Anulare hotarare aga Spete. Decizia 27/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR. -
DECIZIA CIVILĂ NR.27 /R/COM
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta prin lichidator judiciar Consult, împotriva sentinței civile nr.891/S/24.05.2007 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr.2569/COM/115/2006, în contradictoriu cu reclamanta intimată prin lichidator judiciar - Management T, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic - în reprezentarea Consult lichidatorul judiciar al pârâtei reucrente și consilier juridic în reprezentarea - Management lichidatorul judiciar al reclamantei intimate .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta lichidatorului judiciar al pârâtei recurente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii în anulare formulată de către reclamantă prin lichidator judiciar.
Reprezentanta lichidatorului judiciar al reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele prezentate pe larg în concluziile scrise pe care la depune la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 891/JS din 24.05.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. 2569/COM/115/2006, a fost admisă cererea formulată de MANAGEMENT în calitate de lichidator al SA, împotriva pârâtei SA reprezentată de lichidator și în consecință s-a dispus anularea vânzării bunului auto marfă -, nr. inventar - ȘI facturii nr. -/09.09.2003; vânzării bunului autocisternă lichide - nr.inventar - și facturii nr. -/09.09.2003; vânzării bunului 10 -, nr. inventar - și facturii nr. -/09.09.2003, precum și anularea oricăror acte care privesc vânzările de mai sus, dacă oricare din bunurile de mai sus nu mai există să se restituie valoarea lor de la data transferului, a dispus pârâtei SA restituirea certificatelor de înmatriculare ale autovehiculelor, în cazul în care le-a preluat de la SA, restituirea făcându-se lichidatorului MANAGEMENT SRL T, orice eventual terț subdobânditor al acestor bunuri trebuind să le restituie în condițiile art. 84 din Legea nr. 85/2006, a dispus anularea contractului de dare în plată încheiat între SA în calitate de debitoare și SA în calitate de creditoare, autentificat sub nr. 2100/19.09.2003 la. din O prin care s-au dat în plată (cesionat) imobilul înscris în CF nr. 2942, nr.top 1163/53/238/b/2/b/2/1/1/1/2 și teren în suprafață de 24,128 mp și, respectiv al imobilului înscris în CF nr. 2945, sub nr. top 1163/53/238/b/2/b/1/1/1/5 și teren în suprafață de 6.785 mp, precum și a tuturor prestațiilor pe care executarea acestui contract o presupune, s-a dispus revenirea la situația anterioară de carte funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei din cartea funciară și intabulării dreptului de proprietate al SC. SA în CF 2942 sub nr. 1163/53/238/b/2/b/1/1/1/2 și teren în suprafață de 24.128 mp și respectiv a imobilului înscris în CF nr. 2945, sub nr. top 1163/53/238/b/2/b/1/1/1/5 și teren în suprafață de 6.785 mp, precum și a tuturor prestațiilor pe care executarea acestui contract o presupune, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că la dosar pârâta nu a depus nici un contract din care să rezulte vânzarea autovehiculelor, nerezultând cu certitudine cu ce titlu au fost înstrăinate, fiind doar facturate pârâtei SC SA, că la data înstrăinării bunurilor trebuia să existe încuviințarea adunării generale a acționarilor SC SA deoarece aceasta se afla în procedura specială de administrare și că întrucât antecesorii AVAS erau proprietarii SC SA, vânzarea de active trebuia să se facă cu respectarea normelor legale în vigoare ce condiționau vânzarea activelor societății de: evaluarea lor, vânzarea prin licitație; încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.
S-a mai reținut că în cauză nu s-a făcut dovada existenței aprobării și a avizului, aceasta cu atât mai mult cu cât bunurile mobile erau sub sechestru asigurător aplicat de C-S, creditor bugetar ce nu și-a dat acordul pentru înstrăinarea bunurilor, judecătorul sindic apreciind că, contractul de dare în plată nr. 2417/09.09.2003 este nul, în primul rând pentru că s-a făcut fără aprobarea a SC SA, în al doilea rând că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru validitatea acestui contract, raportat la specificul său, în convenția de dare în plată nemenționându-se valoarea creanței ce se stinge prin darea în plată și cuantumul obligațiilor pe care SC SA le are față de SC SA.
Judecătorul sindic a reținut că înstrăinarea de către debitoarea falită în cadrul acestei tranzacții de dare în plată a imobilelor în scopul stingerii obligațiilor pe care SC SA le are față de SC SA, este anulabil în baza dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 85/2006 care prin alin.1 vizează toate actele cu titlu gratuit translative de proprietate mobiliară sau imobiliară, cu ocazia analizării activității debitoarei lichidatorul sesizând încheierea contractului de dare în plată între SC SA și SC SA având ca obiect stingerea pretențiilor materiale dintre părți, că exceptând sponsorizările în scop umanitar toate celelalte transferuri cu titlu gratuit efectuate de debitoare în cei trei ani anteriori datei deschiderii procedurii pot face obiectul acțiunii în anulare introduse de lichidator, că prin contractul de tranzacție societatea debitoare SC SA a înstrăinat imobilele din patrimoniul său cu titlu gratuit pentru a stinge pretențiile materiale fără a indica din ce derivau aceste pretenții, care era cuantumul lor, operațiune ce se încadrează în categoria celor enumerate la art. 80 slin.1 din Legea nr. 85/2006, societatea debitoare neobținând nici o contraprestație în schimbul bunului înstrăinat, rezultatul fiind diminuarea patrimoniului debitoarei în dauna creditorilor acesteia, caracterul fraudulos al transferului fiind dat de caracterul său gratuit, de intenția vădită de a sustrage terenurile de la urmărirea creditorilor.
