Anulare hotarare aga Spete. Decizia 173/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 173/2008
Ședința publică din 29 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței comerciale nr. 30/CC/ 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr- cauza privind și pe intimații - SRL, - SA, - ROMÂNIA SA și - ROMÂNIA SA, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii și din data de 26.02.2006 adoptată de către acționarii pârâtei - SA.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 septembrie 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru data de 22 septembrie 2008 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA
deliberând, reține că:
Prin sentința comercială nr. 30, pronunțată la data de 11 martie 2008 în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluja fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și în privința cererii de anulare a hotărârilor și din 26.05.2004 adoptate de către acționarii C și în consecință s-a respins cererea de chemare în judecată formulată pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților.
Totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamanții și împotriva pârâților, ROMANIA C-N și ROMANIA B având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și partaj autentificat sub nr. 89/18.01.2005 de către.
Reclamanții au fost obligați, în solidar, să plătească pârâtei ROMANIA suma de 4000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că dispozițiile instanței de apel obligatorii pentru judecătorii fondului, conform deciziei civile nr. 129/13.06.2007 se referă la analizarea motivelor de nulitate invocate, calificarea motivelor de nulitate invocate ca aparținând sferei nulității relative sau celei a nulității absolute, iar în ipoteza în care se va constata că cele două hotărâri atacate sunt lovite de nulitate absolută instanța investită cu rejudecarea cauzei va statua și cu privire la situația juridică a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 84/2005. De asemenea, în opinia Curții de Apel, reclamanții au invocat și cauze independente în ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, însă aceste cauze nu au fost analizate de către prima instanță și se impune a fi analizate cu prilejul rejudecării cauzei.
A mai reținut tribunalul că un aspect deosebit de important, a fost soluția pronunțată de către prima instanță cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei care ulterior și-a schimbat denumirea în a fost menținută de către instanța de apel, iar soluția de respingere a cererii de chemare în judecată pentru lipsa capacității procesuale de folosință a reclamantei a devenit astfel irevocabilă.
Decizia de rejudecare a cauzei vizează astfel doar cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții și.
Cu privire la acești doi reclamanți, tribunalul a apreciat că se impune o reanalizare judicioasă a excepției lipsei calității procesuale active, analiză care impune, de asemenea, si calificarea cauzelor de nulitate invocate ca aparținând sferei nulității absolute sau sferei nulității relative.
S-a reținut, de asemenea, că potrivit înscrisului eliberat de către Registrul C ( 183 din dosarul acvirat cu nur. 854/2005) la data adoptării hotărârilor si din 26.05.2004, reclamantul nu figura în structura acționariatului. Calitatea de acționar si implicit calitatea procesuala activă în formularea unei cereri de anulare a unei hotărâri trebuie raportată la momentul adoptării respectivei hotărâri. Faptul că reclamantul a redevenit ulterior acționar nu produce efecte cu privire la calitatea acestuia de a solicita anularea unei hotărâri din data de 26.05.2004 pentru motive de nulitate relativă, deoarece nu este îndeplinită condiția esențială prevăzută de textul enunțat: aceea de a deține calitatea de acționar la data adoptării hotărârii si în această calitate, fie de a nu participa și a nu vota în adunarea acționarilor, fie de a avea o poziție contrară celei a majorității, poziție consemnată în procesul-verbal al adunării.
In condițiile în care reclamantul nu deținea calitatea de acționar al societății comerciale pârâte la data adoptării hotărârii a cărei anulare se cere, are posibilitatea de a solicita constatarea nulității hotărârilor și doar pentru motive de nulitate absolută, în condițiile art. 132 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.
Cauzele de nulitate invocate de către reclamanți prin cererea de chemare în judecată cu privire la cele două hotărâri adoptate la data de 26.05.2004 de către, respectiv pârâtei sunt următoarele: nu s-au respectat dispozițiile art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 privind convocarea prin scrisoare recomandata a acționarilor; nu s-au respectat dispozițiile art. 117 alin. 7 si 8 din Legea nr. 31/1990, în sensul că în convocator nu au fost trecute explicit toate problemele supuse dezbaterii adunării generale si care implicau modificarea actului constitutiv; nerespectarea dispozițiilor privind modificarea actului constitutiv cu privire la modificarea numărului administratorilor; au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 care prevăd ca adunarea generală se convoacă de către administratori; faptul că nu s-au respectat dispozițiile art. 111 alin. 2 lit. B conform cărora Consiliul de Administrație se alege prin vot secret si nu se numește de către adunarea generală; comisia de cenzori nu a fost aleasă prin vot secret ci a fost de asemenea,numită, s-a hotărât vânzarea unor active pe viitor în deși potrivit art. 146 din Legea nr. 31/1990, dacă valoarea bunurilor depășește J din valoarea contabilă a activelor, vânzarea se poate face numai cu aprobarea.
