Anulare hotarare aga Spete. Decizia 180/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.180/C/2008-
Ședința publică din 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului comercial d eclarat de pârâțiiși -,ambii domiciliați în O,-, jud.B în contradictoriu cu intimata debitoare SC " " SRL, cu sediul în O, str. -, nr.58,.3, jud.B -prin lichidator CABINET DE INSOLVENȚĂ CONSILIER,din O, Parcul, nr.11,.13, intimatele creditoareTRANSPORT T,cu sediul în T,-,ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE O,cu sediul în O, str. -, nr.2/B,SC " " SRL,cu sediul în O,-, SC " " SRL - prin administrator judiciar, din O,-,.7, intimații pârâți, din O, str. -, nr.19 și din O,-, C1.1,.11, din O,-, C1.1,.11 și intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR,cu sediul în O,-, împotriva sentinței nr.702/ din 14 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenții pârâți și - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale din 15 mai 2008, emisă de Baroul Bihor - Societatea civilă profesională de avocați " & ", pentru intimata debitoare SC " " SRL - prin lichidator Cabinet de insolvență "CONSILIER " - practician în insolvență în baza delegației nr.99 din 15 mai 2008 și pentru intimatul pârât - - lipsă, avocat în baza împuterniciri avocațiale nr.17 din 14 mai 2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul individual, lipsă fiind intimatele creditoare TRANSPORT T, Administrația Finanțelor Publice O, SC " " SRL O, SC " " SRL - prin administrator judiciar, intimata pârâtă și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat cu suma de 19,5 lei, taxă judiciară de timbru, achitată prin chitanța nr.136 - 1 - 13 din 15 mai 2008, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că intimata debitoare SC " " SRL - prin lichidator Cabinet de insolvență "CONSILIER " a depus la dosar întâmpinare, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta intimatei debitoare - prin lichidator depune la dosar xerocopiile actelor la care a făcut referire în întâmpinare, respectiv cele trei acte adiționale (din 24 februarie 2005, 26 ianuarie 2005 și 17 decembrie 2004) la antecontractul de vânzare cumpărare înregistrat sub nr.6030/09.11.2004 de notar public, acte pe care le-a comunicat și cu părțile adverse. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta intimatului pârât - depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv declarația dată de - și autentificată sub nr.1415 din 14 mai 2005 de -, sentința civilă nr.7201 din 16 decembrie 2004 Judecătoriei Oradea și copia CF 4712 O în extenso, acte pe care le-a comunicat și cu părțile adverse. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța,comunică un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar de către intimata debitoare - prin lichidator, cu reprezentantul recurenților pârâți.
Reprezentantul recurenților pârâți arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților pârâți solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii formulate de lichidator pentru anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2006/3.08.2005 de, fără cheltuieli de judecată. Arată că, în recursul formulat în scris a dezvoltat foarte pe larg criticele pe care le aduce hotărârii atacate. Astfel, arată că susține excepția de tardivitate a formulării acțiunii pentru anularea contractului de vânzare cumpărare, existând termene clare - imperative -, care nu pot fi depășite, pentru promovarea unei astfel de cereri. Procedura insolvenței, arată că a fost deschisă la data de 22 noiembrie 2005, în timp ce acțiunea formulată pentru anularea contractului de vânzare cumpărare este înregistrată cu data de 06.09.2007, deci după expirarea termenului limită de 18 luni de la deschiderea procedurii insolvenței. Sub aspectul fondului, solicită ca instanța să aibă în vedere toate motivele dezvoltate în scris.
