Anulare hotarare aga Spete. Decizia 290/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 290/
Ședința publică din 19.02.2009
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 2437/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta - - - SRL prin lichidator judiciar - A, având ca obiect acțiune în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. în reprezentarea pârâtului recurent și pentru reclamanta intimată - - - SRL prin lichidator -
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, reclamanta intimată - - - SRL prin lichidator - Aad epus întâmpinare, din care 1 ex. se comunică reprezentantului pârâtului recurent care nu solicită termen pentru studierea acesteia.
Av. depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, învederând că nu mai susține cererea de suspendare a hotărârii atacate, astfel că nu mai trebuie să plătească taxele judiciare și cauțiunea aferente acestei cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea sentinței și schimbarea hotărârii atacate ca fiind făcută de o persoană fără calitate, fără cheltuieli de judecată.
solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2437/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis acțiunea în anulare formulată de reclamanta - - - SRL prin lichidator judiciar Casa de Insolvență A, împotriva pârâtului, au fost anulate actele juridice frauduloase, respectiv dispozițiile de plată prin care pârâtul și-a restituit suma de 104.157 lei reprezentând împrumuturi acordate personal societății debitoare, acesta fiind obligat la restituirea sumei de 104.157 lei în averea debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că la data de 11.09.2008 s-a înregistrat la Tribunalul Arad cererea formulată de reclamanta - - - SRL Jud. A, prin lichidator judiciar Casa de Insolvență A, împotriva pârâtului, prin care s-a solicitat admiterea acțiunii în anularea actelor juridice frauduloase încheiate în dauna drepturilor creditorilor, anularea dispozițiilor de plată prin care pârâtului i s-a restituit suma de 104.157 lei, reprezentând împrumuturi acordate personal societății debitoare, obligarea pârâtului la restituirea sumei de 104.157 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, procedura insolvenței fiind deschisă la data de 06.06.2007 prin încheierea nr. 1637 Tribunalului Arad, Secția Comercială si contencios Administrativ în dosarul -, în perioada februarie-mai 2007, în calitate de asociat și administrator al debitoarei, a ridicat prin dispoziții de plată, sume de bani în cuantum total 104.157 lei, sume reprezentând restituire împrumut, după cum urmează: dispoziția de plată nr. 7/08.02.2007 - 20 000 lei; dispoziția de plată nr. 8/09.02.2007 - 5 000 lei; dispoziția de plată nr. 9/17.02.2007 - 5 000 lei, dispoziția de plată nr. 10/19.02.2007 - 5 000, dispoziția de plată nr. 6/02.02.2007 - 10 000 lei; dispoziția de plată nr57/20.05.2007 - 5.000 lei; dispoziția de plată nr. 58/21.05.2007 - 5 000; dispoziția de plată nr. 59/22.05.2007 - 4.000 lei; dispoziția de plată nr. 46/10.04.2007 - 5.000 lei; dispoziția de plată nr. 47/11.04.2007 - 5.000 lei; dispoziția de plată nr. 48/12.04.2007 - 5.000 lei; dispoziția de plată nr. 50/23.04.2007 - 5.000 lei; dispoziția de plată nr. 49/13.04.2007 - 5.000 lei; dispoziția de plată nr. 59/09.05.2007 - 157 lei; dispoziția de plată nr. 51/24.04.2007 - 5.000 lei; dispoziția de plată nr. 53/29.04.2007 - 5.000 lei; dispoziția de plată nr. 54/30
Se arată că, prin încasarea acestei sume de bani, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, s-a produs o pagubă în dauna creditorilor societății debitoare, pârâtul restituindu-și suma de 104.157 lei, reprezentând împrumuturi acordate personal societății debitoare.