Legea nr. 31/1990 nu conține dispoziții cu privire la natura nulității care sancționează nerespectarea prevederilor sale sau nerespectarea prevederilor actului constitutiv al unei societăți comerciale. In această situație revine interpretului legii să stabilească natura nulității si incidenta regimului specific nulității absolute sau celei relative. Singurul criteriu care trebuie avut în vedere în aceasta situație este acela al interesului ocrotit prin norma juridică sau prin prevederea actului constitutiv pretins încălcate.
In opinia instanței, toate normele juridice pretins încălcate prin si a căror anulare se cere (norme care vizează convocarea adunării generale, comunicarea ordinii de zi, procedura de modificare a actului constitutiv cu privire la modificarea numărului administratorilor, alegerea Consiliului de administrație si a Comisiei de cenzori, modalitatea de vânzare a bunurilor din patrimoniul societății) ocrotesc exclusiv interesele private ale acționarilor, fără a leza vreun interes public. In consecință, nerespectarea acestor dispoziții legale se sancționează cu nulitatea relativa a hotărârilor adoptate cu nerespectarea acestor prevederi, iar nulitatea relativa trebuie invocata în condițiile prev. de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, de către acționarii care nu au participat la adunarea generală sau care au votat împotrivă si au cerut consemnarea acestui vot în procesul-verbal al adunării. Lipsa calității de acționar la data adoptării hotărârii a cărei anulare se cere echivalează cu lipsa calității procesuale active de a solicita nulitatea hotărârii pentru încălcarea unor dispoziții legale a căror nerespectare se sancționează cu nulitatea relativă, deoarece sunt instituite pentru protejarea unor interese exclusiv private. In cazul concret dedus judecății, reclamantul nu deținea calitatea de acționar al pârâtei la data de 26.05.2004, situație în care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a acestui reclamant.
Cu privire la reclamanta, instanța a reținut că aceasta a participat la adoptarea celor doua hotărâri, prezența sa fiind consemnată în cele două procese-verbale încheiate la data de 26.05.2004.
La punctul 1 de pe ordinea de zi, având ca obiect revocarea mandatului de administrator, deținut până în acel moment chiar de către reclamanta, aceasta s-a abținut la vot. Lipsa calității procesuale active a reclamantei de a invoca nulitatea hotărârii cu privire la acest punct al ordinii de zi este evidentă prin prisma dispozițiilor art. 132 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 care prevăd că membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.
De asemenea, reclamanta s-a abținut de la votarea punctului 2 de pe ordinea de zi referitor la descărcarea acestei reclamante de gestiune. Punctul trei de pe ordinea de zi a fost amânat cu unanimitatea voturilor acționarilor prezenți, inclusiv al reclamantei, iar numirea comisiei de cenzori si stabilirea remunerației acestora a fost de asemenea votată în unanimitate, inclusiv de către reclamantă.
A fost pusă în discuție de către reprezentantul adoptarea unei decizii cu privire la vânzarea pe viitor a unor bunuri din patrimoniul Reclamanta a solicitat consemnarea în procesul-verbal a faptului că se opune la vânzarea unor bunuri sub prețul de piața al acestora. Ulterior consemnării acestui punct de vedere toți acționarii prezenți au votat vânzarea pe viitor a unuia sau a mai multor active ale societății în situația în care vor exista potențiali cumpărători si se ajunge la o înțelegere cu aceștia. Aceeași poziție a reclamantei a fost consemnată si in procesul-verbal al ședinței al desfășurată la aceeași dată de 26.05.2004. Astfel, a dorit consemnarea în procesul-verbal a faptului că se opune la vânzare dacă vânzările sunt sub prețul pieței. Cu această rezervă formulată de către reclamantă, s-a decis cu votul unanim al acționarilor prezenți, reprezentând 96,66 % din capitalul social, vânzarea unuia sau a mai multor bunuri care aparțin societății.