Reprezentanta intimatei debitoare - prin lichidator solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele pe care le-a expus pe larg în întâmpinarea depusă la dosar. Cu privire la excepția tardivității, învederează că, acțiunea îndreptată împotriva recurenților și nu se încadrează în condițiile de a fi declarată tardivă, acțiunea pentru anularea transferului fiind promovată în termenul de 18 luni. În literatura de specialitate, arată că termenul de 18 luni este doar o recomandare. Arată că, acțiunea promovată se încadrează în termenul de prescripție de 3 ani, termen care a fost respectat. În ceea ce privește fondul cauzei, arată că nu ne mai aflăm în prezența bunei credințe a recurenților atâta timp cât prețul imobilului la data achiziționării de către aceștia a fost mai mic ca și în urmă cu 2 ani, la data achiziționării aceluiași imobil de către soții de la SC " " SRL.
Reprezentanta intimatului pârât - - avocat - solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune la dosar, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Învederează că, în cazul de față termenul de 18 luni este un termen de recomandare, întrucât vizează perioada rezonabilă în care trebuie efectuate verificările și introdusă acțiunea. Raportat la fondul cauzei, arată că, atât în antecontract, cât și în contractul de vânzare cumpărare a fost menționat faptul că, există un proces la judecătorie intentat de și, prin care se solicita anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între și SC " " SRL. În momentul în care recurenții au semnate acele acte, arată că și-au asumat un risc, astfel că nu se poate vorbi de buna lor credință.
Reprezentantul recurenților pârâți, având cuvântul în replică, arată că din modul de formulare a textului legal, nu se trage concluzia că, termenul de 18 luni ar fi un termen de recomandare, fiind specificat "dar nu mai târziu de 18 luni".
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.702/F din 14 decembrie 2007, TRIBUNALUL BIHOR - judecătorul sindic a respins excepția autorității de lucru judecat a sentințelor nr. 5809/2002 și nr. 578/2003 pronunțate de Judecătoria Oradea și a deciziei nr. 1119/A/2002 a Tribunalului Bihor și a respins excepția tardivității cererii invocată de către pârâții și.
A admis cererea introdusă de lichidatorul judiciar BĂNCUI, continuată și precizată de lichidatorul CABINET DE INSOLVENȚĂ CONSILIER și a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 990/21.04.2003 de către BNP G, încheiat între SC SRL, în calitate de vânzător și -, căsătorit cu, în calitate de cumpărător, privind imobilul situat în O,-, înscris în CF 4712 O, cu nr. top. 8899 sub, reprezentând în natură casă cu anexe gospodărești și teren intravilan în suprafață de 414 mp.
Totodată, a dispus anularea contract ului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2006 din 03.08.2005 de către BNP, încheiat între - și soția, în calitate de vânzători și și, în calitate de cumpărători, privind imobilul susmenționat și restituirea acestuia debitoarei SC SRL cu sediul în O,-,.3, jud. B, dispunând efectuarea cuvenitelor mențiunilor în cartea funciară.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Referitor la excepția tardivității cererii, invocată de pârâți, judecătorul sindic a reținut că, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2006/03.08.2005 prin care pârâții și au cumpărat imobilul în litigiu este un act subsecvent, cererea în anulare a acestui contract având și ea caracter subsecvent, fiind subînțeles faptul că, pentru a putea promova acțiunea în anulare a actului subsecvent, este necesar, în prealabil, să se obțină anularea actului inițial. Rezultă că, promovarea cererii în anulare a actului subsecvent, se poate face fie în cadrul cererii în anulare a actului inițial, cum este cazul în speță, fie după ce s-a obținut anularea acestuia.
În speță, cererea privind anularea actului inițial fiind introdusă în termen, s-a reținut că, cererea privind anularea actului subsecvent, formulată în cadrul acesteia, nu este tardivă, considerente pentru care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția tardivității, ridicată de pârâții și.
Sub aspectul fondului cererii, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Conform art. 84(1) din Legea nr. 85/2006, administratorul / lichidatorul judiciar va putea introduce acțiune pentru a recupera de la subdobânditor bunul ori valoarea bunului transferat de către debitor numai dacă subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a bunului și cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat.