Reclamanta a arătat că pârâtul, anterior deschiderii procedurii, deținea o creanță subordonată, rezultată din creditele acordate persoanei juridice debitoare acordate în calitate de asociat al acesteia, astfel având un drept general asupra patrimoniului debitorului, prin urmare nu se bucura de o garanție reală (gaj, ipotecă, privilegiu) pentru creanța pe care o are asupra debitorului, astfel că în urma deschiderii procedurii asupra averii debitoarei, datorită calității de creditor chirografar, raportat la prevederile art. 123 din Legea 85/2006, suma pe care ar fi putut să o obțină ar fi fost mai mică.
Mai mult, pârâtul, în calitatea sa de administrator al societății debitoare avea cunoștință despre situația financiară a societății pe care o administra în momentul respectiv, de altfel procedura insolvenței fiind deschisă la solicitarea administratorilor societății debitoare.
Susține că, prin plata preferențială efectuată i s-a creat un avantaj real, prin recuperarea efectivă a sumei de 104.157 lei, fără să intre în concurs cu ceilalți creditori ai - - SRL, lucru inadmisibil în lumina prevederilor art. 2 din Legea 85/2006, care arată că scopul acesteia este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Procedura insolvenței este o procedură colectivă, unică și unitară pentru toți creditorii, scopul ei fiind de a asigura reparația echitabilă, egalitară a prejudiciilor suferite de toți creditorii societății aflate în lichidare judiciară, în sensul că, din rezultatul financiar al procedurii falimentului fiecare creditor va primi o cotă parte direct proporțională cu ponderea pe care o are propria sa creanță în totalul masei credale.
Precizează că, eficiența procedurii falimentului se poate realiza numai dacă ține cont de principiul nediscriminării creditorilor, asigurându-se tratamentul egalitar al acestora.
Pârâtul legal citat s-a prezentat în instanță și a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii promovată de reclamantă ca neîntemeiată, din moment ce se pornește de la premiza falsă că plățile de creanță efectuate pe numele acestuia s-au efectuat cu reaua sa credință și cu intenția de a frauda ceilalți creditori ai reclamantei.
Pârâtul arată că, de la finele anului 2006 și-a manifestat dorința de a se retrage din societate, fiind dispus să își cedeze părțile sociale celuilalt asociat, sau unei alte persoane dispuse să intre în asociere cu acesta.
Arată că, singura condiție pe care a ridicat-o pentru cedarea părților sociale pe care le deținea a fost ca în prealabil să îi fie restituite împrumuturile cu care a creditat societatea acesta și cumnatul său, condiție acceptată de asociat.
În dovedirea celor afirmate, invocă faptul că toate plățile incriminate de către reclamantă au fost făcute de asociatul din proprie inițiativă, nici o dispoziție de plată nefiind ordonată sau semnată de către acesta.
Susține că, a încetat orice activitate din societate la începutul lunii februarie 2007, plățile fiind ulterioare, în acel moment nepunându-se problema lichidării societății, ambii asociați de atunci având convingerea că dificultățile societății pot fi depășite prin atragerea în asociere a unor persoane potente financiar, iar asociatul său dorea să continue comerțul.
De asemenea, mai învederează că, motivul nerealizării înlocuirii sale în structura acționariatului și a planului de redresare pe care l-a conceput împreună, l-a constituit faptul că asociatul nu a acceptat asocierea cu persoanele pe care acesta le-a propus și care erau dispuse să-i preia părțile sociale, el dorind să continue comerțul cu sora sa.
Susține că împrumuturile cu care a creditat societatea reprezintă dublul sumelor ce i-au fost rambursate, recuperându-și doar o Jd in acestea, iar plățile către acesta au încetat în momentul în care a realizat imposibilitatea găsirii unui nou asociat și nu se poate continua activitatea societății, convenind lichidarea acesteia.
Mai menționează că buna credință se prezumă iar reaua credință trebuie dovedită, cererea reclamantei fiind inadmisibilă, în condițiile în care aceasta răstoarnă această regulă, prezumându-i reaua credință și nu propune probe care să răstoarne prezumția de bună credință.
