Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 16/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.16/R/COM
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de către creditorii și B împotriva sentinței civile nr.33/S/15.02.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr.34/S/2004 în contradictoriu cu debitoarea intimată T prin lichidator judiciar SP și intimații și, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în substituirea av. care reprezintă creditoarea recurentă și avocat în reprezentarea intimaților și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului, urmând a se pronunța și cu privire la excepția invocată pe calea întâmpinării de intimați.
Reprezentanta creditoarei recurentei solicită respingerea excepției privind lipsa calității procesuale active și pe fond admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul antrenării răspunderii administratorului debitoarei și obligarea debitoarei la acoperirea creanței în întregime, fără cheltuieli de judecată, de asemenea solicită admiterea recursului formulat de către creditoarea
Reprezentantul intimaților, și, solicită admiterea excepției privind lipsa calității procesuale active a recurentelor și pe fond respingerea recursurilor ca neîntemeiate întrucât nu s-a constatat în ceea ce îi privește nici unul din cazurile de antrenare a răspunderii patrimoniale prevăzute la art.138 din Legea nr. 85/2006.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 33/S/15.02.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 34/S/2004, judecătorul sindic a admis în parte cererea administratorului judiciar SC T, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL T și creditorii SC SRL B, DGFP T pentru Casa Județeană de Pensii T, AVAS B pentru Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T, T, T, SC SA T, SA Suc. T, SC VEST SRL T, SC SA T, SC SRL T, a dispus închiderea procedurii Legii nr. 85/2006 și a respins cererea privind antrenarea răspunderii administratorului și a administratorului de facto.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 15.02.2007 administratorul judiciar SC Tas olicitat să se dispună închiderea procedurii Legii Nr. 85/2006 față de debitoare.
Constatând că debitorul se află în stare de insolvență, stare de fapt dovedită cu titlu executoriu și necontestată; că s-a întocmit raportul asupra situației financiare din care rezultă că nu s-au putut identifica bunuri care să poată fi valorificate în vederea acoperirii creanțelor, după lichidarea tuturor bunurilor debitoarei, nu se propune antrenarea răspunderii administratorului debitoarei și, întrucât nu există probe din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile necesare față de modul legal în care a fost gestionat patrimoniul debitoarei și constatând că nici un creditor nu s-a opus închiderii procedurii, în temeiul art. 131 alin.1 din Legea nr. 85/2006 republicată, s-a dispus închiderea procedurii de reorganizare judiciară a debitorului SC SRL T, s-a aprobat planul parțial de distribuție întocmit de administratorul judiciar în 17.11.2005 și 19.01.2006, sume distribuite conform raportului de 16.03.2006, aflat la fila 218 dosar, a fost descărcat administratorul de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedura, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții și asociați, conform art. 135 Legea 85/2006.
Creditorul Bas olicitat atragerea răspunderii administratorului debitoarei și a administratorului de "factor", cerere respinsă de instanță, având în vedere prev.art. 138 lit.d Lg. Nr. 85/2006, întrucât așa cum rezultă din raportul precizat al lichidatorului, nu s-a constatat existența unei împrejurări concrete care să permită încadrarea activității administratorului debitoarei în sfera ținerii unei contabilități fictive, probe în acest sens nu au fost solicitate sau propuse nici de creditor iar contestarea că nu există bunuri în patrimoniul debitoarei fără alte argumente sau motivări, nu poate determina ajungerea la certitudinea că administratorul urmează să răspundă în condițiile expres prevăzute de articolul menționat, privitor la administratorul menționat ca fiind de "facto" reținându-se că nu are nici calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere acționariatul înscris la ORC
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC SRL T, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul angajării răspunderii administratorului și obligarea debitoarei la acoperirea creanței în întregime.
În motivare se arată că sentința este netemeinică datorită faptului că așa cum rezultă din "considerente" constată că nici un creditor nu se opune închiderii procedurii" aspect nereal, atâta timp cât societății recurente nu i s-a comunicat propunerea de închidere a procedurii i mai mult decât atâta, societatea nu a recuperat nici măcar parțial creanța pe care o avea față de debitoarea SC SRL.
