Anulare hotarare aga Spete. Decizia 16/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 16
Ședința publică de la 24 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
Judecător I -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelantul în contradictoriu cu intimații - " ALIMENTA-" SA, - SRL, și, având ca obiect acțiune în anulare a hotarârii AGA, apel formulat împotriva sentinței comerciale nr. 21 din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru apelant și av. pentru intimatul, lipsă fiind intimații, și reprezentanților legali ai intimatelor - 41 SA și - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apelul se află la al 3-lea termen de judecată.
Av. pentru apelant depune statutul societății alimentara - 41 SA, un număr de 9 file și comunică duplicatul acestuia apărătorului intimatului.
de instanță, ambii apărători prezenți precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul în susținerea apelului.
Av. pentru apelant solicită admiterea apelului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul constatării nulității hotărârii AGA, aceasta fiind netemeinică și nelegală. Precizează că la fila 3 din statutul societății, art. 12 lit. F, este prevăzută competența AGA. Precizează că vânzătorii nu erau administratori în momentul perfectării vanzării și solicită admiterea apelului și pentru considerentele învederate prin motivele de apel. Cu cheltuieli de judecată.
Av. pentru intimatul consideră hotărârea instanței de fond temeinică și precizează că cumpărătorul era de buna credințăvânzarea fiind corectă. Învederează instanței că potrivit art. 17 lit. D din Statutul societății, Consiliul de administrație putea să aprobe vânzarea bunului, valoarea acestuia nedepășind J din capitalul social și precizează că în anul 2003 apelantul nu era acționar ca persoană fizică. Arată că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 13 din Legea 31/1990. Solicită respingerea apelului și pentru motivele invocate prin întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
În replică, av. pentru apelant precizează că instanța de fond a fost investită numai cu cererea privind anularea hotărârii AGA, să constate dacă aceasta a respectat procedura.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- (23.11.2006) la Tribunalul Iași, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții - " 41 " SA I, - "" SRL I, și a solicitat să se constate nulitatea absolută a hotărârii AGA a pârâtei - " 41 " SA (nedatată) prin care s-a aprobat vânzarea imobilului proprietatea societății, imobil situat în municipiul I,-. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a precizat că pârâții și (în calitate de acționari și administratori ai - " 41 " SA) au înstrăinat un imobil proprietatea societății, prezentând notarului o hotărâre a AGA.
Susține reclamantul că această hotărâre nu respectă dispozițiile Legii nr.31/1990.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.146 din Legea nr.31/1900.
În cauză s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către prin care a solicitat respingerea acțiunii principale.
Intervenientul susține că este cumpărător de bună-credință al imobilului situat în I, str. -, nr.1 și că reclamantul a cunoscut despre această tranzacție, iar dacă se consideră prejudiciat are calea unei acțiuni în despăgubire împotriva celor considerați vinovați.
Intervenientul a invocat și tardivitatea introducerii acțiunii principale față de dispozițiile art.132 din Legea nr.31/1990.
Instanța de fond a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu și a respins excepția de tardivitate motivând că obiectul cererii vizează constatarea nulității absolute a unei hotărâri AGA.
Prin sentința comercială nr.21/10 octombrie 2007 Tribunalul Iași respinge acțiunea formulată de reclamantul și admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de. Respinge cererea de anulare a hotărârii AGA. A obligat reclamantul și pârâții (în solidar) să plătească intervenientului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art.143 din Legea nr.31/1990, actualizată până la 23.04.2003, în vigoare la data încheierii actului de vânzare-cumpărare din 20.05.2003, "administratorii vor putea să încheie acte juridice prin care să dobândească, să înstrăineze, să închirieze, să schimbe sau să constituie în garanție bunuri aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășește J din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor, dată în condițiile prevăzute la art.115".
Norma legală citată consacră posibilitatea efectuării actelor de dispoziție de către administratorii societății comerciale cu condiția, în principal, ca valoarea bunurilor să nu depășească J din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic.
Or, administratorii 41 " I și, nu aveau nevoie de aprobarea adunării generale extraordinare deoarece imobilul situat în I,-, proprietatea societății, avea o valoare de 20.000.000 lei vechi, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.926/20.05.2003 la. din I, raportat la din valoarea contabilă a activelor societății, din care numai capitalul social era de 72.650.000 lei vechi, așa cum rezultă din actul adițional autentificat sub nr.2567/24.04.2002 la. din
Numai dacă valoarea acestui imobil ar fi fost peste din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic de înstrăinare, administratorii aveau nevoie de aprobarea
Pe de altă parte, la data înstrăinării imobilului, 20.05.2003, administratorii " 41 " erau numiții, reclamantul din prezenta pricină și, și ambii în această calitate aveau reprezentarea exactă a actului juridic de dispoziție și a dispozițiilor imperative ale art.143 (în prezent art.146 invocat în cererea introductivă) din Legea nr.31/1990, ce trebuiau respectate.
