Anulare hotarare aga Spete. Decizia 203/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.203/C/2008 -
Ședința publică din 22 mai 2008
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 3: Ioana Dina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial d eclarat de pârâta- ITCassa SRLcu sediul în S M,-,.54, Județ S M, în contradictoriu cu intimata debitoare - SRL,J-, CUI -, cu sediul în S M, Nr.6, județ S M,prin lichidator Expertcu sediul în S M,- A, Județ S M și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Marecu sediul în S M,-, județ S, împotriva sentinței nr.1835/LC din 20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurenta pârâtă - It Cassa SRL SMp rin avocat -, în baza împuternicirii avocațiale din 2008 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Bihor - Cabinet Individual și intimata debitoare prin lichidator -, lipsă fiind intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 19,5 lei achitată prin chitanțele nr. -/8.02.2008 și nr.115-1-17/24.04.2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că intimata debitoare a depus la dosar în data de 19.05.2008 întâmpinare, după care:
Reprezentanta recurentei pârâte depune la dosar și comunică cu reprezentantul intimatei debitoare balanța de verificare a - It Cassa și precizează că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Reprezentantul intimatei debitoare, de asemenea, nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în principiu admiterea excepției și respingerea acțiunii ca tardivă, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată. Instanța de fond greșit a respins excepția și a admis cererea de repunere în termen. Data deschiderii procedurii este 12.04.2005, iar cererea de chemare în judecată a fost înaintată de către lichidator la data de 11.09.2007, deci termenul de 18 luni a fost cu mult depășit. Cererea de repunere în termen a fost depusă abia după depunerea întâmpinării prin care s-a invocat excepția de tardivitate. Pe fond acțiunea este nefondată. Motivarea sentinței se bazează pe supoziții, nu există probe certe la dosarul cauzei. Intenția eludării contractului n-a fost dovedită, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei debitoare precizează că excepția invocată este neîntemeiată pentru considerentele din întâmpinare. A fost în imposibilitate de a depune cererea în termen deoarece au fost numiți ulterior în calitate de lichidator judiciar și a intrat în posesia parțială a documentelor contabile. Chitanța cu care se pretinde că s-ar fi achitat prețul n-a fost înregistrată în contabilitatea societății. În data de 22.12.2004, principalul creditor a notificat prin executor judecătoresc că i se datorează suma de 210.000 Euro și a cerut restituirea. Intenția de a sustrage de la masa credală a bunului din contract rezultă clar. Solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1835/LC din 20.12.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins excepția de tardivitate invocată de pârâtă.
A admis acțiunea formulată de reclamanta EXPERT S M, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei în faliment - SRL S M, în contradictoriu cu pârâta - IT SRL reprezentată prin asociat unic-administrator, și în consecință a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 15.02.2005 între debitoarea în faliment - SRL SMp rin administrator statutar și pârâta - IT SRL SMp rin administrator și asociat unic având ca obiect suprafața de teren arabil de 114,18 ha. proprietate extratabulară a debitoarei vânzătoare în faliment.