Precizează că în perioada incriminată de reclamantă nu s-au făcut plăți doar față de acesta, ci și față de alți creditori, plătindu-se atât creanțe curente cât și parțial cele restante și ca atare apreciază că nu se poate pune problema fraudării intereselor altor creditori din moment ce societatea dispune de bunuri suficiente care să acopere în întregime creanțele creditorilor, valoarea bunurilor societății depășind cuantumul creanțelor.
Analizând înscrisurile existente la dosar, judecătorul sindic a reținut că în perioada februarie-mai 2007, pârâtul și-a restituit în mod succesiv suma totală de 104.157 lei, având anterior deschiderii procedurii calitatea de creditor chirografar, astfel că în urma deschiderii procedurii asupra averii debitoarei, datorită acestei calități, raportat la prevederile art. 123 din Legea nr. 85/2006, privind ordinea de plată a creanțelor, suma pe care ar fi putut să o obțină ar fi fost mai mică.
Această sumă reprezintă restituire împrumut, după cum urmează: dispozițiile de plată nr. 7/08.02.2007 - 20 000 lei; nr. 8/09.02.2007 - 5 000 lei; nr. 9/17.02.2007 - 5 000 lei; nr. 10/19.02.2007 - 5 000 lei; nr. 6/02.02.2007 - 10 000 lei; nr. 57/20.05.2007 - 5 000 lei; nr. 58/21.05.2007 - 5 000 lei; nr. 59/22.05.2007 - 4 000 lei; nr. 46/10.04.2007 - 5 000 lei; nr. 47/11.04.2007 - 5 000 lei; nr. 48/12.04.2007 - 5.000 lei; nr. 50/23.04.2007 -5 000 lei; nr. 49/13.04.2007 - 5 000 lei; nr. 59/09.05.2007 - 157 lei; nr. 51/24.04.2007 - 5 000 lei; nr. 53/29.04.2007 - 5 000 lei; nr. 54/30.04.2007 -5 000 lei și nr. 56/19.05.2007 - 5 000 lei, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 6-10 dosar
Apărările pe care și le-a făcut pârâtul prin întâmpinare au fost înlăturate de către instanță, în sensul că, acesta nu a făcut nici un fel de dovezi în sensul art. 1169 Cod civil.
Judecătorul sindic a apreciat că sunt incidente prevederile art. 80, alin.1, lit. d din lege, în sensul că, s-au efectuat acte de transfer de sume de bani către creditorul pârât, pentru stingerea unei datorii anterioare pe care societatea debitoare o are față de acesta, transfer care s-a efectuat, după cum s-a evidențiat mai sus, în perioada februarie-mai 2007, adică anterior deschiderii procedurii, respectiv 6 iunie 2007, existând astfel, intenția pârâtului de a sustrage aceste sume de bani de la urmărirea de către creditori și de a leza drepturile acestora.
De asemenea, potrivit art. 85, al. 1 din legea insolvenței, s-a instituit o prezumție de fraudă în dauna creditorilor, astfel că prezumția de fraudă este instituită chiar de legiuitor, în cazul în care așa cum s-a evidențiat mai sus, sunt incidente prevederile art. 80, lit. d din Legea nr. 85/2006.
Astfel, procedura falimentului este o procedură colectivă, unică și unitară pentru toți creditorii, scopul ei fiind acela de a asigura reparația echitabilă, egalitară a prejudiciilor suferite de toți creditorii societății aflate în lichidare judiciară, în sensul că, fiecare creditor va primi o cotă parte direct proporțională cu ponderea pe care o are propria sa creanță în totalul masei credale.
Analizând dispozițiile de plată depuse la dosar, judecătorul sindic a constatat că acestea s-au efectuat de către pârât în favoarea sa, înainte de deschiderea procedurii insolvenței.
Prin plățile efectuate de către pârât în favoarea sa, acestuia i s-a creat un avantaj prin recuperarea efectivă a sumei de 104.157 lei în condițiile în care pârâtul nu a intrat în concurs cu ceilalți creditori ai debitoarei și prin aceasta au fost încălcate prevederile art. 2 din legea insolvenței prin care se arată că, scopul legii insolvenței este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitoarei aflată în insolvență.
