Somație de plată. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 17
Ședința publică de la 24 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
Judecător I -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelanta ASOCIAȚIA SA V în contradictoriu cu intimața SC SA B PRIN LICHIDATOR SC CONSUL-, având ca obiect somație de plată, apel formulat împotriva sentinței civile nr. 1123 din 8 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui - Secția Civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantă și pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
de instanță, ambii apărători ai părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Av. pentru apelantă solicită admiterea apelului și desființarea hotărârii instanței de fond. Consideră că prezentul litigiu este de natură civilă și nu comercială, împrumutul fiind de natură civilă. Precizează că a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, nefiind respectate disp. art. 720 ind. 1 Cod Procedură Civilă referitoare la îndeplinirea procedurii prealabile. Învederează instanței că atât jurisprudența cât și disp. art. 109 al. 2 Cod Procedură Civilă impun ca sancțiune pentru neîndeplinirea procedurii prealabile respingerea acțiunii. Arată că în data de 10.01.2007 a fost depusă cererea de chemare în judecată, iar în 17.01.2007 a fost trimisă notificarea către apelantă, fixându-se termen al concilierii data de 24.01.2007. Învederează instanței că adresa nr. 37 din data de 11 august 2006 nu poate fi considerată valabilă, fiind urmată de cea din 17.01.2007. Precizează că a invocat și excepția nulității cererii de chemare în judecată și arată că cererea de chemare în judecată nu este semnată de lichidatorul judiciar SC 99 SRl, purtând doar semnătura și ștampila lichidatorului judiciar LRJ care a fost scos din cauză de către instanța de fond.
Pe fondul cauzei, susține că suma împrumutată nu este datorată deoarece a profitat reclamantei iar cumpărarea acțiunilor nu a mai fost posibilă. În concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată. Depune chitanță onorariu avocat, în cuantum de 1000 lei, emisă de..
Av. pentru intimată solicită respingerea excepției nulității cererii de chemare în judecată și învederează instanței că cererea de chemare în judecată este semnată de către avocatul desemnat de ambii lichidatori. Consideră că litigiul este de natură comercială, fiind vorba despre o achiziție de acțiuni. Susține că potrivit art. 132 al.2 pct. 2 Cod Procedură Civilă, cererea de chemare în judecată nu se consideră modificată dacă reclamantul diminuează pretențiile. Precizează că procedura concilierii nu s-a realizat deoarece apelanta a refuzat concilierea. Solicită respingerea tuturor excepțiilor invocate de apelantă, precum și respingerea apelului. Fără cheltuieli de judecată. Învederează instanței că deși avea delegație de reprezentare, nu a fost prezent la nici un termen de judecată și solicită respingerea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta " " B, prin lichidatori judiciari " 99" și " LRJ" I, a chemat în judecată pe pârâta Asociația " " V și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 162.717 RON reprezentând:
- 12.500 lei - aferent contractului de împrumut nr. 5318/25 noiembrie 1999 la care se adaugă dobânzi calculate până la data de 30 noiembrie 2006 în sumă de 16.349 lei;
- 60.000 lei - aferent contractului de împrumut din 15 decembrie 2000 la care se adaugă dobânzi calculate până la data de 30 noiembrie 2006 în sumă de 6.934 lei;
- 60.000 lei - aferent contractului de împrumut nr. 869/18 decembrie 2002 la care se adaugă dobânzi calculate până la data de 30 noiembrie 2006 în sumă de 6.934 lei;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta susține că a acordat pârâtei mai multe împrumuturi, însă aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile de restituire a sumelor împrumutate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1584, 1587 cod civil și art. 109 Cod procedură civilă.
Prin precizările depuse la data de 12 februarie 2007 reclamanta a susținut că suma solicitată este în cuantum de 33.218 lei aferentă contractului de împrumut nr. 869/18 decembrie 2002 la care se adaugă dobânzi legale calculate până la data de 31 decembrie 2006 în sumă de 18.980 lei.
La instanța de fond s-au invocat:
- excepția de necompetență materială a Tribunalului Vaslui în soluționarea acestui litigiu (excepție invocată din oficiu de către instanța de judecată);
- nulitatea cererii de chemare în judecată, lipsa calității de reprezentant a apărătorului reclamantei, excepția prematurității cererii de chemare în judecată (invocate de către pârâtă prin întâmpinare).