A dispus restituirea către debitoarea-vânzătoare a terenului ce a făcut obiectul contractului de către cumpărătoarea-pârâtă.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Cât privește excepția tardivității privind formularea cererii de către reclamantă, judecătorul sindic a reținut faptul că procedura insolvenței a fost deschisă prin sentința civilă nr.167/F/LC din data de 12.04.2005 dată de judecătorul sindic numit în cauză. Prin aceeași sentința fost desemnat administrator judiciar - LJ 2000 SRL SMp otrivit Legii 65/1995 în vigoare la acea dată, fiind deschisă apoi procedura falimentului la data de 6.09.2006. Prin încheierea dată de judecătorul sindic cu nr.308/F/CC din 21.09.2006, la solicitarea administratorului judiciar - LJ 2000 SRL SMs -a dispus înlocuirea acestuia cu practicianul în insolvență - EXPERT S Atât practicianul în insolvență cât și cel actual reclamanta în prezenta cauză, s-au confruntat cu refuzul sistematic al administratorului statutar de a depune la dispoziția practicianului în insolvență toate documentele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 și de a colabora cu aceștia, acesta fiind și unul din motivele pentru care primul practician desemnat a solicitat înlocuirea. Încheierea de numire a noului lichidator a fost comunicată acestuia la data de 24.2006 înregistrată la acesta sub nr.528 din aceeași dată. Datorită acestui fapt, lichidatorul-reclamant a trebuit să refacă evidența contabilă, situația patrimoniului impunându-se efectuarea unui raport de expertiză contabilă și care a fost efectuată de - SRL SMf inalizată la sfârșitul lunii martie 2007 și predat lichidatorului. Abia în urma acestuia a fost identificat transferul patrimoniului făcut de administratorul statutar al debitorului.
Este adevărat că potrivit art.81 din Legea 85/2006 este prevăzut termenul de introducere a acțiunii de 1 an de la expirarea termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art.20 alin.1 lit.b) dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii însă dată fiind atitudinea culpabilă a administratorului - statutar al debitorului de a nu se conforma obligațiilor prevăzute de art.28 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar a fost în imposibilitatea promovării acțiunii în anularea transferului patrimoniului în termenele prevăzute de lege, impunându-se repunerea în termen a acestuia potrivit art.103 alin.1 și 2 Cod procedură civilă.
A proceda altfel ar duce la nesocotirea principiului " AUDITUR " - nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine sau imoralitate pentru a obține protecția judiciară a unui drept".
Cât privește fondul cauzei judecătorul sindic a reținut faptul că la data de 22.XII.2004 sub dosar cu nr. de mai sus s-a înregistrat cererea de deschidere a procedurii dizolvării și lichidării judiciare la cererea creditorului majoritar pentru suma de 210.000 EURO cu care acesta a creditat societatea debitoare în faliment. Anterior, acesta a trimis debitoarei în faliment reprezentată prin administrator prin Biroul Executorului Judecătoresc din CNn otificarea nr.9449 din 10.XI.2004 prin care solicită restituirea sumei datorate. Față de această situație de iminență a insolvenței administratorul - statutar al debitorului în faliment, în reprezentarea acesteia încheie la data de 15.02.2005 un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată prin care debitoarea în faliment vinde către cumpărătoarea pârâtă - IT SRL SMr eprezentată prin asociatul-unic și administrator, cetățean italian și el terenul în extravilan în suprafață totală de 114,18 ha. situat în Județul S M, proprietate extratabulară a debitoarei în faliment pentru prețul stipulat de 1.500.000.000 lei ROL.
Plata prețului s-a făcut potrivit unei chitanțe, format tipizat eliberat de pârâtă și având nr.- din data de 01.03.2005 ceea ce conduce la concluzia că plata s-ar fi făcut în numerar prin remiterea sumei contrar oricărei reglementări financiar-contabile. Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în dosarul de faliment de societatea de expertize contabile - SRL S M, această chitanță nu se regăsește în actele contabile existente la data expertizării și nici suma nu a fost înregistrată în contabilitatea societății debitoare în faliment, destinația acestei sume nu este cunoscută. Pentru clarificarea acestei tranzacții lichidatorul judiciar a solicitat lămuriri administratorului societății pârâta cumpărătoarea contactat fiind telefonic, acesta nu a răspuns invitației deși a făcut promisiuni în acest sens. La fel pârâta-cumpărătoare a fost notificată în scris în acest sens la sediul social cunoscut însă corespondența a fost returnată cu motivarea că societatea și-a schimbat sediul în fapt nici o persoană nefiind găsită deși la ORC S M nu este menționată schimbarea sediului.