Potrivit prevederilor art. 138 din Legea 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportat de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului care a rezultat din ținerea unei contabilități fictive.
Din lecturarea hotărârii recurate se desprinde fără putință de tăgadă faptul că instanța a respins cererea de angajare a administratorului datorită faptului că "nu s-a constatat existența unei împrejurări concrete care să permită încadrarea activității administratorului debitoarei în sfera ținerii unei contabilități fictive, probe în acest sens nu au fost propuse sau solicitate nici de creditor".
Potrivit prevederilor legale lichidatorul sau administratorul judiciar era cel care trebuia să solicite angajarea răspunderii administratorului și doar în subsidiar comitetul creditorilor poate să facă această solicitare, motiv pentru care nu creditorul trebuia să solicite sau să propună probe în acest sens ci aceasta incumba administratorului judiciar.
Ori, administratorul judiciar investit cu lichidarea sau reorganizarea unei societăți în stare de insolvență trebuia să verifice activitatea societății din toate punctele de vedere și ca atare trebuie să stabilească la cererea creditorilor dacă activitatea organelor de conducere a determinat insolvența debitorului, motivând temeinic și pe bază de probe poziția de angrenare sau nu a administratorului.
Din sentința recurată se desprinde fără putință de tăgadă faptul că aceste aspecte nu au fost cercetate, instanța respingând cererea pe motiv că "nu s-a constatat existența unei împrejurări concrete care să permită încadrarea activității administratorului debitoarei în sfera ținerii unei contabilități fictive, probe în acest sens nu au fost propuse sau solicitate nici de creditor".
De asemenea, a formulat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și invocând art. 304 pct.9 și 3041.proc.civ. art. 138 din Legea nr. 85/2006 a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei.
În motivare se susține încălcarea și aplicarea greșită a legii. În cadrul procedurii, lichidatorul judiciar a constatat că societatea nu mai funcționează, că nu deține bunuri care pot fi valorificate și, întrucât nu a putut intra în posesia actelor contabile ale societății (deși l-a notificat pe administratorul societății, acesta nu i-a predat actele contabile prevăzute de lege) a solicitat închiderea procedurii, în temeiul art. 130 din Legea nr. 64/1995 republicată.
Judecătorul sindic a dispus prin sentința atacată închiderea procedurii falimentului, fără a dispune atragerea răspunderii administratorilor, motivând această soluție prin lipsa bunurilor, a resurselor financiare și prin refuzul creditorilor de a avansa sume de bani pentru acoperirea cheltuielilor procedurii.
Creditoarea recurentă învederează instanței de recurs faptul că, potrivit lart. 138 lit. D) din Legea 85/2006, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Totodată, menționează faptul că, potrivit art. 138 lit.d din Legea 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
În acest sens învederează faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin.1 lit.c și alin.2 din Legea nr. 31/1990 - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin.4 din Legea nr. 82/1991 republicată - Legea contabilității. Astfel:
- Potrivit dispozițiilor art. 73 alin.1 lit.c din Legea nr. 31/1990 republicată: "administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere" și potrivit dispozițiilor art. 73 alin.2 "Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societății".
- Potrivit dispozițiilor art.11 alin.4 din Legea nr. 82/1991 republicată "Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor. Care au obligația gestionării patrimoniului".
Mai mult, având în vedere faptul că, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată, "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1540 Cod civil: "mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului". De asemenea, potrivit alin.2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
Recurenta învederează faptul că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială, care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
AVAS a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței.
Aflându-se pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082.civ. raportat la art. 138 din Legea 85/2006.
În cauză, răspunderea trebuie apreciată în abstracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin.1 civ. coroborate cu art. 1600.civ. devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de CAS T către AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat fiind prezumat.
Pârâții și au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor.
Pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentelor.
Acțiunea putea fi formulată potrivit art. 138, alin.1 din Legea nr. 85/2006 numai de către judecătorul sindic și doar în subsidiar, și numai cu aprobarea judecătorului sindic, de către comitetul creditorilor (art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006).