Susține pârâta că cererea de chemare în judecată și delegația avocațială nu este semnată de " 99".
Se mai precizează că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 720 ind. 1 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, iar pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiuni invocându-se calculul greșit al debitului și nerespectarea dispozițiilor art. 3 alin. 4 din nr.OG 9/2000 modificat prin Legea nr. 356/2002.
Prin sentința civilă nr. 1123/8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vasluis -a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, cu sediul în B, - nr. l, sector 5 prin lichidatorii judiciari 99, cu sediul în B,-,. 4, sector 2 și LRJ, cu sediul în I, B-dul - --Y6, cu sediul procesual ales în I, B-dul - --Y6, în contradictoriu cu pârâta Asociația " " V, cu sediul în V,-, jud.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 33.218 lei cu titlu de împrumut și suma de 17.602,29 lei reprezentând dobânzi legale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Procedura prealabilă a fost îndeplinită încă din luna august 2006 cu notificărilor depuse la dosarul cauzei, iar la începutul anului 2007 s-au reluat demersurile de recuperare a creditului, fără rezultatul scontat.
Prin încheierea de ședință din 5 martie 2007 s-a respins excepția de necompetență materială de a soluționa cauza apreciindu-se că litigiul este de natură comercială și la data intentării obiectul cererii avea o valoare de peste 1 miliard lei. Potrivit art. 18 Cod procedură civilă, chiar dacă ulterior investirii intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect, instanța investită potrivit dispozițiilor privitoare la competență după valoare rămâne competentă să judece pricina.
Prin încheierea de ședință din 7 mai 2007 s-a respins și excepția de prematuritate motivat de faptul că reclamanta a făcut dovada încercării de conciliere directă cu adresa nr. 37 din 11.08.2006, confirmarea de primire de la filele 69 și 39, notificarea nr.34/17.01.2007 și confirmarea de primire de la filele 23 și 26.
La termenul de judecată din 28 mai 2007 apărătorul pârâtei a arătat că nu mai înțelege să susțină celelalte excepții invocate, instanța luând act de poziția acesteia.
Reclamanta a făcut dovada calității de reprezentant a apărătorului de instanță, iar cererea a fost însușită și de lichidatorul prin precizările depuse la termenul de judecată din 28 mai 2007.
În executarea obligațiilor comerciale concluzionate în contractul de împrumut nr. 869/18.12.2002, reclamanta în calitate de împrumutător, a acordat pârâtei Asociația în calitate de împrumutat, un credit în valoare de 60.000 lei pentru plata ratelor către Fondul Proprietății de Stat B conform contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 301/1995.
Pârâta s-a obligat să ramburseze creditul în termen de 3 ani de la data semnării contractului.
Cu ordinele de plată nr. 880/18.12.2002, nr. 116/7.02.2003, nr. 781/2003, nr. 01/6.01.2006 și nr. 02/12.01.2004 s-au făcut plăți de 104.963.463 lei, 2.500.000 lei, 134.225.458 lei, 50.500.000 lei, 40.000.000 lei. Total - 332.188.921 lei (33.218 RON).
Pârâta a recunoscut ca datorat creditul de 33.218 lei, dar nu 1-a rambursat așa cum s-a obligat.
Potrivit dispozițiilor art. 1584 Cod civil, împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeași calitate și cantitate și la timpul stipulat.
Cum împrumutatul nu a restituit împrumutul instanța apreciază că pretențiile reclamantei privitoare la restituirea creditului sunt întemeiate.
Potrivit principiului înscris în art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi de la debitor îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar să primească o dezdăunare.
Raportul juridic dintre părți este un raport de drept comercial, supus reglementării Codului comercial care în art. 43 prevede că datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
Prejudiciul suferit de reclamantă prin nerestituirea creditului acordat, este consecința directă și imediată a culpei debitorului, astfel că în temeiul nr.OG 9/2001 pârâta va fi obligată și la plata dobânzilor legale în cuantumul stabilit prin expertiza contabilă, pe care instanța și-o însușește.
Față de această situație instanța a admis în parte acțiunea.
În temeiul dispozitiilor art. 969, 970, 1584, 1073 Cod civil, art. 43 Cod comercial, nr.OG 9/2001, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 33.218 lei reprezentând împrumut nerestituit și suma de 17.602, 29 lei reprezentând dobânzi legale.
Conform dispozițiilor art. 274 Cod civil, a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuielile de judecată reprezentând onorariu apărător și onorariu expert.