Administratorul statutar al debitoarei în faliment, cetățean italian, avea cunoștință la data încheierii actului de vânzare-cumpărare de faptul că este înregistrată pe rolul acestei instanțe dosar de insolvență privitor la debitoarea-vânzătoare deoarece anterior încheieri acestuia a formulat contestație la cererea de deschidere a procedurii și care finalmente a fost respinsă. Pe fondul cauzei pârâta-cumpărătoare se apără invocând buna credință însă nu face în nici un fel dovada cu acte contabile încheiate potrivit legii că a făcut efectiv plata prețului prin instrumente legale de plată. Modul în care se susține că s-ar fi făcut totuși plata prin remiterea unei chitanțe raportat la valoarea prețului putând constitui obiect de cercetare a altor organe abilitate ale statului în acest sens.
În soluționarea cauzei, judecătorul sindic a mai reținut faptul că societatea debitoare pe lângă administratorul-statutar - asociat cu 25% din părțile sociale mai are ca și asociat pe numita care practic nu a fost consultată și nici nu și-a dat acordul pentru înstrăinarea terenului în cadrul unei adunări a asociaților. Inițial în societatea debitoare la data constituiri acesteia calitatea de asociat unic și administrator statutar era numita intrând ulterior în societate.
Contractul de vânzare cumpărare provizoriu ce face obiectul prezentei cauze se află depus la filele 49-53 din dosar. Modul în care administratorul statutar al debitoarei -vânzătoare, în faliment, a înțeles să administreze această societate este de notorietate publică fiind subiect de presă sens în care reclamanta depus la dosarul cauzei extras dintr-un ziar local, fila 46 din dosar.
Potrivit art.80 alin.1 lit.c) din Legea 85/2006 lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise, acte încheiate în cel trei ani anterior deschiderii procedurii cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile.
Potrivit art.948 cod civil pentru validitatea unei convenții o condiție principală este existența unei cauze licite iar potrivit art.966 Cod civil, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect.
De asemenea, potrivit Titlului X - art.2 din Legea 247/2005 privind circulația juridică a terenurilor se stipulează că terenurile cu sau fără construcții situate în extravilan pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii încheiate în formă autentică sub sancțiunea nulității absolute.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs - IT SRL SMs olicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, în principal admiterea excepției de tardivitate și respingerea acțiunii ca tardiv formulată, la data introducerii cererii de chemare în judecată pentru anularea contractului de vânzare - cumpărare fiind depășit termenul stipulat de art. 81 alin. 1 din Legea 85/2006, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca nefondată. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond prin care a fost admisă acțiunea introdusă de lichidatorul judiciar al SRL, respectiv a fost respinsă excepția de tardivitate invocată de ea, este netemeinică și nelegală, având în vedere că la data de 11.09.2007 EXPERT în calitate de lichidator judiciar al SRL, a înaintat o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu recurenta, prin care solicită anularea unui contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, având ca obiect o suprafață de 114,18 ha teren arabil, încheiat între recurentă și SRL la data de 15.02.2005.
Recurenta, în calitate de pârâtă în această acțiune arată că a invocat excepția de tardivitate, cererea de chemare în judecată fiind formulată în mod evident cu depășirea termenului prev.de art.81 alin.1 din Legea 85/2006, text care stipulează în mod expres că "acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea transferurilor de drepturi patrimoniale la care se referă art.79 și 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator, în termen de 1 an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prev.de art.20 alin.1 lit.b,dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii. " Așadar termenul prevăzut de legiuitor este unul de decădere, a cărui nerespectare atrage respingerea cererii ca tardiv formulată.
Mai arată că din simpla analiză a datei deschiderii procedurii - 12.04.2005 și a datei introducerii prezentei acțiuni - 11.09.2007, rezultă în mod evident că termenul de 18 luni a fost cu mult depășit și nu putea fi reținută apărarea reclamantului, aceea că EXPERT a fost numit lichidator în urma revocării LJ 2000 din această calitate, încheierea fiindu-i comunicată abia în data de 24.10.2006- după împlinirea termenului prev.de art.81 alin.1 din Legea 85/2006.
