Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1418/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1418
Ședința publică din 9 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier - -
S-a luat în examinare, la a doua strigare a cauzei, recursul declarat de creditoarea recurentă AVAS B împotriva sentinței comerciale nr.241/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar Reșița, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242, reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.241/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- s-au respins obiecțiunile formulate de reclamanta creditoare B, împotriva raportului final întocmit de lichidatorul Reșița; în baza art.4 alin.(4) din Legea nr.85/2006, privind procedura insolvenței, au fost aprobate cheltuielile procedurale în cuantum de 3.000 RON aferente întregii proceduri a insolvenței; s-a dispus ca plata sumei de 3.000 RON să se facă din contul UNPIR- Filiala T; în temeiul prev.art.129 alin.(1) din Legea nr.85/2006, a fost aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Reșița; în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL și radierea debitoarei din registrul comerțului; în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul judiciar Reșița de orice îndatoriri și responsabilități, iar în temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor săi, C-S și Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea mențiunii de radiere precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 31.03.2009, reclamanta creditoare Baf ormulat obiecțiuni la raportul final privind pe debitoarea - SRL întocmit de lichidatorul judiciar Reșița, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se respingă propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii insolvenței față de debitoare-societate comercială și să se dispună continuarea procedurii insolvenței față de aceasta cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
În motivarea contestației sale, reclamanta creditoare a arătat că raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, Reșița este prematur depus întrucât, deși procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006, lichidatorul concluzionează că nu sunt elemente care să atragă promovarea acțiunii prev. de art. 138 din Legea nr. 85/ 2006.
De asemenea, reclamanta creditoare a mai arătat că lichidatorul nu arată în raportul său care sunt persoanele care au săvârșit fapta prevăzută de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/ 2006, întrucât, prin neplata la termen a contribuției la Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate și folosirea sumelor respective pentru susținerea activității curente a societății debitoare, acestea se fac vinovate de deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice, respectiv a deturnării sumelor oprite de la angajatul asigurat, care au fost reținute de la angajați dar nu au mai fost virate către Casa de Asigurări de Sănătate.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, judecătorul sindic a constatat următoarea stare de fapt:
Societatea debitoare - SRL a fost dizolvată în baza Legii nr.359/2004, motiv pentru care judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe lângă Tribunalul C-S a desemnat ca lichidator al acesteia pe Reșița.
Lichidatorul a formulat cerere de deschidere a procedurii simplificate împotriva debitoarei - SRL, iar judecătorul sindic, prin sentința comercială nr. 864/JS din data de 30 octombrie 2008 admis cererea lichidatorului Reșița și a deschis împotriva debitoarei procedura simplificată a insolvenței.
Lichidatorul a notificat creditorii bugetari, după care a depus la dosar tabelul preliminar al creanțelor.
Judecătorul sindic, prin încheierea comercială din data de 29.01.2009, a desemnat comitetul creditorilor debitoarei, compus din următorii creditori: CS( președinte), AVAS B și ITM CS( membri).
Prin raportul final depus la dosarul cauzei de lichidatorul Reșița s-a arătat că reprezentanții legali ai societății debitoare nu i-au predat documentele legale prev. de disp. art.28 alin.(1) din legea nr.85/2006, întrucât debitoarea nu mai desfășoară activitate, administratorul social nu a fost de găsit și nu au fost identificate bunuri care, valorificate, să poată acoperi creanțele debitoarei.
Din conținutul raportului final, rezultă că lichidatorului nu i-au fost prezentate documentele contabile ale societății debitoare.
Cu privire la obiecțiunile formulate de reclamanta creditoare AVAS B la raportul final privind pe debitoarea - SRL, judecătorul sindic a constatat că pentru a se antrena răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: apta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa. De asemenea, este necesar să se probeze că administratorii, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Pe de altă parte, ca particularitate a răspunderii civile delictuale reglementată de dispozițiile legale arătate, se impune ca faptele să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul ce le enumeră.
Având caracter de excepție, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie interpretată restrictiv, respectiv trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, simplele afirmații, fără suport probator, nefiind suficiente pentru atragerea răspunderii personale, conform art. 138 din Legea nr. 85/ 2006.
Nefiind întrunite aceste condiții lichidatorul a considerat că nu se impune promovarea acțiunii în răspundere patrimonială a administratorilor societății debitoare.