Prin urmare, actele juridice încheiate la limitele împuternicirii legale (art.143 (146) din Legea 31/1990) sunt opozabile societății comerciale care este obligată prin actele sale juridice astfel încheiate, iar eventualele prejudicii putând fi acoperite de administratorii în cauză.
Nu este posibil ca reclamantul, fost administrator al societății la data vânzării imobilului cumpărat de intervenientul, să invoce ulterior nerespectarea dispozițiilor legale și să promoveze prezenta acțiune, această conduită echivalând cu încurajarea propriei turpitudini.
Pretinsa hotărâre folosită de societatea comercială la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului din I, str. - nr.1, este o ficțiune a acționarilor societății, confirmată de răspunsul la interogatoriu luat pârâtului și a răspunsului extrajudiciar dat de pârâții "" și " 41 " la cererea reclamantului.
Pe cale de consecință, ceea ce nu a existat, respectiv hotărârea AGA nedatată de aprobare a vânzării imobilului proprietatea societății, nu poate fi nul, deoarece, în tot cursul judecății părțile raportului juridic litigios nu au depus la dosarul cauzei un înscris care să poarte conținutul integral sau în extras al hotărârii contestate, concluzia corectă fiind inexistența actului ce ar fi putut materializa voința socială a entității juridice emitente.
Pentru aceste considerente a fost respinsă acțiunea și admisă cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenientul, cumpărător de bună credință a imobilului în discuție.
Fiind în culpă procesuală atât reclamantul cât și pârâții, față de cererea de intervenție, aceștia au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată făcute de intervenient, făcându-se aplicațiunea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinței comerciale nr.21/10 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași considerând-o netemeinică și nelegală.
Susține apelantul că statutul - " 41 " SA, cap. IV, prevede că adunarea generală a acționarilor hotărăște cu privire la gajarea, ipotecarea, închirierea, locația gestiunii și vânzarea de active care aparțin societății, vânzările neputându-se face prin simpla dispoziție a administratorilor.
Consideră apelantul că, în situația în care prin statutul societății acționarii au stabilit de comun acord, la data înființării acesteia anumite reguli bine definite legate de posibilitatea de înstrăinare a bunurilor care fac parte din activul societății, aceste reguli trebuie respectate întocmai și au putere de lege între cei care și le-au însușit, neputând fi încălcate. Acest aspect, al necesității existenței unei hotărâri a adunării generale a acționarilor care să aprobe vânzarea imobilului menționat este confirmat și întărit chiar de atitudinea pârâților - care au prezentat la notar, pentru a justifica dreptul de a face vânzarea și calitatea lor de împuterniciți ai societății o hotărâre generală a acționarilor, nedatată și care le dădea dreptul să facă această vânzare. Având în vedere faptul că acționarii nu fuseseră convocați în condițiile legii pentru a hotărî cu privire la această tranzacție, cu convocare în condițiile legii, este evident faptul că această hotărâre este lovită de nulitate absolută.
Instanța de judecată reține în mod greșit faptul că în situația de față este aplicabil art.143 din Legea 31/1990, că nu ar fi necesară o hotărâre a acționarilor și că administratorii pot face această tranzacție. În primul rând, așa cum se poate observa din actele depuse la dosar, respectiv extrasele de la registrul comerțului, administratori nu erau cei doi care s-au prezentat la notar, ci și apelantul.
Imobilul situat în I,- face parte din capitalul social al societății, fiind singurul bun imobil aportat în natură ca și capital, așa cum rezultă din protocolul de divizare din societatea mamă și conform cu actul constitutiv. Conform prevederilor art.146 din Legea nr.31/1990 pentru ca imobilul care face parte din capitalul social al societății să poată fi vândut și scos din capitalul social al acesteia este necesară hotărârea adunării generale extraordinare a asociaților, având în vedere că o astfel de hotărâre presupune în mod evident o modificare a actului constitutiv în ceea ce privește valoarea capitalului social.
De asemenea, așa cum reține și instanța de fond și cum rezultă și din răspunsul la interogatoriu al pârâtului și a pârâților - 41 și - SRL hotărârea AGA prezentată s-a adoptat doar de către cei doi acționari majoritari, fără să respecte obligațiile legale de convocare, publicare și adoptare. Instanța de judecată însă nu ia în considerare un aspect extrem de important și anume faptul că tocmai prin prezentarea acestei hotărâri AGA a fost posibilă producerea unei consecințe juridice și anume vânzarea în condiții nelegale a imobilului situat în I,-.
În concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii de fond în sensul constatării nulității absolute a hotărârii AGA a - " 41 " SA prin care s-a aprobat vânzarea imobilului situat în I, str. - nr.1. Cu cheltuieli de judecată.
Intervenientul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.
Se susține că este un cumpărător de bună-credință, că eventualele prejudicii de la persoanele vinovate pot fi solicitate de reclamant pe calea unei acțiuni în despăgubiri, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile Legii 31/1990, art.143 (în vigoare la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare) și că în anul 2003 apelantul nu era acționar la - " 41 " SA.