Consideră că față de această împrejurare trebuie precizat, în primul rând că noul lichidator, preia procedura în stadiul în care aceasta se afla, nu beneficiază de noi termene. Nimic nu l-a împiedicat însă pe primul lichidator să introducă o astfel de acțiune. De asemenea, comitetul creditorilor putea la rândul său, să promoveze acțiunea, dacă administratorul/lichidatorul nu a făcut-
Arată că nu poate fi reținută de instanța de fond ca motive pentru respingerea excepției, nici susținerea că, până la depunerea de către expertul contabil a raportului de expertiză contabilă, lichidatorul a fost în imposibilitate de a stabili dacă acel contract de vânzare cumpărare a fost legal încheiat, având în vedere că raportul de expertiză contabilă la care se face referire, a fost depus la dosar la sfârșitul lunii martie 2007. Dacă lichidatorul dorea a se prevala de prev.art.103 alin.1 Cod procedură civilă, acțiunea trebuia introdusă în termen de 15 zile de la data la care a încetat acea "cauză mai presus de voința sa" care l-a împiedicat a introduce acțiunea în termen legal și tot în același termen de 15 zile trebuia formulată și justificată și cererea de repunere în termen, nu după invocarea de recurentă a excepției de tardivitate.
Având în vedere cele arătate, apreciază că instanța de fond în mod greșit a respins excepția de tardivitate acceptând apărările nefondate ale lichidatorului.
Chiar analizând acțiunea pe fond, aceasta este nefondată, pentru că susținerile lichidatorului că ne aflăm în prezența unui act încheiat cu intenția tuturor părților de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile, sunt simple afirmații, fără suport probator. Se invocă astfel, ca motiv de anulare a contractului faptul că în evidențele contabile ale SRL nu se regăsește chitanța cu care a fost achitat prețul imobilului achiziționat, dar acesta nu este un motiv care să ducă la anularea unui contract și să îndreptățească a se trage concluzia că intenția ambelor părți a fost aceea de a sustrage bunul achitat cu acea chitanță, de la urmărirea de către creditori.
Un alt aspect invocat de lichidator ca fiind o dovadă a intenției de sustragere a terenului de la urmărirea de către creditori ar fi, în opinia acestuia, faptul că administratorul societății debitoare a procedat la înstrăinare, fără o aprobare prealabilă a adunării asociaților, dar lichidatorul omite să aibă în vedere faptul că pentru o astfel de operațiune era necesar acordul adunării asociaților.
În fine, un ultim argument invocat de lichidator, ar fi data încheierii contractului - 15.02.2005, deci cu mai puțin de 2 luni înainte de data deschiderii procedurii. Așa cum arată și lichidatorul, contractul a fost încheiat anterior deschiderii procedurii și acest fapt nu denotă nicidecum intenția părților de a-l sustrage de la urmărire, câtă vreme nu se deschisese procedura insolvenței în acel moment.
Este de remarcat și faptul că lichidatorul se referă la intenția administratorului societății debitoare de a sustrage bunul de la urmărirea creditorilor. Textul legal - temei al acțiunii - și anume art.80 alin.1 lit.c din Legea 85/2006 se referă însă în mod clar la intenția tuturor părților de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori. Recurenta arată că nu înțelege însă cum a fost atât de evidentă, în opinia instanței de fond, intenția sa de a sustrage terenul cumpărat de la urmărirea acestuia de către creditorii vânzătoarei, câtă vreme nici unul din motivele invocate nu o privesc pe recurentă și nu există nici o probă din care să rezulte că aceasta nu este un dobânditor de bună credință al acelui teren.
Arată, în concluzie, că la dosar nu există probe certe, care să susțină afirmațiile lichidatorului, care astfel rămân simple supoziții și evident nu pot constitui temei pentru admiterea acțiunii promovate și pe de altă parte apreciază că în soluționarea acestei cereri nici nu se mai punea problema analizării fondului cauzei, pentru că nerespectarea termenului de decădere este mai mult decât evidentă și trebuia sancționată în consecință.
