Anulare hotarare aga Spete. Decizia 352/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.352/R-COM
Ședința publică din 03 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
- - - JUDECĂTOR 3: Corina
- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de lichidatorul judiciar GRUP cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.18, jud.V, împotriva sentinței comerciale nr.1586/C din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul C domiciliat în, Calea lui, nr.293,.1I,.A,.4, jud.V, și SC SRL prin administrator G cu sediul în Rm.V,-, -7/2,.A,.19, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru recurentul lichidator judiciar GRUP și avocat pentru administratorul special G, lipsa fiind intimatul pârât C.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorii părților precizează că nu au de formulat cereri prealabile.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul lichidatorul GRUP, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței tribunalului în sensul admiterii cererii formulate de lichidatorul judiciar privind anularea contractului de vânzare - cumpărare pentru autoturismul SUPER, cu obligarea intimatului pârât la plata contravalorii reale a acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru administratorul special G, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, având în vedere precizările din notele de ședință depuse la dosar. Nu solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea nr-, înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 24.06.2008, reclamanta GRUP, în calitate de lichidator al debitoarei falite SC SRL, a chemat în judecată pe pârâții C și SC SRL, solicitând anularea actului privind vânzarea-cumpărarea autoturismului Super nr.- înstrăinată de către SC SRL către C prin factura fiscală seria - XIV nr.-/29.10.2008, obligarea pârâtului C să restituie bunul dobândit, iar în măsura în care nu mai există să plătească contravaloarea reală a acestuia la data încheierii facturii, actualizată la data plății efective și cu dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, la data de 27.09.2007, Tribunalul Vâlceaa admis cererea creditoarei SC ROMÂNIA SA și a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL, numindu-o administrator judiciar, și ulterior, lichidator judiciar, după trecerea la procedura simplificată a insolvenței, pe GRUP.
-și atribuțiile prevăzute de lege, lichidatorul a constatat că la data de 29.10.2004 debitoarea a înstrăinat către C un autoturism Super pentru prețul de 10.000 lei vechi (1.000 Ron), inclusiv TVA, deși valoarea reală a bunului era vădit mai mare decât prețul de vânzare. Prin vânzarea respectivă părțile au avut intenția vădită de a sustrage bunul de la urmărirea teritoriilor și de a leza în acest mod drepturile acestora.
Cererea reclamantului a fost întemeiată pe dispozițiilor art.80 alin.1 lit.b și c din Legea nr.85/2006.
Prin sentința nr.1586/C/22.12.2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Vâlceaa respins cererea reclamantei reținând că, la data vânzării autoturismului, pârâta SC SRL avea o situație financiară grea datorată contractării unui credit bancar, pe care nu l-a putut achita în termen. Pentru restituirea acestui credit pârâta a fost nevoită să înstrăineze circa 20 de autovehicule către diverse persoane. Reclamanta nu a dovedit că părțile vânzării au avut intenția să sustragă bunul de la urmărirea creditorilor.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta care, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, practica judiciară și literatura juridică au statuat că pentru anularea unor transferuri ca cel din speță, încheiate aparent valabil potrivit Codului civil și cel comercial, există două rațiuni: principiul ordonării legale a creditorilor și a rangului creanțelor care guvernează procedura insolvenței este contrazis de existența și executarea unor contracte dezechilibrate; dezechilibrul vădit constituie un indiciu al relei-credințe al creditorului care, pentru a-și crea o situație privilegiată, și-a creat un avantaj exagerat.
În speță, sunt îndeplinite toate condițiile pentru anularea vânzării-cumpărării: contractul este comutativ și dezechilibrul este vădit în detrimentul societății falite. Prin subevaluarea autoturismului au fost lezați creditorii falitei, așa cum s-a dovedit și prin expertiza judiciară întocmită în cauză. Proba a fost apreciată de judecătorul sindic în mod subiectiv, întrucât fără vreo minimă dovadă a reținut că pârâtul Cav ândut autoturismul după ce, în prealabil, a efectuat mai multe reparații la acesta.
Întrucât nici până în prezent debitoarea-falită nu a predat lichidatorului documentele contabile, acesta nu a putut face eventuale corelații între data vânzării autoturismelor falitei și nu a putut constata dacă prețul vânzării a intrat în patrimoniul debitoarei-falite.
Recurenta a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Intimatul pârât a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului întrucât a cumpărat autoturismul cu bună-credință de la pârâta falită, neavând posibilitatea de a cunoaște situația financiară a acesteia. La data vânzării nu erau inițiate demersuri pentru deschiderea procedurii insolvenței față de SC SRL. Evaluarea autoturismului în speță s-a făcut la momentul vânzării de către SC SRL, fără o imixtiune din partea cumpărătorului. Motivele invocate de recurentă nu-i sunt opozabile intimatului.