Prețul stabilit de părți prin contractul de vânzare-cumpărare este de 94.000 euro, din care se precizează că s-a achitat 26.500 euro anterior autentificării acestuia și 34.150 euro la data autentificării, în total 60.650 euro, iar suma de 33.350 euro se va achita în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței în baza căreia se radiază procesul notat în CF.
Raportat la valoarea imobilului, de 329.985 lei (aproximativ 97.000 euro) la data efectuării transferului de către debitor - 21.04.2003, prețul de 94.000 euro, stabilit de părți la data transferului -. 03.08.2005, s-a apreciat că, este evident sub valoarea corespunzătoare a bunului, în condițiile în care prețul de piață al imobilelor a crescut continuu, și chiar sub valoarea acestuia stabilită cu doi ani în urmă.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei a fost înregistrată la instanță la data de 22.03.2005, iar contractul de vânzare-cumpărare a fost autentificat la data de 03.08.2005.
S-a reținut că, subdobânditorii, cu diligențe minime, puteau să cunoască faptul că, împotriva societății SC SRL, care au vândut soților imobilul în litigiu, s-a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței și că transferul efectuat de aceasta este susceptibil de a fi anulat pentru preț derizoriu în cazul deschiderii procedurii.
Pentru aceste considerente, judecătorul sindic a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 84(1) din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care a admis cererea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, corespunzător timbrat au formulat recurs recurenții și, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și rejudecând cauza, instanța să dispună respingerea cererii privind anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2006/3.08.2005 de Biroul Notarului Public.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe prevederile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, recurenții critică sentința instanței de fond pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.
Astfel, arată recurenții, în mod greșit instanța de fond a respins excepția de tardivitate invocată de pârâții terți subdobânditori, raportat la prevederile art.81 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Conform textului legal mai sus arătat "acțiunea pentru anularea actelor frauduloase, încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art.79 și 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar (lichidator) în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 alin.1 lit.b, dar nu numai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii".
Chiar lichidatorul arată că, procedura insolvenței a fost deschisă prin sentința nr.624/22.11.2005, în timp ce acțiunea formulată față de recurenți a fost înregistrată la 6.09.2007, deci după expirarea termenului limită de 18 luni de la deschiderea procedurii insolvenței.
Poziția procesuală a lichidatorului, împărtășită și de instanța de fond, conform căreia ar fi vorba de o dezvoltare a acțiunii introduse împotriva fostului asociat - și soția acestuia și nu de o acțiune nouă, împotriva recurenților ca subdobânditori, este nefondată.
Acțiunea formulată împotriva recurenților este una de sine stătătoare fundamentată pe prevederile art.80 alin.1 lit.c ca subdobânditori ai imobilului din litigiu, ceea ce înseamnă că este supusă termenului de 18 luni de la deschiderea procedurii și care în speță a fost cu mult depășit.
Împrejurarea că recurenții sunt terți dobânditori ai imobilului din litigiu, era cunoscută de lichidator, câtă vreme dreptul de proprietate a fost înscris în cartea funciară deopotrivă cu ipoteca constituită în favoarea soților pentru diferența de preț. Prin urmare acțiunea putea fi introdusă și împotriva recurenților la acel moment.
Este nelegală reținerea instanței, conform căreia o astfel de acțiune ar putea fi introdusă oricând, întrucât ar avea caracter subsidiar.
Dispozițiile art.80 din Legea nr.85/2006, sunt clare atunci când enumără care sunt acțiunile pe care lichidatorul le poate promova, precum și termenul în care o poate face.
În ceea ce privește fondul cauzei, sentința este de asemenea nelegală, deoarece admiterea cererii lichidatorului s-a făcut în mod nejustificat, întrucât nu erau îndeplinite nici una din condițiile cumulative cerute de art.84 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Aceasta, deoarece la momentul cumpărării imobilului, recurenții au fost de bună credință și au plătit prețul real al imobilului în cauză.
