Anulare hotarare aga Spete. Decizia 692/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 692/R-COM
Ședința publică din 12 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta GRUP. cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.18, jud.V împotriva sentinței nr.328/C din 26 februarie 2009,pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați-pârâți fiind, domiciliat în B,-, sector 1 și SRL- PRIN, cu sediul în Rm.V,-, -7/2,.A,.19, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia în discuție actele de la dosar și, constatând recursul în stare de judecată se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 24 iunie 2008 pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția comercială, reclamantul Grup Rm.V a chemat în judecată pe pârâții SC SRL și, solicitându-se anularea actului de vânzare-cumpărare efectuat prin facturile fiscale seria - XIV -/02.11.2004 și - XIV -/02.11.2004, respectiv vânzarea unor autoturisme marca cu numărul - și cu numărul - și restituirea acestora în proprietatea vânzătoarei, iar în măsura în care nu mai este posibil, contravaloarea reală de la data tranzacției.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat că prin facturile suscitate SC SRL a înstrăinat pârâtului Vecinu autoturismele - și -, cu suma de câte 10 milioane lei vechi. Firma a intrat apoi în procedura insolvenței în anul 2007 și în baza disp. art.80 (1), lit.b și c din Legea 85/2006 se impune anularea actelor încheiate, întrucât aceste facturi au fost întocmite cu intenția părților de a sustrage bunurile urmăririi creditorilor și prețul a fost subevaluat.
În dovedirea acțiunii au fost depuse în dosarul cauzei mai multe acte și s-a efectuat o expertiză tehnică.
Prin sentința comercială nr.328/C din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta GRUP RM V, în contradictoriu cu pârâții Vecinu și SC SRL RM V, reprezentată de administrator special
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, tribunalul a reținut următoarele.
Cu facturile de la filele 4 și 5 dosar, pârâtul Vecinu a cumpărat de la pârâta SC SRL două autoturisme - și - cu suma de câte 10 milioane vechi, care nu se mai află în posesia sa, despre care expertiza tehnică efectuată în cauză (fila 91 dosar) a concluzionat că valorau 9.541,20 Ron și respectiv 9.541,20 Ron (fila 91 dosar), dar a ajuns la această concluzie fără să vadă mașinile în cauză.
În aceste condiții, instanța a reținut că nu are relevanță aprecierea expertului, cu atât mai mult cu cât din probele dosarului rezultă că în 2004 și 2005, anii când s-au efectuat astfel de vânzări de autoturisme ale firmei (pe rolul Tribunalului Vâlcea au fost circa 15 dosare ce au acest obiect), această pârâtă se afla într-o situație financiară dificilă generată de faptul că avea de restituit către BCR un împrumut în euro (fila 40 și următoarele dosar).
S-a mai apreciat că reclamantul nu a făcut dovezi că ar fi existat intenția părților din convențiile de vânzare-cumpărare pentru sustragerea bunurilor de la urmărirea creditorilor.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta GRUP Rm.V, lichidator al debitoarei SC SRL, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii, susținând în esență că în speță sunt incidente disp.art.80 alin.1 lit.b și c din Legea nr.85/2006, deoarece există un dezechilibru vădit între prețul real și cel achitat, aspect ce rezultă din expertiza întocmită în cauză, cu atât mai mult cu cât nu s-au depus dovezi care să ateste că autoturismele ar fi fost reparate de către cumpărător și nici nu s-a putut verifica dacă prețul a intrat în patrimoniul falitei. S-a mai solicitat ca în măsura în care bunurile nu mai există, să fie obligat intimatul - pârât la plata contravalorii reale a acestora la data întocmirii facturilor în cauză.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate ce se încadrează în disp. art.304 pct.9 Cod pr.civilă, cât și sub toate aspectele în temeiul art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru argumentele ce se vor reda în continuare.