Astfel, se desprinde cu ușurință principiul procedurii insolvenței, și anume cel al nediscriminării creditorilor, în sensul asigurării egalității de tratament pentru toți creditorii.
Concluzionând, rezultă că finalitatea acestor sume de bani s-a făcut cu scopul de a sustrage sume de bani din averea debitoarei, fiind incident art. 80, pct. d din Legea nr. 85/2006, astfel încât judecătorul sindic a apreciat întemeiată acțiunea reclamantei astfel că a admis-o, anulând actele juridice frauduloase.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul, solicitând suspendarea executării sentinței atacate, admiterea recursului, în principal casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a face aplicațiunea art. 85, al. 6 din Legea 85/2006 și în temeiul art. 247.proc.civ, obligarea reclamantului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâtul recurent arată că hotărârea atacată este nulă, în conformitate cu prevederile art. 304, pct. 5 combinat cu art. 105, alin. 2.proc.civ. prin încălcarea normelor imperative ale art. 85, alin. 5 și 6 din Legea 85/2006 (lipsa calității procesuale active a reclamantei).
Astfel, în data de 11.09.2008, Tribunalul Arada sesizat cu o cerere-acțiune în anularea actelor juridice frauduloase încheiate în dauna drepturilor creditorilor, formulată de către reclamanta - - - SRL, prin lichidator judiciar Casa de Insolvență.
Prin această acțiune, întemeiată pe dispozițiile art. 79 și 80 alin. 1, lit. d coroborat cu art. 80 alin. 2, lit. d din Legea nr. 85/2006, s-a solicitat judecătorului sindic să anuleze dispozițiile de plată prin care pârâtul recurent "și-a restituit suma de 104.157 lei, reprezentând împrumuturi acordate personal societății debitoare".
Judecătorul sindic, prin sentința atacată cu recurs, a admis această cerere, în sensul obiectului formulat de reclamantă, fără să observe că cererea a fost formulată cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 85, alin. 5 și 6 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit acestor dispoziții legale, cu caracter procesual, de strictă interpretare și imediată aplicare, rezultă fără putință de tăgadă că în asemenea acțiuni în anulare întemeiate pe art. 79 și 80, legitimarea procesuală activă aparține numai administratorului judiciar și respectiv lichidatorului judiciar, iar în cele întemeiate pe dispozițiile art. 81, alin.2, comitetului creditorilor.
De asemenea, prin aceleași dispoziții legale (alin.6), legiuitorul a înțeles să precizeze sfera calității procesuale pasive în asemenea acțiuni, în sensul că au calitate procesuală pasivă doar debitorul din procedura insolvenței și, după caz, cocontractantul său.
În speță, acțiunea în anulare a fost formulată de către debitorul din procedura insolvenței - - - SRL, prin lichidatorul judiciar Casa de Insolvență, în loc să fie formulată de lichidatorul său judiciar, iar debitoarea să fie citată în calitate de pârât, prin administrator special.
Cu alte cuvinte, acțiunea trebuia formulată de lichidatorul judiciar Casa de Insolvență în calitate de reclamant, iar calitate procesuală pasivă trebuia să aibă societatea debitoare în calitate de pârât și recurentul, în calitate de subcontractant pârât, respectarea acestor dispoziții legale fiind obligatorie în formularea unor asemenea acțiuni întrucât interesele părților dintr-un asemenea proces sunt contradictorii.
Astfel, debitoarea, reprezentată de administratorul său special, are interese contrare față de lichidatorul judiciar numit de către judecătorul sindic, care tinde și este obligat să realizeze scopul procedurii insolvenței în interesul tuturor creditorilor debitorului, pe când debitorul este interesat să conserve actele juridice încheiate de către organele sale legale înaintea deschiderii procedurii insolvenței.