Între recurenți și vânzători nu a existat nici o înțelegere în scopul fraudării intereselor creditorilor SC " " SRL cum lasă să se înțeleagă instanța. De altfel nu erau de loc îndeplinite nici una din condițiile cumulative cerute de art.84 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Astfel, cu privire la preț, instanța reține, fără a avea probe la dosar, că acesta este evident sub valoarea corespunzătoare a bunului.
Deși textul de lege invocat nu vorbește de preț neserios, instanța stabilește că raportat la valoarea imobilului de 329.985 lei - aproximativ 97.000 EURO - la data transferului către debitor - 21.04.2003, prețul de 94.000 EURO stabilit de părți la data transferului către subdobânditori, este evident sub valoarea bunului.
La stabilirea prețului imobilului din litigiu, era necesar ca instanța să se raporteze la starea lui tehnică la momentul preluării și nu la valoarea de piață după renovarea lui completă de către recurenți.
Pe de altă parte, prețul de 94.000 EURO nu este deloc un preț derizoriu, ci unul rezultat din negocierea părților ținând seama de împrejurarea că la momentul cumpărării exista notat în cartea funciară un proces între vânzători și terțe persoane, ceea ce a permis și stabilirea unei modalități de plată eșalonate și condiționate de radierea procesului din cartea funciară.
Contractul de vânzare cumpărare, arată recurenții, are clauzele contractuale stabilite de părți, ținând seama de principiul libertății contractuale, iar plata diferenței de preț este garantată cu o ipotecă înscrisă asupra întregului imobil.
Este criticabilă sentința și pentru modul în care instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție cerută de art.84 alin.1 din Legea nr.85/2006.
vreme legea nu vorbește de "formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței" și de o altă situație "că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat", trebuie observat că aceste două concepte nu sunt sinonime, întrucât simpla cerere de deschidere a procedurii insolvenței unei societăți comerciale nu este echivalentă cu existența stării de insolvență a acesteia. În caz contrar s-ar crea posibilitatea blocării oricăror tranzacții imobiliare între societăți prin formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței împotriva unui fost proprietar tabular, ceea ce este inadmisibil.
Netemeinicia sentinței este determinată de împrejurarea că instanța de fond se raportează la data încheierii în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare - 3.08.2005, neglijând total aspectul că realizarea acordului de voință, negocierea prețului și preluarea în stăpânire a imobilului de către recurenți s-a realizat la 9.11.2004, când între părțile contractante s-a încheiat ante contractul de vânzare cumpărare cu dată certă nr.6030/9.11.2004, confirmată de.
Fiind evident că acordul de voință s-a realizat cu mult înainte de data de 22.03.2005 - data depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva SC " " SRL, buna credință a recurenților este mai presus de orice îndoială, cu atât mai mult cu cât în cartea funciară erau înscriși ca proprietari soții.
Este important a se menționa că atât la momentul realizării acordului de voință 9.11.2004, cât și la momentul perfectării în formă autentică a contractului de vânzare - cumpărare, firma SC " " SRL își desfășura normal activitatea curentă, ceea ce face inadmisibilă acțiunea raportat la prevederile art.82 din Legea nr.85/2006.
Argumentele judecătorului sindic conform cărora cu diligențe minime recurenții ar fi putut să cunoască că împotriva antecesoarei vânzătorilor s-a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței, excede oricăror obligații legale, deoarece în regim de carte funciară dovada proprietății se face cu extrasul de CF și potrivit acestui extras creditorul nu a notat în CF cererea de deschidere a procedurii față de SC " " SRL.
Intimata SC " " SRL O - prin lichidator Cabinet de Insolvență Consilier a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a recursului, atât în ceea ce privește excepția de tardivitate, cât și pe fond și în consecință să fie menținută sentința recurată.
În ce privește excepția de tardivitate este nefondată critica recurenților, deoarece așa cum a reținut judecătorul sindic, acțiunea îndreptată împotriva subdobânditorilor, în temeiul art.84 din Legea nr.85/2006, nu poate fi promovată fără a exista în prealabil o acțiune îndreptată împotriva debitorului pentru anularea actelor sale frauduloase, în baza art.79 din aceeași lege.