Reclamantul a invocat drept temei al cererii sale disp.art.80 alin.1 lit.b și c din Legea nr.85/2006. Dacă în privința normei de la lit.c) al textului de lege sus menționat - care stipulează posibilitatea anulării transferurilor de drepturi patrimoniale către terți, prin acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile - nu se poate reține incidența acesteia în cauză, pentru că nu s-a dovedit conivența părților în scopul afectării intereselor creditorilor, nu același lucru se constată în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor stipulate de art.80 alin.1 lit.
Potrivit acestui text de lege, este supus anulării transferul de drepturi patrimoniale în cazul în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, ca în speță. Astfel, după cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, neinfirmat prin vreun mijloc de probă, la data transmiterii proprietății autoturismelor, realizată prin facturile nr.- și nr.- din 02.11.2004, prețul real, calculat în funcție de uzură, era de câte 9.541,20 lei. Prețul tranzacțiilor se dovedește a fi mai mic decât valoarea reală a bunurilor cu suma de câte 8.541,20 lei, ajungându-se ca dobânditorul să achite pentru bunurile cumpărate a noua parte din această valoare, ceea ce nu poate constitui rezultatul unei negocieri obișnuite. Ori, existența unei disproporții vădite de preț se circumscrie ipotezei prevăzută de art.80 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006, în temeiul căruia se impune admiterea acțiunii.
Ca o consecință firească, dat fiind faptul că autoturismele în cauză nu au mai putut fi identificate în patrimoniul pârâtului, sentința va fi modificată, admițându-se recursul (în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă), în sensul că acțiunea va fi admisă, se vor anula contractele de vânzare - cumpărare efectuate prin facturile fiscale seria - XIV nr.- și - XIV nr.- emise la data 02.11.2004 de către SC SRL Rm.V în favoarea lui Vecinu, care va fi obligat să aducă la masa credală diferența de valoare de câte 8.541,20 lei.
Se impune obligarea la plata doar acestei diferențe, dat fiind faptul că prin extrasul de cont s-a făcut dovada achitării prețului de câte 10.000.000 lei ROL pentru fiecare dintre cele două autoturisme, sumă care a intrat în contul debitoarei, care a efectuat vărsăminte în numerar, la aceeași dată (60).
Deși legea prevede, ca o regulă generală, restituirea bunurilor sau aducerea la masa credală a prețului, ar constitui o inechitate și o îmbogățire fără justă cauză a debitoarei, cu consecințe negative și nejustificate în patrimoniul cumpărătorului, dacă acesta ar fi obligat să restituie întregul preț ce s-ar fi datorat pentru bun, deși, anterior, o parte din acesta a intrat în posesia vânzătoarei aflată în insolvență. Se apreciază că interpretarea art.83 privind restituirea valorii bunului la data transferului, trebuie să fie aceea că se are în vedere această valoare, însă, din ea se deduc sumele deja achitate și pentru care, așa cum s-a mai arătat, nu există nicio rațiune să fie pretinse din nou.
Vor fi înlăturate apărările administratorului special al debitoarei, cât timp expertiza efectuată în cauză a demonstrat disproporția de valoare și nu s-a dovedit că aprecierile expertului sunt contrazise de situația de fapt, respectiv că autoturismul ar fi avut un alt grad de uzură și că ar fi fost într-o stare deplorabilă la momentul vânzării. Nici cealaltă apărare, referitoare la necesitatea vânzării, cauzată de solicitarea restituirii împrumutului de către BCR, nu poate fi reținută, în condițiile în care executarea silită s-a declanșat de această bancă în anul 2005, ulterior vânzării autoturismelor. De altfel, art.80 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006 nu prevede decât condiția disproporției vădite între prestații, ceea ce în speță s-a demonstrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta GRUP. cu sediul în Rm.V, str.G-ral nr.18, jud.V împotriva sentinței nr.328/C din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea -Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați-pârâți fiind, domiciliat în B,-, sector 1 și SRL- PRIN, cu sediul în Rm.V,-, -7/2,.A,.19, jud.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea, anulează transferurile patrimoniale din facturile: - XIV nr.-/2004; - XIV nr.-/2004 și obligă pe dobânditor să plătească la masa credală sumele de 8.541,20 lei și 8.541,20 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
02.07.2009
Red.GC
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Dumitru