Ca atare, prin încălcarea acestor norme de procedură, procesul a fost inechitabil și s-a judecat cu încălcarea unor drepturi procesuale care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunțate și rejudecarea sa cu respectarea normelor încălcate.
Pe fondul cauzei, se arată că prin încălcarea normelor de procedură menționate, a fost viciată judecarea fondului cererii, întrucât nu s-a dat posibilitatea părților în interesul cărora s-a adoptat norma care prevede prezumția relativă de fraudă în dauna creditorilor a actelor juridice atacate în această procedură, respectiv pârâtului-recurent nu i s-a admis cererea de probațiune formulată prin întâmpinare în scopul răsturnării acestei prezumții.
Astfel, se arată că operațiunea de creditare a debitorului din procedura insolvenței - - - SRL, de către pârâtul recurent în calitate de asociat administrator, în perioada februarie 2005 - decembrie 2006 fost făcută în condiții legale, datorită necesarului de lichidități în firmă, pentru efectuarea normală a circuitului comercial, având în vedere că activitatea de bază a fost comercializarea de carburanți.
De altfel, recurentul arată că a creditat societatea cu suma totală de 157.000 lei și din acea sumă i s-a rambursat în perioada 08.02.2007 - 19.05.2007 doar suma de 104-157 lei, perioadă în care debitoarea a efectuat plăți și către alți creditori în afară de pârâtul recurent.
Recurentul precizează că în toată acesta perioadă nu s-a pus problema insolvenței societății, avându-se în vedere că totalul datoriilor către creditori era acoperit cu mult mai mult de evaluarea activelor societății, situație în care rambursarea creanței sale nu s-a făcut cu fraudarea intereselor celorlalți creditori.
Față de această situație, în mod nelegal s-a cerut judecătorului sindic de către societatea debitoare prin lichidatorul său, să constate îndeplinirea condiției prevăzute în art. 80 lit. d în sensul că rambursarea datoriei către recurent de către debitor s-a efectuat în 120 de zile anterioare deschiderii procedurii și că suma pe care ar fi putut-o obține în cazul constatării falimentului debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer.
Judecătorul sindic, în mod nelegal, nu a admis nici o probă la cererea pârâtului recurent sau oficiu, din care să rezulte că este îndeplinită această condiție, mulțumindu-se doar să constate cu titlu declarativ că la data de 06.06.2007, prin încheierea nr. 1637 Tribunalului Arad, pronunțată în dosarul -, s-a deschis procedura insolvenței față de debitoare și că prin aceeași încheiere s-a desemnat în calitate de lichidator judiciar Casa de Insolvență
De asemenea, prin hotărârea atacată, judecătorul sindic a arătat că "apărările pe care și le-a făcut pârâtul prin întâmpinare vor fi înlăturate de către instanță, în sensul că acesta nu a făcut nici un fel de dovezi în sensul arătat la art. 1169 Cod civil".
Judecătorul sindic, în continuarea considerentelor sale, nu a făcut altceva decât să reia motivarea din acțiunea introductivă de instanță formulată de către o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Pentru înlăturarea consecințelor încălcării acestor norme de procedură, pârâtul recurent apreciază că se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei pentru rejudecare, în situația în care instanța de recurs va trece peste excepția nulității hotărârii invocate, respectiv a lipsei calității procesuale active a reclamantei - - - SRL.
Debitoarea - - - SRL prin lichidator Casa de Insolvență a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
În motivare, se arată că, în ceea ce privește excepția nulității hotărârii atacate, dizolvarea constituie un mod de încetare a persoanei juridice potrivit art. 40 din Decretul nr. 31/1954 având ca efect intrarea în lichidare potrivit art. 51 din același act normativ.
Așadar, efectul esențial al dizolvării este lichidarea persoanei juridice, la finalizarea căreia persoana juridică respectivă a încetat, moment în care încetează atât capacitatea de folosință, cât și capacitatea de exercițiu; însă, pe durata lichidării, persoana juridică are o capacitate de folosință limitată la aptitudinea de a avea drepturile și obligațiile necesare realizării activului și plății pasivului, iar capacitatea de exercițiu, a persoanei juridice aflată în lichidare, se realizează prin intermediul lichidatorului,
Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații în plan procesual, încetând la data încetării persoanei juridice însăși.
Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea persoanei de a-și valorifica singură drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale, deci de a sta în judecată.
În acest sens este de evidențiat faptul că acțiunea a fost formulată și susținută de către lichidatorul judiciar, raportat la împrejurarea că împotriva debitoarei s-a dispus intrarea în faliment, acțiune semnată și ștampilată de către lichidatorul judiciar, actualmente Casa de Insolvență. Astfel, acțiunea a fost formulată cu respectarea prevederilor art. 85 (5), fiind totodată respectate dispozițiile privind citarea debitoarei prin administratorul special.
Referitor la fondul cauzei, așa cum s-a arătat și în cuprinsul acțiunii introductive, procedura insolvenței fiind deschisă la data de 06.06.2007 prin încheierea nr.1637 a Tribunalului Arad, secția Comerciala si Contencios Administrativ, în dosarul -, în baza cererii formulate de către însăși debitoarea prin reprezentanții ei legali la data de 07.05.2007, iar în perioada februarie-mai 2007, în calitate de asociat și administrator al societății debitoare, a ridicat prin dispoziții de plată suma de bani în cuantum total de 104.157 lei, suma reprezentând restituire împrumut,
Se arată că prin încasarea acestei sume de bani, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii s-a produs o pagubă în dauna creditorilor societății debitoare, acesta restituindu-și suma de 104.157 lei, reprezentând împrumuturi acordate personal societății debitoare.
Este de menționat faptul că numitul, anterior deschiderii procedurii, deținea o creanță subordonată, rezultată din creditele acordate persoanei juridice debitoare în calitate de asociat al acesteia, astfel având un drept general asupra patrimoniului debitorului, prin urmare nu se bucura de o garanție reala (gaj, ipoteca, privilegiu) pentru creanța pe care o are asupra debitorului, astfel că în urma deschiderii procedurii asupra averii debitoarei, datorită calității de creditor chirografar, raportat la prevederile art. 123 din Legea 85/2006, suma pe care ar fi putut să o obțină ar fi fost mai mică.
Procedura insolvenței este o procedură specială, caracterizată prin celeritate și care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în același timp valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor.
Astfel, prin plata preferențială efectuată, i s-a creat un avantaj real, prin recuperarea efectivă a sumei de 104.157 lei, fără să intre în concurs cu ceilalți creditori ai - - - SRL, lucru inadmisibil în lumina prevederilor art. 2 din Legea 85/2006, care arată că "scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență".
De altfel, procedura insolvenței este o procedură colectivă, unică si unitară pentru toți creditorii, scopul ei este de a asigura reparația echitabilă, egalitară a prejudiciilor suferite de toți creditorii societății aflate în lichidare judiciară, în sensul că, din rezultatul financiar al procedurii falimentului fiecare creditor va primi o cotă parte direct proporțională cu ponderea pe care o are propria sa creanță în totalul masei credale.
Eficiența procedurii falimentului se poate realiza numai dacă se ține cont de principiul nediscriminării creditorilor, asigurându-se tratamentul egalitar al acestora.
Sunt îndeplinite prevederile art. 79 respectiv 80 lit. d din Legea 85/2006 și potrivit prevederilor art. 85 (1) din același act normativ " se instituie o prezumție de fraudă în dauna creditorilor", astfel că prezumția de fraudă este instituită chiar de către legiuitor, nefiind necesare alte probe suplimentare.
Este de precizat faptul că nu s-a pus sub semnul îndoielii respectarea condițiilor legale de creditare și rambursare a creditărilor succesive către societate de către d-nul, art. 80 (1) lit. d din Legea 85/2006 are în vedere și sancționează actele de transfer către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obțină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer.