În consecință, acțiunea împotriva subdobânditorilor nu este o acțiune de sine stătătoare, ci are caracter subsecvent și accesoriu celei pornite împotriva fostului asociat care poate fi promovată chiar și după ce s-a obținut anularea acesteia. Cu alte cuvinte este supusă termenului general de prescripție.
Sub al doilea aspect, termenul de 18 luni la care se referă art.81 alin.1 din Legea nr.85/2006, are natura juridică a unui termen de recomandare.
Pe fondul cauzei, arată intimata că solicită respingerea ca nefondată a recursului, întrucât erau îndeplinite condițiile art.84 (1) din Legea nr.85/2006, respectiv: subdobânditorul nu a plătit valoarea corespunzătoare a imobilului și cunoștea sau trebuia să cunoască dacă transferul inițial este susceptibil de a fi anulat.
Cu privire la critica formulată de recurenți, cu referire la valoarea corespunzătoare a bunului, prin care se invocă inopozabilitatea raportului de expertiză efectuată cu 2 ani anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare, aceasta este nefondată, deoarece recurenții introduși în cauză aveau posibilitatea să solicite efectuarea unui alt raport de expertiză, lucru pe care nu l-au făcut.
Fiind vorba de o perioadă de 2 ani între data transferului de la SC " " SRL către - și data transferului de la debitorii către recurenți, este evident că prețurile au explodat astfel că, este dovedit în cauză că subdobânditorii nu au plătit valoarea corespunzătoare a bunului.
În cauză, nu rezultă că imobilul ar fi fost într-o stare precară și că ar fi avut nevoie de reparații, ci eventual de lucrări voluptorii.
Nefondată este critica recurenților și în ceea ce privește susținerea potrivit căreia nu ne-am găsi în situația prevăzută de art.84 alin.1 din Legea nr.85/2006, întrucât grevarea imobilului cu ipotecă pentru suma neachitată nu constituie un refuz de plată.
Instanța nu a reținut așa ceva, ci cum s-a arătat mai sus a apreciat că prețul este necorespunzător valoric raportat la întreaga valoare a imobilului.
La momentul încheierii antecontractului de vânzare cumpărare - 9.11.2004, recurenții aveau cunoștință despre notarea în CF a procesului intentat de și în contradictoriu cu mai mulți pârâți, printre care și SC " " SRL și -, ceea ce înseamnă că știau că transferul dintre ultimii doi era susceptibil a fi anulat.
Perfectarea antecontractului s-a făcut la 3.08.2005, respectiv la 5 luni de la momentul înregistrării cererii de deschidere a procedurii falimentului, ceea ce este de natură să creeze convingerea că recurenții au avut timp să se edifice asupra riscului la care se expun cumpărând imobilul.
Chiar dacă semnaseră anterior antecontractul, recurenții puteau opune excepția de neexecutare a contractului la momentul luării la cunoștință despre existența pe rolul Tribunalului Bihora cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
De altfel, recurenții au renunțat la beneficiul din antecontract prin care li se permitea să achite diferența de preț la momentul pronunțării unei sentințe irevocabile (condiție suspensivă), instituind ipoteca și plătind o diferență de preț tocmai pentru a intra în stăpânirea de drept a imobilului înainte de notarea procedurii de faliment la CF și pentru a putea opune buna credință.
Din toate aceste elemente rezultă complicitatea recurenților cu debitorul - în scopul prejudicierii intereselor creditorilor.
Intimatul pârât - a formulat note de ședință, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a recursului.
Acțiunea în anularea actului subsecvent se poate face atât în cadrul acțiunii în anulare a actului inițial, cât și după ce s-a obținut anularea acestuia. Întrucât termenul de 18 luni este un termen de recomandare ce vizează perioada rezonabilă în care trebuie efectuate verificările și introdusă acțiunea, excepția tardivității introducerii acțiunii este nefondată.