Pentru toate motivele arătate, recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În drept a invocat prev.art.8, art.81 alin.1 din Legea 85/2006, art.304/1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata SRL S M - prin lichidator EXPERT S M, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, cu privire la excepția de tardivitate a acțiunii formulate de către lichidatorul judiciar a arătat că: după numirea EXPERT în calitate de lichidator judiciar, a procedat la analiza documentelor primite de la lichidatorul judiciar anterior, când s-au constatat unele neclarități cu privire la situația patrimoniului și a evidenței contabile a debitoarei falite. Cu toate insistențele repetate ale lichidatorului de a colabora cu administratorul debitoarei și de a obține de la acesta documentele contabile, acesta a refuzat orice colaborare cum de altfel a procedat și lichidatorul anterior, iar datorită acestei atitudini a fost necesară aducerea la zi a actelor contabile, fiind întocmit în acest sens un raport de expertiză contabilă finalizat la începutul lunii martie 2007, dată la care a aflat despre existența contractului de vânzare cumpărare.
Arată că recurenta invocă în cererea de recurs faptul că lichidatorul anterior care a fost și administrator judiciar, nu a formulat cererea în anulare a contractului de vânzare cumpărare, făcând abstracție de faptul că administratorul debitoarei nepredând toate documentele, acesta nu și-a putut exercita atribuția prevăzută de art.24 lit.b din Legea 64/1995, în sensul că fostul administrator nu a putut să întocmească actele pe care administratorul debitoarei nu le predase și deci acesta nu avea cum să constate faptul că acel contract de vânzare cumpărare a fost ilegal încheiat. În condițiile arătate, a fost în imposibilitatea formulării cererii în termenul de 18 luni prevăzut de lege, motiv pentru care a solicitat repunerea în termen. Datorită atitudinii culpabile a administratorului debitoarei, numitul, care nu a înțeles să predea lichidatorului judiciar toate documentele financiar contabile ale debitoarei, nu s-a putut promova acțiunea în anularea contractului de vânzare cumpărare în termenul prevăzut de lege, acțiunea fiind promovată numai atunci când a constatat că, contractul este ilegal încheiat, întrucât administratorul debitoarei vânzătoare și cumpărătorul IT Cassa SRL refuza să prezinte documentele solicitate de lichidator privind înregistrarea în contabilitatea debitoarei a sumei reprezentând prețul și respectiv a destinației acestei sume, iar cumpărătoarea a documentelor privind înregistrarea în contabilitatea sa a sumei de 1,5 miliarde lei rol, reprezentând așa zisul preț. În realitate a fost o vânzare fictivă deoarece nu a fost achitat nici un preț, s-a întocmit o chitanță fictivă nu se știe când, iar expertiza contabilă întocmită în cauză a dovedit faptul că o asemenea chitanță nu a fost nicicând înregistrată în contabilitatea debitoarei.
În cererea de recurs recurenta invocă faptul că aceste cauze, care au fost arătate și care au împiedicat promovarea acțiunii în anulare a contractului de vânzare cumpărare, nu ar fi mai presus de voința lichidatorului judiciar, dar în realitate, refuzul de a preda documentele solicitate este o cauză mai presus de voința lichidatorului judiciar.
Aceste documente nu au fost predate în mod deliberat, pentru ca lichidatorul judiciar să nu poată constata faptul că acel contract a fost încheiat în mod ilegal și să poată introduce acțiunea în anulare în termenul prevăzut de lege.
În concluzie, solicită a se constata faptul că excepția de tardivitate a introducerii cererii în anulare de către lichidatorul judiciar este neîntemeiată și solicită respingerea acestei excepții.