Prin contractul de vânzare-cumpărare și parcelare autentificat sub nr. 84/18.01.2005 au fost vândute de către pârâta către pârâta România imobilele construcții si teren cu suprafața de 6.047 mp, cu nr. topo 7.435/10/2, 7.435/11, 7.435/12, 7.435/13, 7.435/14/2, 7.435/15, 7.435/31/2/2, 7.435/31/2/3, 7.435/31/2/4 la prețul de 370.480 Euro (fără ). Nici o probă administrată nu confirma faptul că prețul pentru care au fost înstrăinate imobilele a fost un preț sub prețul de piață la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare (18.01.2005). Dimpotrivă, în contractul de credit încheiat de către pârâta România si pârâta în vederea finanțării achiziției este menționat faptul ca anterior încheierii contractului de ipotecă a fost realizată o expertiză de evaluare a bunului ipotecat care a fost achiziționat de către România, rezultând o valoare de 336.000 Euro (fără ).
In consecință, bunurile au fost înstrăinate în condițiile impuse chiar de către reclamantă prin procesul-verbal al ședinței adunărilor si din 26.05.2004, la valoarea de piață a acestora.
In consecință, reclamanta nu are calitatea procesuala activă de a solicita anularea hotărârilor ordinară si extraordinară din data de 26.05.2004, nici în privința deciziei de vânzare a bunurilor si nici cu privire la celelalte aspecte discutate, deoarece deși prezentă la adunarea acționarilor nu a votat împotriva adoptării hotărârii a cărei anulare o cere. Cu privire la decizia de vânzare a bunurilor a formulat o singura opoziție, aceea ca vânzarea să nu fie făcută sub prețul de piață, condiție respectată la data încheierii actului autentic de vânzare-cumpărare.
Pentru toate aceste argumente, excepția lipsei calități procesuale active a reclamantei a fost admisă deoarece nu au fost îndeplinite condițiile prev. de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 pentru promovarea de către reclamantă a cereri de chemare în judecată.
A reținut tribunalul că reclamanții invoca nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pentru doua argumente: înstrăinarea s-a făcut în baza unei hotărâri lovită de nulitate absolută si părțile au fost de rea-credință la data încheierii contractului, deoarece înstrăinarea a fost realizată in timpul procesului derulat în dosarul nr. 68/2004 prin care s-a solicitat anularea procedurii de divizare.
Primul motiv a fost apreciat ca fiind neîntemeiat, deoarece cererea de anulare a hotărârii care a stat la baza înstrăinării urmează a fi respinsă pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților.
Reaua-credință a părților care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare este total nedovedită. Prin înstrăinare patrimoniul pârâtei nu a fost diminuat, deoarece înstrăinarea a fost realizată pe un preț serios, superior valorii stabilite de către un expert evaluator cu prilejul acordării creditului ipotecar de către pârâta.
Valoarea imobilelor în patrimoniul pârâtei a fost înlocuită de suma de bani primită de la cumpărător cu titlul de preț, sumă din care 80% a fost obținută prin credit ipotecar. Existenta unui litigiu pe rolul instanțelor având ca obiect anularea divizării nu a scos din circuitul civil imobilele aflate în patrimoniul acestei societății comerciale, acestea putând fi înstrăinate în mod valabil în baza unei hotărâri a acționarilor, așa cum s-a si întâmplat. Mai mult, cererea de chemare în judecată admisă prin pronunțarea sentinței nr. 47/C/2005 a fost introdusă de către reclamanta împotriva pârâților si L, iar reclamanta din acel dosar nu este parte în prezentul dosar și la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare (18.01.2005) era imposibil de știut ce soluție va pronunța instanța câteva luni mai târziu, la 5.04.2005.
Pentru argumentele enunțate, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamanții și împotriva pârâților, ROMANIA și ROMANIA, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și partaj autentificat sub nr. 89/18.01.2005 de către.
In baza art. 274 alin. 1.pr.civ. reclamanții au fost obligați, în solidar, să plătească pârâtei ROMÂNIA suma de 4.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, reclamanții și, solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanții au arătat că au avut calitatea de acționari ai, reclamanta, fiind și în prezent acționar al societăți, demarând procedura de divizare a societății prin desprinderea unei părți din patrimoniu si din capitatul social, proporțional cu cota parte deținută din capitalul social si au format, în care acționari sunt.
Au mai arătat reclamanții că acționara, a înaintat cerere de chemare în judecată în constatarea nulității hotărârilor din 3 iunie 2003 si 1 august 2003, acțiune ce s-a admis prin sentința comercială nr. 47/C/2005, prin care s-a dispus anularea tuturor actelor si procedurilor de divizare si repunerea părților în situația anterioară adică, refacerea conform principiului "restitutio in integrum".
S-a mai arătat că deși procesul era în curs de judecată, acționarii rămași în, respectiv ( acționar majoritar), a hotărât vânzarea unor active importante ale societății prin ordinară din 26 mai 2004, cărei anulare o solicită în prezent.