La solicitarea instanței de apel apelantul a depus, în copie, contractul de societate și statutul - " 41 " SA
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de apel constată următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.926/20 mai 2003 la BNP, - " 41 " SA I, prin reprezentanți și, au vândut lui (ca bun comun cu soția conform art.30 Codul familiei) imobilul proprietatea societății situat în I,-, județul I, constând din magazin alimentar compus din două camere, hol, wc și, cu o suprafață utilă de 26,49. având număr cadastral 2763/1/C2/P/3 intabulat în Cartea Funciară nr.34334 a localității
Potrivit dispozițiilor art.12 lit. f din cap. IV al Statutului societății vânzătoare - " 41 " SA, adunarea generală a acționarilor hotărăște cu privire la vânzarea de active.
Instanța de apel va înlătura apărarea intervenientului formulată la concluziile orale în sensul că în cauză ar fi aplicabil art.17 lit. d din statutul societății și că nu era nevoie de o hotărâre AGA din moment ce consiliul de administrație (din care nu făcea parte reclamantul) putea să aprobe vânzarea bunului.
Curtea constată că textul invocat de intervenient (art.17 lit. d din cap. V) dă dreptul consiliului de administrație să aprobe operațiunile de vânzare și cumpărare de bunuri, dar potrivit competențelor acordate.
Intervenientul nu a dovedit că AGA ar fi acordat competențe consiliului de administrație pentru înstrăinarea imobilului.
Potrivit art.117 alin.1 și 3 din Legea nr.31/1990 modificată prin Legea nr.195/1997 (în vigoare la momentul tranzacției) adunarea generală a acționarilor va fi convocată de administratori de câte ori va fi nevoie, în conformitate cu dispozițiile din actul constitutiv, iar convocarea va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și într-unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate.
Intimații au depus la dosarul cauzei un extras din hotărârea AGA a - " 41 " SA prin care s-a aprobat vânzarea imobilului proprietatea societății, imobil situat în I, str. - nr.1, județul I, iar la interogatoriul luat în fața instanței au recunoscut că AGA nu a fost convocată conform dispozițiilor Legii nr.31/1990.
Dispozițiile prevăzute în art.117 cu privire la formalitățile de convocare a AGA au caracter imperativ, astfel că o convocare telefonică (cum a susținut că s-a procedat - " 41 " SA la interogatoriu (fila 91 dosar fond) nu poate fi considerată valabilă.
Legiuitorul nu a intenționat să lase acționarilor posibilitatea de a deroga de la dispozițiile legale care stabilesc formalitățile de convocare a adunării generale a acționarilor.
Nepublicarea convocării potrivit art.117 din Legea nr.31/1990 constituie motiv de nulitate absolută a AGA.
Curtea constată că tribunalul, în mod greșit, a acordat prioritate dispozițiilor generale cuprinse în Legea nr.31/1990 în condițiile în care societatea - " 41 " SA, prin statut, a stipulat necesitatea existenței unei voințe a AGA în legătură cu vânzarea unor active.
Mai mult, în mod greșit instanța de fond a apreciat chiar că înscrisul (hotărârea AGA) nici nu ar exista în materialitatea sa, că este o ficțiune a acționarilor societății, confirmată la interogatoriul luat pârâților.
Curtea apreciază că înscrisul aflat la fila 30 dosar fond face dovada ad probationem, iar din răspunsul la pct.1 din interogatoriul luat de reclamant pârâților și rezultă, de asemenea, existența hotărârii AGA la momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr.926/2003.
Prin întâmpinarea la motivele de apel, intervenientul a susținut că, la momentul tranzacției, reclamantul nu avea calitatea de acționar, deci nu ar avea calitate procesuală activă.
Curtea constată că la data de referință reclamantul avea calitatea de acționar la - " 41 " SA conform certificatului de acționar aflat la fila 100 dosar fond (certificatul de acționar nr.-/31.10.1996), astfel că nu este reală susținerea intervenientului în sensul că reclamantul ar fi dobândit această calitate ulterior adoptării hotărârii AGA a cărei nulitate absolută se solicită a se constata.
Raportat tuturor acestor considerente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă Curtea va admite apelul declarat de și va schimba în tot sentința apelată, aceasta fiind dată cu aplicarea greșită a Legii nr.31/1990.
Va admite acțiunea formulată de reclamantul și va constata nulitatea absolută a hotărârii AGA prin care s-a aprobat vânzarea imobilului din I, str. - nr.1 pentru nerespectarea formalităților de convocare a AGA.
Va respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de, buna-credință a acestuia putând fi valorificată în dosarul având ca obiect constatarea nulității absolute a vânzării-cumpărării imobilului proprietatea - " 41 " SA.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul împotriva sentinței comerciale nr.21/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o schimbă în tot:
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții - " 41 " SA I, - "" SRL I,.
Constată nulitatea absolută a hotărârii a - " 41 " SA (nedatată) prin care s-a aprobat vânzarea imobilului proprietatea societății, imobil situat în I,-.
Respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Iulia Miler
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
10.IV.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Iulia Miler