Pârâta Asociația Vad eclarat apel împotriva sentinței civile nr. 1123/8 octombrie 2007 a Tribunalului Vaslui criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1. Greșit litigiul a fost considerat ca fiind de natură comercială și nu de natură civilă.
Apreciază apelanta că acesta este de natură civilă și nu comerciala în primul rând pentru că nu are în obiectul de activitate acordarea de împrumuturi.
Contractul încheiat între părți este unul de împrumut esențialmente civil și nicidecum unul de vânzare-cumpărare pentru vinderea și cumpărarea de acțiuni, așa încât nu poate fi vorba de aplicarea dispozițiilor comerciale, ci cele civile.
Când urmează a se stabili dacă un act este de natură comercială sau civilă, trebuie avut în vedere că regula este civilitatea actului, iar excepția este comercialitatea.
În caz de dubiu se consideră natura civilă a actului.
În jurisprudență s-a reținut că împrumutul acordat pentru o viitoare cumpărare a unui bun este de natură civilă.
Față de toate acestea, consideră apelanta că litigiul este în mod evident de natură civilă, situație în care competența soluționării ca instanță de fond aparținea Judecătoriei și nicidecum Tribunalului.
Procedura inițială a fost cea a somației de plată (a se vedea citația) când de asemenea competentă material ar fi fost Judecătoria.
2. Greșit instanța a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată, excepție ridicată prin întâmpinare:
Apreciind că litigiul este comercial (așa cum s-a arătat anterior în mod greșit) Tribunalul reținând cauza spre soluționare, în mod cu totul neîntemeiat a respins excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată, apreciind în mod cu totul eronat că procedura impusă de art. 7201privind concilierea prealabilă ar fi fost respectată.
Instanța de fond își motivează respingerea excepției pe faptul că reclamanta ar fi făcut dovada încercării de conciliere cu adresa nr. 37/11.08.2006 și notificarea nr. 34/17.01.2007.
Cererea de chemare a fost promovată pe data de 10.01.2007, iar notificarea și convocarea sunt din 17.01.2007, așa încât se poate lesne observa că cererea de chemare în judecată a fost promovată cu mult înaintea emiterii convocării, deci cu încălcarea dispozițiilor legale privind procedura prealabilă obligatorie.
Un alt aspect de reținut este acela că data menționată pentru conciliere este de 24.01.2007, mai scurt decât C de 15 zile prevăzut de lege (17.01.2007-24.01.2007).
De asemenea, dispozițiile legale obligă să se depună dovada că au trecut 30 de zile de la data stabilită pentru conciliere, dovadă care să fie anexată la cererea de chemare în judecată (care de fapt fusese demult promovată, încă din 10.01.2007).
Apreciază apelanta că nu au fost respectate sub nici o formă dispozițiile art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă privind procedura prealabilă, dispozițiile art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă care dispun că în cazuri anume prevăzute de lege (deci și în situația art. 7201) sesizarea instanței competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cerere.
Faptul că reclamanta a anexat adresa din 11.08.2006 și notificarea, convocarea din 17.01.2007 nu satisface nici pe departe cerințele legii, aspecte ce au fost greșit apreciate de instanța de fond.
Susține apelanta că adresa nr. 37/11.08.2006 nu poate fi considerată ca îndeplinind cerințele privind procedura prealabilă, întrucât reclamanta a înțeles să emită adresa nr. 34/17.01.2007 (ulterioară cererii de chemare în judecată) și să întocmească procesul-verbal de conciliere la data de 24.01.2007.
Adresa 37/11.08.2006 nu este urmată de proces-verbal de conciliere și nici nu s-a promovat acțiune, ci reclamanta a înțeles să emită adresa 34/17.01.2007, ceea ce lipsește de orice eficiență juridică adresa nr. 37/11.08.2006, fiind înlocuită cu cea din 17.01.2007.
În consecință, instanța de fond trebuia să admită excepția prematurității cererii de chemare în judecată (ori să o considere inadmisibilă).
Nerespectarea dispozițiilor legale privind obligativitatea procedurii prealabile a concilierii directe se sancționează cu respingerea cererii ca premature/inadmisibilă.