S-a reținut că motivarea pârâtei potrivit căreia valoarea terenurilor a fost cuprinsă în ordinele de compensare trebuie înlăturată întrucât potrivit art. 1145.civ. creanțele reciproce care se compensează trebuie să aibă ca obiect bunuri fungibile iar terenurile nu sunt bunuri fungibile, ordinele de plată putându-se referi numai la sume de bani, considerente pentru care, în temeiul art. 80 și următoarele din Legea nr. 85/2006 a fost admisă cererea reclamantei MANAGEMENT T, dispunându-se anularea vânzării autovehiculelor, anularea oricăror alte acte care privesc vânzările de mai sus, predarea certificatelor de înmatriculare în original, precum și a actelor de proprietate a vehiculelor și restituirea bunurilor sau dacă bunurile nu mai există, restituirea valorii bunurilor la data transferului realizat de debitoare, orice eventual terț subdobânditor al acestor bunuri trebuind să le restituie în condițiile art. 84 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus anularea contractului dedare în plată încheiat între SC SA în calitate de debitoare și SC SA în calitate de creditoare, autentificat sub nr. 2100/19.09.2003 la BNP din O prin care s-a dat în plată (cesionat) imobilul "Clădire Autobază Transportului Auto cu curte" înscris în CF 2942 sub nr. top 1163/53/238/b/2/b/1/1/1/2 și teren în suprafață de 24.128 mp situat în,- și, respectiv al imobilului ", hală producție, magazii, depozite și curte" înscris în CF 2945 sub nr. top 1163/53/238/b/2/b/1/1/1/5 și teren în suprafață de 6.785 mp situat în,-, la identificarea topografică a terenurilor instanța având în vedere situația reală din teren și evidențele de publicitate imobiliară și nu mențiunile greșite din contractul de dare de plată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta în calitate de lichidator al SC SA, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii în anulare formulată de SC SA, prin lichidator judiciar SC - Management SRL
În motivare a arătat că în mod netemeinic prima instanță a considerat operațiunea de compensare și contractul de dare în plată ca fiind lovite de nulitate, fără a lua în considerare că actele juridice încheiate între cele două societăți comerciale sunt acte integrate desfășurării normale a activităților comerciale ale părților. Prin consecință, operațiunile mai sus desemnate au fost legal întocmite, autentificate și exprimă acordul de voință a părților precum și bunelor credințe.
Examinând recursul astfel declarat, prin prisma motivelor invocate și conform art.3041pr.civ. Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arătat în continuare.
Într-adevăr, între părți au avut loc unele operațiuni de compensare a unor datorii reciproce așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 27-31 din dosarul nr.3199/COM/2005 a Tribunalului C
După efectuarea acestor compensări partea care a rămas datoare în continuare a fost pârâta recurentă SC SA cu suma de 1.727.310.826 lei (ROL), iar nu reclamanta intimată.
Pe de altă parte, ordinele de compensare se referă la creanțe lichide și exigibile care s-au stins până la suma cea mai mică conform acordului de voință al părților. Aceste ordine de compensare nu au ca obiect bunuri mobile (autovehicule) și bunuri imobile (stație de transport și utilaj greu inclusiv teren, autobază transport auto și teren) și nu putea avea un atare obiect, deoarece este de esența operațiunii compensării datorilor reciproce între persoanele care au concomitent calitatea de creditor și debitor față de cealaltă parte, ca operațiunea compensării să se refere fie la o sumă de bani fie la o cantitate oarecare de bunuri fungibile de aceeași specie și care sunt deopotrivă lichide și exigibile (art.1145 civ.)
Rezultă așadar că, în urma operațiunii de compensare voluntară partea căzută în datorii a fost pârâta recurentă, și tot astfel că obiectul acestor operațiuni l-a constituit datoriile bănești reciproce dintre părți.
În temeiul acestor considerente, contractul de dare în plată, încheiat în data de 9.09.2003 prin care reclamanta intimată transmite către pârâta recurentă imobilele "stație transport și utilaj greu" și teren în suprafață de 6.7852situat în în valoare de 1.060.338.000 lei și respectiv 626.547.000 lei, precum și "autobaza auto și ateliere" cu teren în suprafață de 24.1282situat în în valoare de 3.486.792.000 lei și respectiv 2.310.497.000 lei nu constituie o stingere a unor datorii ale reclamantei intimate care să fi rezultat din operațiunile de compensare anterioare. Aceasta întrucât, reclamanta intimată nu era datoare în nici un mod pârâtei recurente, ci dimpotrivă aceasta din urmă a căzut în continuare în pretenții.