Pe fondul cauzei, arată că contractul de vânzare cumpărare a fost evident încheiat cu intenția ambelor părți de a se sustrage bunurile care au făcut obiectul acestuia, respectiv suprafața de 114 ha teren arabil, de la urmărirea de către creditori. Intenția administratorului debitoarei de a se sustrage acest teren de la urmărirea de către creditori, rezultă din faptul că deși la data de 10.11.2004 creditorul majoritar a solicitat debitoarei prin notificare a executorului judecătoresc să-i restituie suma de 210.000 euro, cu care acesta a creditat societatea debitoare și cu toate că numitul cunoștea faptul că la data de 22.12.2004 acest creditor a solicitat deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei la data de 15.02.2005, acest administrator al debitoarei încheie un contract de vânzare cumpărare a acestui bun către cumpărătoarea IT Cassa SRL S
Rezultă deci că acest contract a fost încheiat cu intenția de sustragere a acestor bunuri de la masa credală, deoarece dacă ar fi fost de bună credință, din suma reprezentând contravaloarea așa zisului preț, 1.500.000.000 lei rol, acesta trebuia să achite datoria față de acest creditor, precum și alte obligații financiare pe care debitoarea le avea față de alți creditori, lucru pe care nu l-a făcut. Mai mult se naște întrebarea legitimă, de ce administratorul statutar - numitul refuză să prezinte dovezi din care să rezulte ce destinație a dat acestei sume importante, care ar fi trebuit să intre în contul debitoarei și de asemenea de ce cumpărătoarea refuză să dovedească cu documente din contabilitate, că a achitat suma către vânzătoare, reprezentând așa zisul preț. Răspunsul e unul singur și anume,acela că în realitate cumpărătoarea nu a achitat niciodată acest așa zis preț, iar debitoarea prin administratorul său statutar, nu a încasat niciodată acest preț.
De altfel, din raportul de expertiză contabilă întocmit de SRL SMr ezultă cu claritate faptul că această chitanță nu se regăsește în evidența financiar contabilă a debitoarei și nu a fost înregistrată în evidența acesteia.
Administratorul statutar al debitoarei, nu poate afirma că la data încheierii contractului a cărei anulare s-a solicitat, nu cunoștea faptul că la data încheierii acestui contract exista înregistrată la Tribunalul Satu Mare cererea introductivă formulată de către creditorul, cu privire la deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei, deoarece numitul, în calitate de administrator statutar, a formulat înainte de încheierea acestui contract, contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
În subsidiar, învederează intimata că este puțin credibil faptul că, cumpărătoarea pârâtă a predat debitoarei vânzătoare contravaloarea așa zisului preț, o sumă importantă, în numerar. Precizează în acest sens, că această plată a făcut obiectul, alături de alte fapte ale administratorului statutar, al unei plângeri penale, care a fost înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
Cu privire la obligația administratorului debitoarei vânzătoare de a solicita aprobarea adunării generale a asociaților pentru vânzarea terenului, arată că este adevărat că Legea 31/1990 republicată, nu conține prevederi e3xprese cu privire la necesitatea unei hotărâri a adunării generale a asociaților pentru vânzarea bunului în cauză, însă se naște întrebarea dacă administratorul statutar al debitoarei, care este și asociat al acesteia la care deține 25% din părțile sociale, a fost de bună credință la încheierea acestui contract, dacă a considerat că această vânzare este legală dar mai ales oportună, în interesul societății debitoare, nu era firesc cel puțin să încunoștințeze asociatul majoritar, care deține 75% din părțile sociale respectiv din capitalul social, despre vânzare și să justifice destinația sumei care ar fi trebuit să intre în contul debitoarei, dar care așa cum rezultă din expertiza contabilă, nu a intrat în acest cont.
Acest administrator nu a făcut nimic în sensul celor de mai sus, pentru că în mod cert asociatul majoritar nu ar fi fost de acord cu această tranzacție ilegală și neprofitabilă.