3. Greșit instanța de fond a respins excepția nulității cererii de chemare in judecată.
Prin întâmpinarea formulată pentru termenul de judecată din
26.03.2007, apelanta a ridicat excepția nulității cererii reclamantei pentru lipsa semnăturii. Cererea de chemare în judecată era semnată numai de cu stampila acesteia. Delegația avocațiala a fost semnată, de asemenea, de, vizând apărarea intereselor, ca lichidator judiciar.
Atât prin întâmpinare, cât și la termenele din 26.03.2007, 23.04.2007 și 07.05.2007 s-a susținut excepția nulității cererii motivate de faptul că acesta nu purta semnătura și stampila 99 B în calitate de lichidator judiciar al În susținerea excepției invocându-se dispozițiile art. 133 alin. Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 133 alin.2 procedură civilă, dacă pârâtul invoca lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze C mai târziu la prima zi de înfățișare următoare (.).
La termenele din 26.03.2007, 23.04.2007, 07.05.2007 nu s-a îndeplinit obligația din partea reclamantei, în consecință instanța trebuia să admită excepția nulității invocată. Dimpotrivă, aceasta a reținut la data de 28.05.2007, după mai multe termene acordate nelegal pentru complinirea semnăturii, că nu se mai insistă în excepție, reclamanta prezentându-se cu dovada însușirii de către 99 (care de fapt este singurul lichidator al ) a cererii de chemare în judecată și a mandatului pentru avocatul angajat în cauză Apreciază că și sub acest aspect instanța de fond a dat o soluție nelegală și netemeinică.
De fapt, chiar nu avea calitatea de reprezentant al, societatea în insolvență, și nici de a angaja un apărător în instanță, întrucât la data formulării cererii de chemare în judecată - 10.01.2007 - acesta nu mai avea calitatea de lichidator al, încetându-i calitatea și atribuțiile prin Decizia nr. 2625/25.10.2006 a Curții de Apel București - Secția a VI-a Comercială.
În consecință, începând cu 25.10.2006, nemaiavând calitatea de lichidator judiciar al MP, nu avea calitatea de a promova acțiuni în justiție și nici de a încheia mandate pentru reprezentare avocațială, ci doar lichidatorul 99, unic lichidator al MP, ceea ce nu s-a întâmplat.
Semnătura lichidatorului a fost complinită, prin însușirea cererii, abia după 4 termene de judecată, peste voința lor și încălcându-se dispozițiile art. 133 alin.2 Cod procedură civilă.
4. Suma împrumutată conform contractului de împrumut nu a profitat Asociației ci, dimpotrivă, această sumă a profitat chiar reclamantei, în temeiul următorului raport juridic stabilit intre Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participațiunilor Statului (fostul FPS) și
Astfel, între cele două părți s-a încheiat Protocolul nr. I/195 din data de 29.05.2001 prin care s-a convenit ca 60% din sumele achitate de Asociația către FPS ca preț al acțiunilor, să fie returnați Societății pentru investiții.
Cu banii astfel restituiți către s-a creat o investiție nouă, respectiv o secție modernă de - Cofetărie.
Așadar, din banii achitați de către Asociația la FPS nu au profitat în nici un fel, ci chiar reclamanta, care s-a îmbogățit astfel cu o investiție nouă, aducătoare la rândul său de profit, iar ei, nu au mai beneficiat nici de acțiunile pe care au încercat sa le cumpere, pentru că, intrând în faliment, acțiunile nu mai au nici o valoare economică, iar în societate ca for de decizie, Adunarea Generala a acționarilor a fost înlocuita cu Adunarea Creditorilor.
Susține apelanta că nu s-a îmbogățit în nici un fel din suma împrumutată, acești bani fiind virați imediat către FPS care, la rândul sau, vira imediat 60% din sumă către reclamantă reținând diferența de 40%.
În consecință, atâta vreme cât Asociației nu i-a profitat suma de bani ce a făcut obiectul împrumutului, nu poate fi obligată la plata sumei de 33.218 lei cu titlu de împrumut și nici la plata sumei de 17.602.29 lei dobânzi.
Pentru aceste critici, apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței de fond și respingerea acțiunii.
Prin întâmpinare, intimata Bas olicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.
Se susține că la momentul investirii instanței " LRJ" era investită să aducă la îndeplinire toate atribuțiile ce îi reveneau conform legii și că între cei doi lichidatori există un protocol de colaborare privitor la activitatea de lichidare a reclamantei, iar " 99" B și-a exprimat și în scris acordul privind demersurile judiciare din acest dosar.
