Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 1190/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1190/R-COM
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 3: Dumitru
- - JUDECĂTOR 4: Magdalena
- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de MUNICIPIUL D - PRIN PRIMAR, cu sediul în D,-, județul V, împotriva sentinței 630/CAF/05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosar nr-, intimați fiind CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI D - PRIN PRIMAR, și SC - SRL D, cu sediul în D,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurent și consilier juridic pentru intimatul Consiliul Local al Municipiului D, lipsă fiind celelalte două intimate.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentului susține oral motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris și solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentantul intimatului Consiliul Local al municipiului D solicită respingerea recursului.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 25 august 2008, reclamanta Primăria Municipiului D - prin primar - a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC - SRL D constatarea nulității absolute a contractului de comodat nr.7138/14.03.2008 și obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 lei, contravaloare investiții efectuate de reclamantă, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că la data de 14.03.2008, între cele două părți, a fost încheiat un contract de comodat, având ca obiect un imobil teren, transformat în zonă de agrement - parc, situat în str.- -, având suprafața de 9.551 mp.
Prezentul contract este considerat ilegal deoarece obligă financiar instituția primăriei, situație în care, la baza lui era necesară emiterea unei hotărâri de consiliu care să reglementeze clauzele contractului cadru.
Mai mult, acest contract a fost semnat în calitate de comodatar de însuși primarul G, care este și acționar majoritar la societatea pârâtă, aflându-se în conflict de interese la semnarea contractului a cărei anulare se solicită.
S-a mai arătat că, fiind în eroare, asupra regimului juridic al terenului, consiliul local a aprobat efectuarea unor cheltuieli în valoare de 20.000 lei, pentru edificarea unui monument, hotărâre care nu s-ar fi luat dacă s-ar fi cunoscut că "Monumentul strugurelui" va fi amplasat pe proprietatea altei persoane și nu a primăriei.
La dosar, (filele 75-77), s-a depus cerere de intervenție în interes propriu de către Consiliul Local al Municipiului D, asupra căreia instanța de fond s-a pronunțat prin încheierea din 07.04.2009, îndreptată în ședința din 05.05.2009.
La data de 07.04.2009, Municipiul D, a depus cerere de intervenție în interes propriu, solicitând constatarea nulității contractului de comodat pe considerentul că acest contract s-a încheiat fără a fi aprobat de consiliul local, fiind încălcate dispozițiile art.76 din Legea nr.161/2003 și art.21 din Legea nr.215/2001, prin aceea că primăria nu avea capacitate juridică de folosință sau de exercițiu pentru încheierea contractului și pentru că punerea în executare a demersului vizând înființarea parcului necesita adoptarea unei hotărâri a Consiliului Local al Municipiului
De altfel, consiliul local nu putea să aprobe un astfel de contract care presupunea înființarea unui parc pe terenul unei societăți comerciale.
S-a mai arătat că primarul, semnatar al contractului, era în situația conflictului de interese, conform art.70 din Legea nr.161/2003, și că, fiind deja efectuată investiția privind realizarea monumentului ce urma a fi amplasat în acest parc, se impune obligarea societății pârâte la plata contravalorii acestuia.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința nr.630/CAF/05.05.2009, a anulat cererea formulată de reclamanta Primăria Municipiului D, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de Municipiul D - prin primar - și a constatat nulitatea absolută a contractului de comodat nr.7138/14.03.2008.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește capacitatea de exercițiu a reclamantei, că Primăria Mun. D, reprezintă aparatul de specialitate al primarului, la care face referire art. 61 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, fără personalitate juridică.
Potrivit art. 20 din același act normativ, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale cu personalitate juridică, în care se exercită autonomia locală, în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale, primăria nefiind o astfel de autoritate.
Întrucât, conform disp. art. 21 din legea nr. 215/2001, numai unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare de drepturi și obligații ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu ale persoane fizice sau juridice, în condițiile legii, s-a apreciat că primăria nu are folosința drepturilor civile și pe cale de consecință nu poate să fie parte în judecată.
Potrivit disp. art. 43 alin. 2 Cod procedură civilă, "actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exercițiul drepturilor procedurale sunt anulabile" iar în cauză nefiind aplicabile disp. art. 44 Cod de procedură civilă, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este anulabilă, fiind formulată de o persoană ce nu are capacitate de exercițiu.