La dosar au fost depuse note de ședință din partea administratorului special din partea falitei, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătându-se în esență, că vânzarea mai multor autoturisme din parcul auto al debitoarei falite s-a datorat unei dificultăți de acoperire a unui credit bancare și că automobilele vândute aveau un grad mare de uzură, deoarece fuseseră folosite pentru transport de marfă. De altfel, automobilele au fost cumpărate de către creditoarea-falită cu prețuri modice, la mâna a doua, deci deja folosite.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este întemeiat.
SC SRL, aflată în prezent în stare de faliment, a vândut la data de 29.10.2004 către C un autoturism Super pentru prețul total (cu TVA) de 10.000.000 lei vechi.
Din expertiza judiciară întocmită în cauză de expertul, rezultă că la data înstrăinării autoturismul avea o valoare pe piață de 31.749.500 lei vechi (3.174,95 Ron). Expertul a stabilit valoarea având în vedere data de fabricație a autoturismului - 2002 - și valoarea minimă actuală de piață a unui autoturism fabricat în 2002, aflat într-o stare de întreținere bună, apreciind pentru autoturismul în speță o stare de întreținere medie. Expertul nu a putut examina autoturismul în discuție, întrucât pârâtul a refuzat prezentarea acestuia, pretextând că l-a înstrăinat către un terț pe care nu l-a indicat.
Într-adevăr, la dosarul cauzei au fost depuse de către debitoarea-falită înscrisuri din care rezultă că aceasta întâmpina dificultăți majore de plată a unui credit bancar.
Această din urmă împrejurare, însă, nu justifică vânzarea unor bunuri din patrimoniul societății la prețuri mult sub valoarea reală a bunurilor respective din perspectiva art.80 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006.
Potrivit textului legal arătat, pot fi anulate transferurile de drepturi patrimoniale către terți și se poate dispune restituirea de către terți a bunurilor transmise în situația în care prestația falitei a depășit-o vădit pe cea primită de terț, iar operațiunea comercială a fost realizată în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.
În cauză, condițiile textului legal sus-arătat sunt îndeplinite. În mod evident prestația falitei a depășit-o pe cea a intimatului-pârât C, întrucât bunul pe care falita l-a înstrăinat avea în realitate o valoare de două ori mai mare decât prețul de vânzare. Nu există la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte că starea autoturismului la momentul vânzării a impus adoptarea unui preț mult inferior valorii de piață și, așa cum s-a arătat mai sus, disproporția vădită de valoare nu poate fi justificată prin constrângerile financiare pe care le-a traversat falita, întrucât vânzarea bunurilor la prețuri derizorii nu este de natură să asigure acoperirea unor datorii de miliarde lei vechi.
Într-adevăr, la dosar nu există dovezi că la momentul vânzării, pârâtul-cumpărător a fost de rea-credință și că între acesta și vânzătoare a existat conivență în a sustrage autoturismul de la urmărirea altor creditori sau de a le leza acestora în orice alt fel drepturile, așa cum cer dispozițiile art.80 alin.1 lit.c) din Legea nr.85/2006.
Ca atare, Curtea nu va reține acest motiv de recurs ca și motiv care justifică anularea transferului patrimonial intervenit între pârâți.
Însă, Curtea reține primul motiv referitor la disproporția vădită de valoare, care justifică demersurile lichidatorului.
Pentru cele expuse, văzând și dispozițiile art.312 alin.1 și 3 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul că va admite cererea formulată de lichidator și va anula contractul de vânzare-cumpărare intervenit între pârâți, obligându-l pe pârâtul C să aducă la masa credală diferența de valoare dintre prețul de vânzare și cel de piață al autoturismului, respectiv 2.175 lei (noi).
Pentru a dispune restituirea diferenței de valoare, Curtea are în vedere faptul că la dosar nu au fost administrate probe privind existența materială în prezent a bunului, precum și faptul că la masa credală se găsește deja o parte din valoarea reală a bunului de la momentul vânzării, respectiv prețul de 10.000.000 lei vechi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de lichidatorul judiciar GRUP cu sediul în Rm.V, str.G-ral, nr.18, jud.V, împotriva sentinței comerciale nr.1586/C din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul C domiciliat în, Calea lui, nr.293,.1I,.A,.4, jud.V și SC SRL prin administrator G cu sediul în Rm.V,-, -7/2,.A,.19, jud.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea, anulează contractul de vânzare-cumpărare intervenit între pârâți potrivit facturii fiscale seria - XIV nr.- din 29.10.2004 și obligă pe pârâtul C să aducă la masa credală diferența de valoare de 2.175 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
29.04.2009/Red.
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