Cu privire la latura litigiului intimata apreciază că este comercială iar competența de soluționare aparține tribunalului, ca instanță de fond.
Intimata mai precizează, și în mod corect a reținut tribunalul, că în cauză s-au respectat dispozițiile art. 720 Cod procedură civilă, referitoare la concilierea prealabil.
Pe fondul cauzei, intimata a susținut că a împrumutat apelantei o sumă de bani, iar aceasta refuză să-i restituie, astfel că acțiunea este întemeiată.
În apel nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control judiciar constată următoarele:
Cu privire la natura litigiului, în mod corect tribunalul a apreciat-o ca fiind una comercială, scopul contractelor de împrumut dintre cele două părți l-a constituit cumpărarea de către apelată a unui pachet de acțiuni, operațiune comercială.
Pe de altă parte, la momentul promovării acțiunii obiectul cererii depășea suma de 1 miliard lei (vechi) astfel că în mod corect a apreciat tribunalul a fi îndeplinite dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă.
Nefondat este și motivul de recurs referitor la nulitatea cererii de chemare în judecată.
Astfel, prin decizia comercială nr. 2625 R/25 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a-VI-a comercială s- casat încheierea pronunțată de Tribunalul București - Secția a-VII-a comercială la data de 17 aprilie 2006 (în dosarul nr-, încheiere prin care s-a dispus numirea unui al doilea lichidator judiciar, respectiv " LRJ" ). Investit cu soluționarea cauzei, prin sentința comercială nr. 1870/16 mai 2007 Tribunalul București - Secția a VII-a comercială dispus convocarea adunării generale a creditorilor pentru desemnarea în cauză și lichidatorului " LRJ" Adunarea s-a întrunit la data de 12 iunie 2007 și nu a aprobat desemnarea acestui lichidator judiciar.
Rezultă, așadar, că, la data promovării acțiunii și anume 12 ianuarie 2007, reprezentatul legal al reclamantei era numai " 99".
Curtea mai constată că cererea de chemare în judecată este formulată de ambii lichidatori ( " LRJ" și C " 99" ) este semnată de, iar împuternicirea avocațială este acordată de Lichidatorul " "
Cu adresa din 28 mai 2007 lichidatorul judiciar " 99" a comunicat că este de acord cu promovarea acțiunii formulată de " LRJ" în dosarul - și că acțiunea în instanță să fie susținută de aceeași societate de avocați, astfel fiind îndeplinite dispozițiile art. 112 pct. 2 art. 133 și art. 161 Cod procedură civilă.
Întemeiată este însă critica referitoare la excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
Potrivit art. 720 ind. 1 alin. 1 Cod procedură civilă "în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
În cele cinci aliniate, art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă stabilește regulile aplicabile acestei proceduri, iar aceste dispoziții legale trebuie coroborate cu cele cuprinse în art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă.
Dispozițiile art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă sunt imperative, prin urmare îndeplinirea acestei proceduri este obligatorie pentru reclamantă. În speța de față, acțiunea reclamantei a fost înregistrată pe rolul tribunalului la data de 12 ianuarie 2007, iar convocarea pentru conciliere fost făcută de către reclamantă la data de 17 ianuarie 2007 (fila 23 dosar fond) ulterior promovării acțiunii.
Instanța de fond apreciat ca fiind îndeplinită această procedură prin adresa nr. 37/11 august 2006, însă acest înscris nu îndeplinește toate condițiile ce țin de convocare, de termene și de mijloacele de manifestare a voinței părților.
Constatându-se a nu fi îndeplinită în cauză procedura concilierii prevăzute de art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea nu va mai analiza criticile aduse fondului cauzei.
În consecință, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de Asociația V, va schimba în tot sentința apelantă, conform cu dispozitivul.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă intimata va fi obligată să plătească apelantei cheltuieli de judecată efectuate în apel (taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu apărător 1.000 lei - avocat ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta Asociația V împotriva sentinței civile nr. 1123/8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o schimbă în tot în sensul că:
Respinge excepțiile necompetenței materiale a instanței și a nulității cererii de chemare în judecată, excepții invocate de pârâtă.
Respinge, ca prematur introdusă acțiunea formulată de reclamanta prin lichidator judiciar 99 în contradictoriu cu pârâta Asociația
Obligă intimata să plătească apelantei suma de 1098,96 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
11.04.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Iulia Miler