Prin consecință, Curtea statuează că, prin acest contract nu s-a realizat o operațiune de dare în plată, ci una de transmitere cu titlu gratuit a bunurilor consemnate în contract de către către SC SA. Darea în plată este reglementată sub titlu de cesiune a bunurilor de art.1122 -1125.civ. conform cărora cesiunea bunurilor este abandonarea stării întregii a acestora făcută de debitorul ce nu poate plăti creditorului său. Cesiunea bunurilor voluntară este ceea ce se acceptă de către creditor de bună voie și care nu are alt efect decât acela ce rezultă chiar din stipulațiile convenției încheiată între debitor și creditor. Mai mult cesiunea bunurilor, prin operațiunea dării în plată este un beneficiu pe care legea îl acordă debitorului aflat în lipsă de disponibilități bănești, dar de bună credință căruia, ca să-și poată redobândi libertatea, sub aspectul solvabilității, i se permite să dea creditorilor bunurile sale.
Curtea mai constată că, prin convenția intitulată de către părți, contract de dare în plată nu se stipulează care sunt premisele "abandonării" bunurilor aparținând SC în puterea de dispoziție juridică a SC SA, neprevăzându-se suma datoriilor pe care SA le avea de plătit și pentru care consimte la cesiunea bunurilor sale imobile în schimbul stingerii unor astfel de datorii.
Acțiunea în anularea operațiunilor întreprinse de debitoare având ca obiect înstrăinarea unor bunuri mobile și bunuri imobile către SC SA, cu referire la un număr de trei autovehicule și la imobilele mai sus menționate s-a întemeiat pe dispozițiile art.60-61 lit. b) și c) din Legea nr.64/1995 în vigoare la data introducerii acțiunii. Aceste texte legale se referă la dreptul administratorului sau, după caz, lichidatorului debitoarei ajunsă în insolvență de a solicita judecătorului sindic anularea transferului de drepturi patrimoniale către terți efectuate de către debitoare în următoarele ipoteze: transferul se referă la operațiuni comerciale în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită; transferul se referă la acte încheiate cu intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunurile debitoarei de la urmărirea de către creditor sau de a le leza în orice fel drepturile. Aceste dispoziții se aplică în speță prin efectul principiuluiregit tempus actum. Totuși aceleași ipoteze de anulare a transferurilor frauduloase încheiate de către debitoare sunt reglementate și de legea aflată în prezent în vigoare, și anume Legea nr.85/2006 prin art.80 lit. b) și c).
Așa cum a statuat de altfel și Tribunalul în cauză sunt incidente dispozițiile art.61 lit. b) din Legea nr.64/1995, iar în actuala reglementare art.80 lit. b) din Legea nr.85/2006 în sensul că înstrăinarea celor trei autovehicule de către debitoare s-a făcut fără primirea unei contraprestații de la cumpărătoarea SC SA, iar cesionarea bunurile imobile înscrise în contractul de dare în plată între aceleași părți s-a făcut de asemenea fără cerința preexistenței unei datorii a SC SA către SC SA, iar prin aceasta fără existența unei contraprestații și, mai mult, fără o cauză juridică licită. Toate aceste operațiuni au fost încheiate în cursul anului 2003 luna septembrie înainte cu un an de data deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare. Astfel aceste operațiuni sunt încheiat în frauda creditorilor și în termenul sancționat de lege, și anume, în cursul celor 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Prima instanță a mai reținut că, operațiunile prin care debitoarea și-a înstrăinat o serie de bunuri imobile și bunuri mobile sunt lovite de nulitate absolută datorită incidenței și a altor texte legale, cu referire la dispozițiile Legii nr.137/2002 art.15 alin.4, G nr.577/2002 art.105 alin.1 și art.106, art.140 alin.9 din Codul d e procedură fiscală, întrucât pe de o parte bunurile înstrăinate au caracterul de active aflate în patrimoniul unei societăți comerciale având ca acționar majoritar Statul, iar potrivit regimului juridic ce însoțește aceste active înstrăinarea acestora era condiționată de existența acordului instituției publice implicate, a unei Hotărâri AGA și a parcurgerii unei etape prevăzute de lege vizând evaluarea și organizarea unor licitații publice.
Curtea, statuează că, într-adevăr, sunt prezente și aceste încălcări ale dispozițiilor legale mai sus menționate, însă,in liminen litis,în cauză sunt cercetate în mod determinat doar aspectele care conduc la aprecierea că operațiunile de înstrăinare a bunurilor debitoarei au caracter fraudulos, din perspectiva prevederilor art.61 lit. b) din Legea nr.64/1995, respectiv a prevederilor art.80 lit. b) din Legea 85/2006.
Astfel fiind, urmează a se respinge recursul declarat de pârâta prin lichidator Consult, împotriva sentinței civile nr.891/S/24.05.2007 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr.2569/COM/115/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta prin lichidator Consult, împotriva sentinței civile nr.891/S/24.05.2007 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr.2569/COM/115/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.08.02.2008
Tehnored 2 ex.08.02.2008
Instanță fond: Tribunalul C
Jud.
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Marian Bratiș, Anca Buta