Pe fondul cauzei, arată intimatul că prin notarea procesului intentat de și în CF - dosar 3803/2003 a Judecătoriei Oradea - recurenții au luat la cunoștință despre împrejurarea că transferul inițial era susceptibil de a fi anulat.
Cum perfectarea antecontractului s-a făcut la 5 luni de la înregistrarea cererii de deschidere a procedurii falimentului, este evident că recurenții au avut timp suficient să se edifice asupra riscului la care se supun.
Cartea funciară este doar una din modalitățile de luare la cunoștință asupra unei situații de drept sau de fapt privitor la un imobil, iar recurenții au aflat cu certitudine despre introducerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență din spusele intimatului -, care a dat și o declarație notarială în acest sens.
Raportat la prețul din contract, acesta este evident că nu este cel real, prețul fiind atât de mic datorită faptului că imobilul era grevat de procese.
La data perfectării contractului, imobilul era în stare bună, astfel că afirmațiile recurenților trebuie înlăturate.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate și ținând seama de prevederile art.304 pct.8 și 9, raportat la art.304/1 Cod procedură civilă, a fost apreciat ca fondat, astfel că a fost admis, fiind modificată în parte sentința în sensul respingerii ca tardivă a acțiunii formulate de lichidatorul debitoarei - CABINET DE INSOLVENȚĂ CONSILIER - în contradictoriu cu pârâții și pentru anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2006/3.08.2005 de privind imobilul înscris în CF nr.4712 O, nr. top. 8899, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
Critica recurenților privind nelegalitatea sentinței ca urmare a greșitei soluționări a excepției tardivității introducerii acțiunii în anularea contractului de vânzare cumpărare prin care recurenții au devenit proprietarii imobilului situat în O,-, raportat la prevederile art.81 din Legea nr.85/2006 este fondată.
Conform textului legal mai sus arătat "acțiunea pentru anularea actelor frauduloase, încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art.79 și 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar (lichidator) în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 alin.1 lit.b, dar nu numai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii".
Din analiza acestui text mai sus enunțat și coroborarea acestuia cu prevederile art.84 din Legea nr.85/2006, instanța reține că termenul de un an - ca moment procedural stabilit pentru întocmirea raportului vizând cauzele încetării de plăți, dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii - este un termen de drept substanțial, adică un termen de prescripție a exercițiului dreptului.
În aceste condiții, raportat la natura termenului sunt incidente cauzele de întrerupere și de suspendare ale cursului prescripției, care însă nu au fost incidente și nici susținute în cauză.
Ipoteza susținută de lichidatorul debitoarei SC " " SRL, precum și de intimatul -, conform căreia acest termen ar fi unul de recomandare, nu poate fi susținută câtă vreme sancțiunea ce operează într-o astfel de încălcare este nulitatea relativă (ocrotește interesul privat al debitorului sau al creditorilor), fiind supusă regimului prescripției extinctive cu durata de 18 luni, de la data deschiderii procedurii.
Întrucât acest termen este un termen special prevăzut de legea specială - nr.85/2006 - privind procedura insolvenței, nu poate fi reținută nici ipoteza potrivit căreia o astfel de acțiune ar putea fi introdusă în termenul general de prescripție de 3 ani, cum susține lichidatorul.
Văzând că procedura insolvenței împotriva debitoarei SC " " SRL a fost deschisă prin sentința nr.624/22.11.2005, iar acțiunea fața de subdobânditorii recurenți a fost înregistrată la 6.09.2007, este evident că atât termenul de un an, cât și cel de 18 luni, ambele prevăzute de textul legal mai sus arătat, au fost depășite de titularul acțiunii.
Chiar și în ipoteza în care termenul prevăzut la art.81 ar curge de la data când cel îndreptățit să o exercite a cunoscut cauza de nulitate, acțiunea lichidatorului este tardivă, deoarece acesta a cunoscut despre această împrejurare cu ocazia întocmirii raportului amănunțit despre cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei.