In cursul procesului, pârâta de rând 1 mai depus un proces - verbal datat 26 mai 2004,cu hotărârea, despre care susține că nu a fost niciodată înregistrat la Registrul Comerțului.
Reclamanții usțin că cele 2 hotărâri sunt lovite de nulitate absoluta pentru că nu s-au respectat dispozițiile art. 117 alin. 4 privind convocarea prin scrisoare recomandată a acționarilor și nu s-au respectat dispozițiile art. 117 alin 7 si 8, în sensul că în convocator nu au fost trecute explicit toate problemele supuse dezbaterii adunării generale si care implicau modificarea actului constitutiv.
De asemenea, reclamanții au solicitat și constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare și parcelare autentificat sub nr. 84 din 18.01.2005 de, prin care pârâta a înstrăinat pârâtei Romania mai multe active, arătând că această înstrăinarea s-a făcut în baza unei hotărâri lovită de nulitate absolută, iar pârâta a fost de rea - credință la înstrăinarea în timpul procesului (dosar nr. 68/2004 prin care a solicitat anularea procedurii de divizare).
Reclamanții au relevat că și pârâta Romania a fost de rea-credință la încheierea contractelor, deoarece a cunoscut existenta litigiului pentru anularea divizării, având sediul în același imobil, iar administratorul acesteia este acționar la.
Pârâta Romania în urma împrumutului acordat paratei România a grevat cu ipoteca imobilele si în calitate de creditoare, hotărârea este necesar să-i fie opozabilă.
Față de aceste considerente, contractul de vânzare-cumpărare și partaj este lovit de nulitate în temeiul art. 948, 966 si 968 cod civil pentru că, consimțământul pentru înstrăinare s-a bazat pe o hotărâre lovită de nulitate, convenția bazându-se pe o cauză ilicită pentru că s-a făcut cu scopul de a diminua patrimonial A si a fi prejudiciați reclamanții.
În privința sentinței apelate reclamanții apreciază că aceasta este nelegală, instanța reținând greșit că normele juridice încălcate cu ocazia adoptării celor 2 hotărâri și nu intră în categoria nulității absolute, reținere contrară dispozițiilor legale, a doctrinei juridice și a practicii judiciare, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 11 alin. 7 și 8, art. 117 alin. 4, 7 și 8 din Legea nr. 31/1900 precum și cele ale art. 119 din neurmându-se procedura prevăzută de a se solicita tribunalului convocarea.
Analizând apelul declarat de către apelanții și prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art.292 și urm. pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, - de oricare dinmtre acționarii care au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.
În speță se constată că ședințele și au fost convocate potrivit art.10 din statutul societății de către unul din acționari care deține mai mult de 10% din capitalul social iar publicarea convocatorului s-a realizat prin Monitorul Oficial al României și un ziar local ( Monitorul de C), astfel că se poate susține întemeiat că regulile impuse de legiuitor privind convocarea precum și publicitatea acesteia au fost asigurate.
Probele administrate în cauză relevă cu caracter unitar împrejurarea că la data adoptării hotărârilor adunării generale a acționarilor extraordinară respectiv ordinară - 26 mai 2004 - reclamantul nu face parte dintre acționarii pârâtei - SA astfel că acesta putea să conteste hotărârile adoptate doar în ipoteza în care se invocă motive de nulitate absolută a acestora, în condițiile art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990.
Este de principiu că pentru formularea unei acțiuni în anularea unei hotărâri AGA este esențială calitatea celui care se adresează justiției deoarece legiuitorul a stabilit acționarii societății pot solicita anularea acestora și pentru motive de nulitate relativă în timp ce orice altă persoană care justifică un interes poate invoca doar motive de nulitate absolută.
În speță, în mod corect instanța de fond a reținut că momentul la care se verifică calitatea de asociat și implicit calitatea procesuală a părților este cel al adoptării hotărârii contestate întrucât la acel moment este îndeplinită sau nu condiția esențială a normei juridice aceea de acționar.
Reclamantul nu era acționar al pârâtei la aceea dată și ca atare motivele de nulitate relativă ale hotărârilor contestate nu pot fi analizate din perspectiva acestuia.
Se poate observa că motivele invocate de către reclamanți prin cererea de chemare în judecată și care vizează nulitatea celor două hotărâri contestate ( norme care privesc convocarea adunării generale, comunicarea ordinii de zi, procedura de modificare a actului constitutiv cu privire la numărul administratorilor, alegerea consiliului de administrație, a comisiei de cenzori, etc.) ocrotesc interesele private ale acționarilor fără a leza vreun interes public. În consecință, nerespectarea acestor dispoziții legale se sancționează cu nulitatea relativă a hotărârilor adoptate cu nerespectarea acestor prevederi, iar nulitatea trebuie invocată în condițiile art.132 alin.2 din lege respectiv de către acționarii care nu au participat la adunarea generală sau care au votat împotrivă și au cerut să se consemneze acest vot în procesul-verbal.