Cu privire la afirmația recurentei privind cetățenia italiană a administratorului acesteia și a administratorului debitoarei, o consideră ca o intenție de a eluda interesele creditorilor și a fost prezumată de către lichidatorul judiciar total și deplasată. Probabil că recurenta prin reprezentantul său care a formulat motivele suplimentare de recurs, nu a realizat faptul că prin modul în care a formulat această apărare, insinuează că reprezentantul lichidatorului se face vinovat de xenofobie.
Referitor la inexistența în evidența contabilă a debitoarei a chitanței cu care s-ar fi achitat prețul terenului, arată intimata că această chitanță nu a fost găsită de către experții contabili între documentele contabile pe care le-au expertizat și de asemenea, această chitanță nu a fost înregistrată în documentele financiar contabile ale debitoarei. Această chitanță, care de fapt este o copie, a fost găsită de noul lichidator între documentele predate de către lichidatorul anterior.
Menționează că o asemenea chitanță putea fi întocmită de către reprezentanții vânzătoarei și ai cumpărătoarei oricând după intrarea debitoarei în procedura de insolvență.
Cu privire la afirmația recurentei în sensul că ne aflăm în prezența încălcării disp.art.2 din Titlul X al Legii 247/2005, consideră intimata că acest lucru nu este real, deoarece potrivit acestui articol, terenurile cu sau fără construcții situate în intravilan sau extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică sub sancțiunea nulității absolute. Afirmația recurentei din motivele suplimentare de recurs, potrivit căreia în speță este vorba despre un antecontract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, nu corespunde realității deoarece actul a cărei anulare s-a solicitat este un contract și nu un antecontract de vânzare cumpărare.
De asemenea, arată că în acțiunea adresată instanței de fond a solicitat anularea unui contract de vânzare cumpărare și nu a unui antecontract și în sentința recurată, se precizează faptul că se dispune anularea contractului de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 15.02.2005.
Nu este reală nici afirmația din motivele suplimentare de recurs cu privire la faptul că lichidatorul judiciar nu a solicitat în petitul acțiunii restituirea terenului către debitoarea vânzătoare, întrucât așa cum se poate constata din lecturarea acțiunii, la pag.4 s-a precizat faptul că "solicitămprecum și restituirea de către IT Cassa SRL am, către debitoarea SRL SMa bunurilor (terenuri în suprafață de 114,18 ha) care au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare a cărui anulare am solicitat-o prin prezenta acțiune".
Cu privire la restituirea așa zisului preț achitat de către cumpărătoarea pârâtă, consideră intimata că debitoarea vânzătoare nu putea să fie obligată la restituire, pentru că în realitate acest preț nu a fost niciodată achitat, deci judecătorul sindic nu putea dispune prin sentința recurată restituirea unei sume care nu a fost nicicând achitată.
În drept a invocat disp.art.115-118 Cod procedură civilă, art.25 lit.f, art.76 alin.1 din Legea 85/2006.
Intimata Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare nu s-a prezentat în instanță.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele în baza prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă instanța apreciază recursul declarat de recurenta - IT SRL S M ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Conform prevederilor art. 80 alin.1 lit.c) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței "administratorul judiciar sau după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte:
lit.c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile".
Art.81 alin.1 din aceeași lege prevede că "acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum si pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se refera art. 79 si 80, poate fi introdusa de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
În speță, cererea lichidatorului judiciar al debitoarei SRL S M - EXPERT SMp rin care a solicitat judecătorului sindic să dispună anularea contractului de vânzare - cumpărare sub semnătură privată, încheiat la data de 15.02.2005 între SRL S M, în calitate de vânzător și - IT SRL, în calitate de cumpărător, a fost introdusă la Tribunalul Satu Mare la data de 11.09.2007, în timp ce data deschiderii procedurii insolvenței privind pe debitoare este 12.04.2005.
Drept urmare, termenul de 18 luni prevăzut de art. 81 din lege a fost depășit cu aproximativ 11 luni.