Pe de altă parte, în ceea ce privește susținerile recurentei cu privire la probele solicitate în prima instanță, este de subliniat faptul că acestea nu vizau obiectul cauzei, prezentarea de către lichidatorul judiciar a situațiilor privind cheltuielile de procedură efectuate sau rapoartele de evaluare ale bunurilor debitoarei fiind irelevante față de obiectul dedus judecații.
Examinând recursul formulat, cu prioritate prin prisma excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, în baza art. 312, alin. 1.proc.civ. pentru considerentele ce succed:
Prin acțiunea introductivă, debitoarea - - - SRL, prin lichidator judiciar a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând, în baza art. 80, alin. 1, lit. d și art. 80, alin. 2, lit. d din Legea 85/2006, anularea dispozițiilor de plată prin care pârâtul și-a restituit suma de 104.157 lei, reprezentând împrumuturi acordate personal societății debitoare.
Potrivit art. 79 din Legea 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor.
De asemenea, art. 85, alin. 5 din Legea 85/2006, arată că, în cazul acțiunilor formulate în baza art. 79 și 80 din lege, legitimarea procesuală activă aparține administratorului/lichidatorului judiciar.
În speță, acțiunea introductivă a fost formulată de debitoarea - - - SRL, deci de o persoană fără calitate procesuală activă. Nu are nicio relevanță cine a reprezentat această societate, întrucât legitimarea procesuală activă se apreciază în raport de reclamant, iar nu de reprezentantul său.
Trebuie distins între calitatea procesuală și calitatea de reprezentant în proces, or, în speță, lichidatorul judiciar a acționat ca reprezentant legal, iar nu ca reclamant.
Este adevărat, astfel cum se susține în întâmpinare, că efectul esențial al dizolvării unei societăți comerciale este lichidarea acesteia, iar pe durata lichidării are o capacitate de folosință limitată, la aptitudinea de a avea drepturile și obligațiile necesare realizării activului și plății pasivului, iar capacitatea de exercițiu se realizează prin lichidatorul judiciar, însă aceste considerații sunt străine de natura cauzei, întrucât, în speță, cadrul procesual, precum și legitimarea procesuală sunt stabilite de lege, prin dispoziții speciale, care au fost reproduse mai sus.
Este evidentă voința legiuitorului de a disocia, în cazul acțiunilor formulate în baza art. 79 și 80 din lege, persoana debitoarei aflată în insolvență de cea a administratorul/lichidatorul judiciar, întrucât acestea au interese care nu sunt convergente, ci, dimpotrivă, contrarii. Din conținutul alineatelor 5 și 6 din art. 85, interpretate sistematic, reiese că s-a dat rezolvare, în plan legislativ, existenței unei contrarietăți de interese între practicianul în insolvență și societatea aflată în procedura de insolvență, din moment ce, în litigii cum este cel de față, legitimarea procesuală activă este conferită practicianului în insolvență, iar cea pasivă este conferită debitorului, prin administrator special și cocontractantului său.
Așadar, în speță, debitoarea - - - SRL nu trebuia să figureze ca reclamant, prin lichidator judiciar, ci ca pârât, iar reclamant trebuia să fie, conform legii, lichidatorul judiciar.
Întrucât excepția lipsei calității procesuale active poate fi invocată în orice stare a procesului, Curtea, analizând-o conform considerentelor de mai sus, care fac de prisos cercetarea celorlalte motive de recurs, o consideră fondată, astfel că se va admite recursul formulat și sentința atacată va fi modificată, în sensul că se va respinge cererea formulată de reclamanta - - - SRL, prin lichidator judiciar, pentru anularea dispozițiilor de plată pentru suma de 104.157 lei, întrucât este formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, întrucât nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 2437/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, pe care o modifică, în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta - - - SRL, prin lichidator judiciar, pentru anularea dispozițiilor de plată pentru suma de 104.157 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED. /17.03.2009
TEHNORED. /17.03.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș, Anca
