Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 11/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial (Jurindex)

ROMÂNIA

Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928

Secția Comercială

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ NR.11

Camera de Consiliu din 23 martie 2009

PREȘEDINTE: Petruța Micu

Grefier: - -

S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș privind pe reclamanta - SRL T în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect rezoluțiune contract.

Dată în camera de consiliu, fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, considerând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.

CURTEA

Deliberând supra conflictului de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la Judecătoria Timișoara la data de 06.05.2008, sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței să constate intervenirea de drept a rezoluțiunii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, precum și obligarea pârâtei la restituirea avansului primit ca urmare a încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiată între părți la data de 26.04.2007, în cuantum de 12.500 euro, în echivalent lei la data plății, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.14452/18.11.2008 Judecătoria Timișoaraa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, reținând că obiectul principal al acțiunii îl constituie cererea reclamantei privind constatarea intervenirii de drept a rezoluțiunii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiată între părți cu privire la un teren în valoare de 208.800 euro iar, potrivit art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani. De asemenea, s-a reținut că terenul din convenție trebuia să facă parte din fondul de comerț al reclamantei în vederea realizării obiectului principal de activitate al acesteia de cumpărare și vânzare de bunuri imobiliare astfel încât litigiul este unul comercial patrimonial în înțelesul art.3 pct.1, art.4 și art.56 Cod comercial, raportat la decizia nr.32/09.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.

Prin declinare s-a format la Tribunalul Timiș dosarul nr-, în care, prin sentința civilă nr.56/30.01.2009 s-a declinat competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara și s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, reținându-se că, dreptul de creanță al reclamantei, pretins prin cererea introductivă, este în cuantum de 12.500 euro, iar în raport de valoarea obiectului litigiului, judecătoria este competentă material în soluționarea cererii, în temeiul art.159 pct.2 Cod procedură civilă.

Examinând conflictul negativ de competență apărut între Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș, Curtea constată că în prezenta cauză competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Timișoara, pentru următoarele considerente:

Din cuprinsul petitelor acțiunii deduse judecății rezultă că reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta pentru ca în urma probatoriului administrat să se constate intervenirea de drept a rezoluțiunii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, precum și restituirea avansului primit ca urmare a încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiată între părți la data de 22.06.2007, avans care are cuantumul de 12.500 euro, solicitat a se achita în echivalent lei la data plății efective.

Așadar, prin însuși petitul doi al acțiunii reclamanta a evaluat obiectul litigiului ca fiind de 12.500 euro, contravaloarea avansului achitat la momentul încheierii convenției a cărei rezoluțiuni se solicită.

De altfel, chiar dacă acțiunea formulată de reclamantă nu avea un petit secundar evaluabil în bani, în raport de obiectul principal al acțiunii, cauza ar fi fost tot de competența judecătoriei deoarece conform deciziei nr. 32/ din 9 iunie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - SECȚIILE UNITE, publicată în monitorul oficial nr. 830 din 10 decembrie 2008: "Dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 282^1 alin. 1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare."

Astfel fiind, în raport de evaluarea obiectului litigiului se constată că judecătoria și nu tribunalul are competența materială de a soluționa această cerere deoarece obiectul cauzei deduse judecății are o valoare de până în 500.000 lei, astfel încât în baza art.22 Cod procedură civilă, raportat la art.1 pct.1 și art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 23 martie 2009.

Președinte,

- - Grefier,

- -

red./07.04.09

tehn./ 4 expl./07.04.09

emis 2 com.

Președinte:Petruța Micu
Judecători:Petruța Micu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 11/2009. Curtea de Apel Timisoara