Creditorii nu pot exercita în mod individual acțiunea în răspundere patrimonială, deoarece ea este o acțiune societară și nu ar putea fi exercitată doar în folosul unuia dintre creditori, excluzându-i pe ceilalți de la beneficiul recuperării creanțelor lor din masa credală complinită pe calea unei asemenea acțiuni.
Pe fondul cauzei, motivele de recurs sunt neîntemeiate întrucât nu s-a constatat în ceea ce-i privește pe intimați nici unul din cazurile de antrenare a răspunderii patrimoniale prevăzute la art. 138 din Legea 85/2006.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a creditoarei SC SRL T, Curtea o găsește întemeiată.
Actele dosarului confirmă că deși la data la care s-a declanșat procedura împotriva debitoarei erau incidente prevederile Legii nr. 64/1995 permitea creditorilor să ceară angajarea răspunderii, creditoarea recurentă nu a formulat o astfel de cerere în fața instanței de fond, iar după intrarea în vigoare a legii noi, potrivit art. 138 alin.1, creditoarea nu mai are calitatea de titular al acțiunii în răspundere civilă, prin urmare nu are legitimare procesuală.
Pentru aceste considerente excepția invocată pe cale de întâmpinare urmează a fi admisă constatând lipsa calității procesuale active a creditoarei.
Așa fiind, recursul exercitat de creditoare și care vizează modificarea sentinței în sensul angajării răspunderii administratorului urmează a fi respins.
Luând în examinare și excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei AVAS B, Curtea o găsește neîntemeiată. Creditoarea a introdus cererea de atragere a răspunderii patrimoniale la data de 18 aprilie 2006, dată la care erau aplicabile prevederile Legii nr. 64/1995. Întrucât legea permitea și creditorilor să ceară angajarea răspunderii civile a persoanelor care au cauzat starea de insolvență a debitoarei, excepția invocată apare ca nefondată urmând a fi respinsă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306 alin.2 proc.civ. instanța constată, conform considerentelor ce se vor expune mai jos, că recursul declarat de creditoarea AVAS nu este fondat, urmând a fi respins. Judecătorul sindic a stabilit în mod corect starea de fapt și a aplicat tot astfel dispozițiile Legii nr. 85/2006, în speță nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 proc.civ.
Curtea are în vedere faptul că pe lângă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor și, creditoarea a formulat și obiecțiuni la raportul final prin care a solicitat să se dispună ca lichidatorul judiciar să menționeze persoanele care se fac vinovate de starea de încetare de plăți, obiecțiuni care au fost respinse prin încheierea rămasă irevocabilă.
În ceea ce privește cererea de angajare a răspunderii patrimoniale, judecătorul sindic a analizat posibilitatea atragerii răspunderii pârâților intimați pentru fapta prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, și care se poate dispune în cazul în care aceștia au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Contrar susținerilor recurentei această situație nu se prezumă ci trebuie dovedită, judecătorul sindic reținând în mod corect faptul că recurenta nu a prezentat dovezi din care să rezulte săvârșirea faptei reclamante.
Pentru a opera răspunderea patrimonială este nevoie de proba elementelor ce compun răspunderea civilă obișnuită, iar în acest probatoriu, un rol important îl poate deține raportul lichidatorului judiciar. Or, însuși lichidatorul judiciar nu a putut să exprime un punct de vedere fundamentat pe probe, invocând faptul că nici expertul nu s-a pronunțat concret cu privire la aceste aspecte. Prin urmare, creditoarea nu a fost în măsură să dovedească săvârșirea faptei incriminate la litera d din lege, așa cum trebuia dovedită vinovăția și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Neexistând dovezi că prin fapta lor pârâții au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, hotărârea judecătorului sindic apare ca legală și temeinică, recursul declarat urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepției lipsei calității procesuale active a creditoarei
Respinge excepția lipsei calități procesuale active a creditoarei
Respinge recursurile declarate de creditoarele T și B împotriva sentinței civile nr. nr.33/15.02.2007 pronunțată de Judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Timiș nr.34/S/2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.18.02.2008
Tehnored 2 ex.20.02.2008
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Marian