Reținerea acestui termen pentru toate acțiunile în anulare are ca temei prevederile legale expres stipulate la art.79 și 80 din Legea nr.85/2006, precum și scopul urmărit de legiuitor - echilibrul între creditori în privința șanselor de îndestulare -.
Cu privire la fondul cauzei, motivele invocate de recurenți sunt de asemenea întemeiate în parte, respectiv cele referitoare la netemeinicia sentinței recurate, ca urmare a greșitei interpretări a actului juridic dedus judecății.
Astfel, deși corect reținut textul legal aplicabil cu privire la extinderea de acțiune față de subdobânditori, art.84 alin.1 din Legea insolvenței, judecătorul sindic reține ca fiind îndeplinite cerințele acestuia, cu toate că din probele existente la dosarul cauzei nu existau dovezi sub acest aspect.
Legiuitorul cere îndeplinirea cumulativă a două condiții pentru a fi admisibilă acțiunea prevăzută la art.84, respectiv: ca terțul subdobânditor să nu fi plătit valoarea corespunzătoare a bunului (ce eventual o valoare derizorie) și că acesta cunoștea sau trebuia să cunoască faptul că transferul inițial este susceptibil de a fi anulat.
Cu privire la prima condiție, neplata valorii corespunzătoare a bunului, instanța a apreciat în temeiul unui raport de expertiză extrajudiciară și neacceptată de către recurenți că, suma achitată de aceștia în cuantum de 94.000 EURO, stabilită de părți la data transferului - 3.08.2005, este sub valoarea corespunzătoare a bunului.
În lipsa unui raport de evaluare judiciar, cât și ținând seama de împrejurarea că acest preț este rezultatul negocierii terțului cu subdobânditorii, lichidatorul avea sarcina probei, în sensul de a stabili în condițiile legii care era valoarea corespunzătoare.
Reclamanții recurenți sunt apărați într-o astfel de acțiune de prevederile art.85 alin.3, conform cărora prezumția de fraudă nu se extinde la terțul subdobânditor.
Nici cea de-a doua condiție a art.84 alin.1 nu poate fi reținută ca fiind dovedită în cauză. Este adevărat că, era notat în CF existența unui proces pe rolul instanțelor - dosar nr.3803/2003 a Judecătoriei Oradea - în prezent nr- - dar acesta, indiferent de finalitate, nu putea avea drept consecință anularea transferului dintre primul dobânditor și debitor pe calea acțiunilor reglementate de art.78 și 80 din Legea nr.85/2006.
Fiind vorba de o condiție subiectivă, nu pot fi reținute nici susținerile intimaților potrivit cărora recurenții ar fi cunoscut la momentul dobândirii imobilului că transferul este susceptibil a fi anulat, câtă vreme în cartea funciară nu era notată o acțiune de natură a crea această temere.
Din probele dosarului, rezultă că între părți s-a încheiat o promisiune de vânzare cumpărare la 9.11.2004, iar cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost înregistrată pe rolul tribunalului la 22.03.2005.
În raport cu aceste date, se analizează atitudinea subiectivă a recurenților, deoarece în condițiile art.1295 cod civil "proprietatea este de drept strămutată de la vânzător la cumpărător - îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat".
Concluzionând cu privire la terții subdobânditori, nu este dovedită prezumția relativă de fraudă în dauna creditorilor și cum terțul dobânditor nu a recurat sentința pronunțată de judecătorul sindic, celelalte dispoziții ale sentinței urmează a fi menținute.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenții și -, împotriva sentinței nr.702/F din 14 decembrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite excepția tardivității acțiunii privind anularea transferului fraudulos față de subdobânditorii și și în consecință:
Respinge ca tardivă acțiunea formulată de lichidatorul în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2006/3.08.2005 de, privind imobilul înscris în CF 4712 O, nr. top. 8899.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- jud. fond. -
- dact. - 2 ex.
- 06.06.2008
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Boța Marilena, Blaga Gabriela