Instanța de recurs apreciază ca greșită argumentarea respingerii excepției de tardivitate a introducerii acțiunii de către judecătorul sindic prin aceea că lichidatorul judiciar a fost în imposibilitate să promoveze acțiunea în anularea transferului patrimoniului în termenele prevăzute de lege, impunându-se astfel repunerea în termen a acestuia potrivit art. 103 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a nesocotit dispozițiile legale menționate mai sus, care statuează că în situația în care partea dovedește c-a fost împiedicată pentru o împrejurare mai presus de voința ei să exercite acțiunea în termenul legal, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării și în același termen se vor arăta și motivele împiedicării.
Se reține că cererea de repunere în termen a fost formulată de lichidator abia la termenul din 23.11.2007, după ce recurenta a invocat prin întâmpinarea depusă la termenul din 08.11.2007 excepția de tardivitate și, după cum recunoaște și lichidatorul (și reține și judecătorul sindic) acesta luat cunoștință de contractul a cărui anulare o cere la sfârșitul lunii martie 2007, când a fost finalizat raportul de expertiză contabilă. Ori acțiunea a fost formulată abia la 11.09.2007, fără a fi formulată și o cerere motivată de repunere în termen în condițiile în care termenul stipulat de art. 81 alin.1 din Legea 85/2006 se împlinise la data de 12.10.2006.
De asemenea nu pot fi reținute susținerile lichidatorului cum că ar fi fost în imposibilitate de a formula acțiunea în termenul legal, fiind împiedicat de o cauză mai presus de voința sa, deoarece deși noul lichidator a preluat procedura în starea în care se găsea, nimic nu l-a împiedicat pe primul lichidator numit în cauză să introducă o astfel de acțiune, cu atât mai mult cu cât acesta face referire la contractul a cărui anulare se solicită la întocmirea raportului de activitate în data de 08.07.2006. Mai mult, o astfel de acțiune poate fi introdusă și de către Comitetul creditorilor (art. 81 alin. 2 din Legea 85/2006).
În consecință, în baza considerentelor expuse mai sus, apreciind excepția de tardivitate, invocată de recurenta - IT SRL S M ca întemeiată, instanța, în temeiul prevederilor art. 312 Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, art. 80 alin. 1 lit. c) și art. 81 alin. 1 din Legea 85/2006 va admite ca fondat recursul declarat de recurentă împotriva sentinței 1835/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, care va fi modificară în totalitate în sensul admiterii excepției de tardivitate a introducerii acțiunii și respinge acțiunea formulată de reclamanta EXPERT S M, lichidator al debitoarei SRL S M ca fiind tardiv introdusă.
Instanța de recurs va omite cercetarea motivelor de recurs vizând fondul pricinii în temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă având în vedere admiterea excepției de tardivitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
ADMITEca fondatrecursul declarat de recurenta pârâtă - ITCassa SRLcu sediul în S M,-,.54, Județ S M, în contradictoriu cu intimata debitoare- SRL,J-, CUI -, cu sediul în S M, Nr.6, județ S M,prin lichidator Expertcu sediul în S M,- A, Județ S M și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Marecu sediul în S M,-, județ S, împotriva sentinței nr.1835 din 20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o modifică în totalitateîn sensul că:
Admiteexcepția de tardivitate a introducerii acțiunii invocată de pârâta - IT Cassa SRL S
Respingeacțiunea formulată de reclamanta Expert cu sediul în S M,- A, Județ S M în calitate de lichidator al debitoarei în faliment - SRL S M cu sediul în S M, Nr.6, județ S M, împotriva pârâtei - IT Cassa SRL cu sediul social în S M,-/23, Județ S M, ca fiind tardiv introdusă.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.05.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 4.06.2008
Jud.fond Gh.
Dact.
2 exemplare/ 4 iunie 2008
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ovidiu Blaga, Ioana Dina