Lipsa calității de acționar la data adoptării hotărârilor a căror anulare se cere echivalează cu lipsa calității procesuale active de a solicita anularea acestora urmare a adoptării lor cu nesocotirea unor dispoziții legale a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității relative.
În speță, reclamantul nu era acționar al pârâtei - SA la data adoptării hotărârilor contestate și ca atare nu are calitate procesuală activă în a cere constatarea nulității relative a acestora.
Excepția lipsei calității procesuale active este întemeiată și referitor la reclamanta.
După cum rezultă din procesele verbale încheiate la data de 26 mai 2004, reclamanta a participat la adoptarea celor două hotărâri contestate.
Referitor la punctul 1 al ordinii de zi care vizează revocarea mandatului de administrator deținut chiar de către reclamantă, aceasta s-a abținut de la vot. Excepția lipsei calității procesuale active a acesteia de a invoca nulitatea hotărârii cu privire la acest punct este justificată prin prisma art.132 alin.4 din Legea nr.31/1990, statuările instanței de fond fiind corecte.
Reclamanta s-a abținut de la vot și în ceea ce privește punctul doi al ordinii de zi iar discutarea problemei înscrise la punctul trei a fost amânată cu votul tuturor acționarilor prezenți ( inclusiv al reclamantei ), și s-a votat pentru numirea comisiei de cenzori și stabilirea remunerației acestora.
Din conținutul proceselor verbale ale adunărilor generale ale acționarilor din data de 26 mai 2004 rezultă că la aceeași ședință a fost pusă în discuție de către reprezentantul unei terțe societăți adoptarea unei decizii a acționarilor care să permită vânzarea pe viitor a unor bunuri din patrimoniul pârâtei - SA. Reclamanta a solicitat doar consemnarea împrejurării că se opune la vânzarea unor bunuri sub prețul de piață al acestora; ulterior, acestei consemnări, cu rezerva exprimată de reclamantă și cu votul unanim al acționarilor prezenți, care reprezintă 96,66 % din capitalul social s-a votat vânzarea unuia sau a mai multor bunuri care aparțin societății.
Se poate observa, așadar, că reclamanta nu are calitate procesuală activă pentru a solicita anularea hotărârilor adunării generale ale acționarilor pârâtei nici pentru decizia de vânzare a imobilelor și nici pentru celelalte aspecte discutate întrucât aceasta nu a votat împotriva adoptării hotărârii a cărei anulare se cere.
Se poate constat că ulterior acestui moment, având la bază hotărârea adunării generale a acționarilor, se procedează la înstrăinarea unor imobile aparținând pârâtei - SA, fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare și parcelare autentificat sub nr.84 din data de 18 ianuarie 2005.
Probele administrate în cauză relevă cu caracter unitar împrejurarea că aceste imobile au fost înstrăinate la un preț superior celui indicat drept valoare de piață de către evaluatorul pârâtei SA, neexistând indicii care să confirme susținerile reclamantei referitoare la înstrăinarea acestora la un preț situat sub prețul pieței, astfel că aceste bunuri au fost vândute în condițiile stabilite de către acționarii pârâtei și cu respectarea cerinței reclamantei.
Rezultă, așadar, că această înstrăinare s-a realizat cu respectarea tuturor cerințelor impuse de legiuitor, având la bază o hotărâre a adunării generale a acționarilor validă - acțiunea în anularea acestora fiind promovată de persoane fără calitate procesuală - și la un preț superior celui stabilit de către evaluator drept preț al pieței, susținerile contrare ale apelanților nefiind fondate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia apelul declarat de către reclamanții și ca fiind nefondat iar în temeiul art.296 pr.civ. raportat la dispozițiile legale enunțate anterior îl va respinge și va menține în întregime hotărârea apelată.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 pr.civ. Curtea va obliga apelanții să plătească intimatei - SA suma de 2000 RON cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariul avocațial achitat. Totodată, constatând că pârâta - România SRL nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate, instanța va respinge cererea formulată ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 30 din 11 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă apelanții să plătească intimatei suma de 2000 RON lei, cheltuieli de judecată în apel, respinge cererea INTIMATEI ROMANIA C-N privind cheltuielile de judecată ca nedovedită.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 29 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red./dact.MS/.
Dact./8 ex./28.10.2008.
jud.fond:.
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