Dispozițiile Legii nr.85/2006 nu pun la îndemâna judecătorului sindic sancțiuni coercitive împotriva lichidatorului care își formulează părerea că nu se impune promovarea unei asemenea acțiuni dar dau posibilitatea și comitetului creditorilor să promoveze acțiunea în răspundere patrimonială împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvență a societății debitoare, după solicitarea prealabilă de a fi autorizat de judecătorul sindic să promoveze această acțiune - art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006.
Deși reclamanta creditoare AVAS B este membră a comitetului creditorilor, aceasta nu a folosit dispozițiile legale impuse de art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006, ci a preferat formularea unor obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul Reșița prin care nu a solicitat însă judecătorului sindic să o autorizeze să introducă acțiune în răspundere patrimonială împotriva foștilor administratori ai societății debitoare, astfel cum reglementează disp.art.138 alin.(3) din Legea nr.85/2006 și nici nu a arătat motivele care ar impune promovarea unei asemenea acțiuni.
Cu privire la cererea reclamantei creditoare AVAS B privind săvârșirea faptei prev. de dispozițiile art. 138 lit. e din legea nr. 85/ 2006, judecătorul sindic a constatat că potrivit dispozițiilor art. 138 alin.1, lit.e din Legea 85/2006, antrenarea răspunderii administratorului societății poate fi dispusă de judecătorul sindic împotriva persoanei care a cauzat starea de insolvență a debitoarei societăți comerciale prin deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Și această faptă ilicită este o faptă care derogă de la dreptul comun în ceea ce privește forma de vinovăție cu care poate fi săvârșită, astfel că este necesar ca aceasta să fie săvârșită cu intenție.
Fapta de deturnare sau ascundere a unei părți din activul persoanei juridice prin intermediul căreia membrii organelor de conducere sau de supraveghere au diminuat activul patrimonial în interes propriu, însă în fraudarea creditorilor debitorului persoană juridică, se poate realiza scriptic sau faptic, prin înscrierea în contabilitate sau prin scoaterea în fapt a unor bunuri din patrimoniul societății și ascunderea lor; mărirea fictivă a pasivului debitorului persoană juridică se poate realiza prin înregistrarea în evidențele contabile a unor datorii inexistente, prin utilizarea unor acte false care să ateste astfel de datorii. În practică, această faptă ilicită se săvârșește, cel mai adesea,prin omisiunea membrilor organelor de conducere de a iniția demersurile necesare în vederea recuperării creanțelor pe care debitorul persoană juridică le are față de anumiți parteneri contractuali, creditorii înscriși la masa credală fiind prejudiciați prin nerecuperarea acestor creanțe.
Reclamanta creditoare nu a făcut însă dovada săvârșirii unor asemenea fapte, care nu se regăsesc nici în înscrisurile aflate la dosarul cauzei, astfel că judecătorul sindic a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea reclamantei creditoare B că ar exista indicii ale săvârșirii faptei prev. de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit.e din Legea nr. 85/ 2006.
Răspunderea civilă delictuală specială, întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/ 2006, fiind o răspundere atipică, trebuie să fie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru ca persoanele prevăzute de această normă să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-
În cauză, reclamanta creditoare AVAS B, deși a invocat prevederile art. 138, nu a indicat în mod concret prin care fapte săvârșite anterior deschiderii procedurii insolvenței de foștii administratori ai debitoarei - SRL s-ar fi cauzat starea de insolvență a societății debitoare, ci a solicitat instanței doar obligarea lichidatorului la continuarea procedurii de lichidare cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii obiecțiunilor sale la raportul final și pe cale de consecință, să se dispună continuarea procedurii insolvenței până la recuperarea tuturor datoriilor pe care debitoarea le are de achitat creditorilor.
Creditoarea recurentă susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză, astfel, arată că, pornind de la creanța pe care debitoarea o datora CAS C S, o aplicare a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art.94 din OUG nr.150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la salariați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art.3021din Codul penal (în prezent art.454 Cod penal) și art.280 din Codul muncii.
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite din averea debitorului.
În opinia recurentei lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art.138 și următoarele din Legea nr.85/2006, iar aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți.
Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoare, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul - conform OG nr. 79/1999, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei și că nu a avut posibilitatea formulării unei cereri de autorizare a introducerii unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea AVAS
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței comerciale nr.241/23.04.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Grefier,
- -
Red./0712.09.
tehn./ 2 ex./09.12.09
Primă instanță:Tribunalul C S,
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
