmă că s-a vândut un bun care mai făcea parte din activul - SA la data vânzării.
Se mai arată de către reclamantă că, construcția de deasupra gaterului nu poate fi inclusă în grupa baracamentelor, deoarece aceasta este o construcție definitivă, pe când baracamentele, conform legislației în vigoare, sunt catalogate ca și construcții provizorii de scurtă durată.
Reclamanta - SRL a formulat în cauză și completare a motivelor de recurs prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului C S, arătând că sentința civilă nr.502/02.06.2009 a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, ceea ce atrage casarea cu trimitere spre rejudecare instanței competente - Judecătoria Caransebeș având în vedere decizia nr.32/09.06.2008 pronunțată în dosarul nr.75/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție B în care s-a statuat cu caracter obligatoriu - potrivit art.329 alin.3 - că "în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare"
Față de aceste aspecte, coroborate cu art.1 pct.1 și art.2 pct.1 lit.a) și, având în vedere că în speță valoarea litigiului este de 3190 lei, reclamanta recurentă solicită admiterea recursului și casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare Judecătoriei Caransebeș, în vederea unei competente soluționări a cauzei.
Împotriva aceleiași sentințe, a formulat recurs și pârâta - SA solicitând admiterea apelului și, în principal, casarea cu trimitere spre competentă soluționare, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admietrii acțiunii introductive.
În motivarea recursului pârâta recurentă arată că potrivit dispozițiilor art.1 pct.1 din Codul d e procedură civilă, "judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe".
Tot astfel, potrivit art. 2 pct.1 lit. a din același cod, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect nu este evaluabil în bani.
Ca atare, se constată că în partajarea competenței materiale sau de atribuțiune, de soluționare în primă instanță a cauzelor civile și comerciale, legiuitorul a utilizat două criterii obiective, constând în natura litigiului și valoarea interesului litigios.
Criteriul valoric operează exclusiv în cazul cererilor evaluabile în bani, deoarece cu privire la cererile neevaluabile în bani, din interpretarea art. 2 pct.1 lit. a și b din Codul d e procedură civilă, rezultă că legiuitorul le plasează în competența exclusivă tribunalelor, în materie comercială.
Pârâta recurentă susține că același criteriu valoric este utilizat de legiuitor și pentru determinarea căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță. Voința legiuitorului este aceea de a suprima posibilitatea exercitării apelului împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță în litigiile patrimoniale considerate de o importanță valorică mai redusă, în scopul asigurării celerității în soluționarea acestora, extinzându-se, totodată, sfera de aplicare a dispozițiilor art. 2821alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Se mai susține de către pârâta recurentă că, în speță, caracterul evaluabil în bani este dat de capătul principal de cerere, iar nu de petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare care nu are nici o influență asupra caracterului acțiunii și implicit, asupra competenței instanței.
Pârâtul intimat a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul intimat arată că în conformitate cu art.4 și 56 Cod comercial cauza a fost soluționată de instanța competentă - Tribunalul C S, iar raportat la obiectul pricinii dedus judecații "constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare", instanța de fond în mod corect a respins parțial cererea de probațiune a reclamantei în ceea ce privește cercetarea locală și proba testimonială, admițând proba cu înscrisuri și expertiza contabilă.
Pârâtul intimat susține că acțiunea recurentei reclamante este total neîntemeiată, contactele de vânzare-cumpărare fiind încheiate cu respectarea prevederilor legale, iar prin raportul de expertiză contrabilă efectuat în cauză s-a stabilit în mod clar că bunurile vândute de reclamantă se aflu la data vânzării în patrimoniul - SA, veniturile obținute din vânzarea acestora fiind înregistrate în evidențele - SA.
Se mai arată de către pârâtul intimat că raportat la decizia civilă nr. 6443/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care statuează că acțiunea terțului în nulitatea unui contract este o acțiune neevaluabilă în bani și ținând seama și de prevederile art. 56 Cod comercial, în mod legal competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, a fost stabilită în favoarea Tribunalului C
Analizând recursurile, din prisma criticilor formulate și din oficiu, conform disp. art. 304/1 Cpc, Curtea constată că:
Din actele dosarului și raportat la susținerile părților, rezultă că excepția de necompetență materială a instanței care a soluționat fondul cauzei, Tribunalul, este întemeiată.
Față de valoarea litigiului, în cuantum de sub 100.000 lei, aspect ce se desprinde din înscrisurile cauzei, contractele de vânzare nr. 2467/2006 și nr. 2155/2006 depuse la dosar, rezultă un total valoric de 3190 lei, cauza ar fi trebuit soluționată, în primă instanță de judecătorie.
În acest sens s-a dispus și în decizia nr.32/09.06.2008 pronunțată în dosarul nr. 75/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție B în care s-a statuat cu caracter obligatoriu - potrivit art.329 alin.3 - că "în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare"
Față de aceste aspecte, raportat la disp. art. 312 Cpc, coroborate cu art.1 pct.1 și art.2 pct.1 lit.a) și, având în vedere că în speță valoarea litigiului este de 3190 lei, Curtea va dispune admiterea recursului și casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare Judecătoriei Caransebeș, în vederea unei competente soluționări, după materie, a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta - SRL și pârâta - SA împotriva sentinței civile nr.502/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Caransebeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./07.12.09
tehn./ 2 ex./09.12.09
Primă instanță:Tribunalul C S,
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