În ceea ce privește cererea de intervenției în interes propriu formulată de Municipiul D - reprezentat prin primar, instanța a apreciat-o ca întemeiată.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, potrivit disp. art. 14 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, numai unitățile administrativ-teritoriale pot încheia între ele acorduri și pot participa, inclusiv prin alocare de fonduri, la inițierea și realizarea unor programe de dezvoltare zonală sau regională, în baza hotărârilor adoptate de consiliul local ori județean, după caz, în condițiile legii.
Or, contractul de comodat este încheiat de către Primăria Mun. D, în calitate de comodatar și are aplicată ștampila acestui aparat de specialitate al primarului, dar nu în calitate de reprezentant al municipiului, unitate administrativ-teritorială care poate încheia acordurile la cere se referă art. 14 din Legea nr. 215/2001.
Fiind încheiat de o persoană lipsită de capacitate de exercițiu, contractul de comodat a fost apreciat ca nul absolut, potrivit disp. art. 948 Cod civil.
Referitor la capătul doi din cererea de intervenție, instanța de fond a apreciat că nu este ținută a se pronunța, deoarece pe parcursul soluționării litigiului intervenientul în interes propriu nu a formulat probe pe acest capăt de cerere, iar cu ocazia dezbaterii asupra fondului, cererea nu a fost reiterată.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, de către Municipiul D - prin primar, - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că, în mod greșit, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei-intimate la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând contravaloare investiție efectuată din bugetul Municipiului D, pe terenul ce face obiectul contractului de comodat.
Or, capătul doi al cererii de intervenție este precis determinat, astfel că instanța de fond era ținută să se pronunțe asupra acestuia cu prilejul dezbaterilor fondului cauzei, iar nu să motiveze că intervenientul nu a formulat suficiente probe pentru a se pronunța pe acest capăt.
În final, a invocat încălcarea de către instanța de fond a dispoziției art.129 alin.5 Cod pr.civilă, referitoare la principiul rolului activ al judecătorului.
Ca atare, se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
La termenul din 13.11.2009, curtea, în raport de dispozițiile art.137 Cod pr.civilă și art.306 alin.2 Cod pr.civilă, a invocat, din oficiu, excepția de inadmisibilitate a recursului, în temeiul art.2812Cod procedură civilă.
Astfel, conform textului sus invocat, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe, se poate cere completarea hotărârii, în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.
În cauză, într-adevăr, cererea de intervenție formulată de Municipiul D are drept capăt și solicitarea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând contravaloarea investiției efectuate din bugetul local.
Instanța de fond, în considerentele hotărârii, motivează că nu se va pronunța pe acest capăt, deoarece pe parcursul soluționării litigiului intervenientul în interes propriu nu a formulat probe pentru dovedirea acestui capăt de cerere, după cum nici cu ocazia dezbaterilor asupra fondului nu a pus în discuție această solicitare.
Analizând dispozitivul hotărârii, a cărei casare cu trimitere se solicită prin prezenta cale de atac, se constată că instanța nu stabilește nimic cu privire la capătul doi de cerere, deși, în considerentele sentinței face referiri la acesta.
Însă, așa cum se știe, partea din hotărâre care se pune în executare, deci cea care obligă, este dispozitivul sentinței, iar nu considerentele.
Astfel, având în vedere că, în privința capătului doi de cerere, instanța nu se pronunță în dispozitiv, recurentul-reclamant trebuia să uzeze de dispozițiile art.2812Cod pr.civilă și să solicite completarea dispozitivului, întrucât prin introducerea acestui text a fost înlocuit temeiul pct.6 al art.304 Cod procedură civilă, referitor la acordarea a mai puțin decât ceea ce s-a cerut.
Față de considerentele expuse, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, coroborat cu art.2812Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de MUNICIPIUL D - PRIN PRIMAR, cu sediul în D,-, județul V, împotriva sentinței 630/CAF/05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosar nr-, intimați fiind CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI D - PRIN PRIMAR, D, - -, nr.1, județul V și SC - SRL, cu sediul în D,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
-
Red.IB/18.11.2009
EM/6 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Magdalena
