Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 137/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 137/Ap DOSAR NR-
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - - președinte de secție
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 544/C din 27 februarie 2008, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la datele de 13 noiembrie 2008 și 20 noiembrie 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă cu nr. 544/C/27.02.2008 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ pronunțată în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantaSRL deavând ca obiect "constatare nulitate absolută".
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 2.05.2006 între reclamantă în calitate de prestator- și pârâtă-beneficiar expeditor s-a încheiat contractul de transport auto de mărfuri nr.587/2006 obiectul contractului contând în asigurarea activității de transport auto marfă la solicitarea beneficiarului contra unui tarif de transport.
Prin probele administrate în cauză reclamanta nu a dovedit caracterul simulat al contractului de transport în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 1175 Cod civil, nefiind vorba de 2 acte juridice, unul secret și altul public.
Prin sentința civilă nr.1961/C/25.04.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, reclamanta a fost obligată la plata sumelor de 342.740 lei, avans achitat la contractul 587/2006, 556.962,96 lei penalități de întârziere și cheltuieli de judecată. După cum rezultă din înscrisul de la fila 43 din dosar între părți s-a încheiat procesul-verbal de conciliere prin care SC SRL recunoaște atât debitul principal cât și penalitățile pretinse, declarând că renunță la toate căile procesuale privind sumele mai sus precizate.
Ca urmare, prevederile Legii 313/19.02.1879 privind interzicerea stipulării unei clauze penale în contractele de împrumut sau de prestații în natură nu sunt aplicabile raportului juridic dedus judecății care este guvernat de principiul libertății contractuale.
Față de considerentele susmenționate s- constatat că acțiunea reclamantei este nefondată și a fost respinsă.
S-a respins cererea pârâtei privind aplicarea prevederilor art.1081al.1 lit. a Cod procedură civilă nefiind dovedită reaua credință.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat apel reclamanta SRL de, prin reprezentant legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât - susține apelanta - prima instanță a schimbat natura juridică a acțiunii, a pronunțat o hotărâre nemotivată și referitoare la aspecte cu care nu a fost sesizată.
Arată apelanta că instanța de fond nu a reținut - față de actele existente la dosar - faptul că între societatea reclamantă și intimata pârâtă a fost încheiat un contract (cu nr. 587/02.05.2006) care cuprinde o clauză penală (art. 6 lit.d) a cărei nevalabilitate nu a fost analizată, că pretențiile societății pârâte izvorâte din contractul de transport respectiv sunt prescrise și mai mult nu sunt cuprinse în facturi -ca instrumente de plată - și că în realitate convenția dintre părți reprezintă un act de împrumut deghizat într-un contract de transport de mărfuri.
S-a solicitat admiterea apelului declarat, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată de către apelanta reclamantă, precum și obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Apelul a fost legal timbrat.
În cauză, intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare și a solicitat respingerea apelului declarat, motivând - în esență - că raporturile juridice dintre părți izvorăsc dintr-un contract de transport și nu dintr-un contract civil de împrumut, că în speță nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 313/1879, că înțelesul termenului de "dobândă" din cuprinsul contractului de transport reprezintă în fapt "penalități de întârziere" -permise de legislația civilă și că aceste penalități au fost de altfel și însușite de către reclamanta apelantă în conținutul procesului verbal de conciliere cu nr. 958/23.05.2007 - pct.1.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, față de motivele invocate, Curtea constată că apelul este nefondat.
Temeiul juridic al cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată de către reclamanta C s- constituit din prevederile Legii nr. 313/1879, reclamanta susținând în motivarea acțiunii sale faptul ca pârâta a deghizat un contract de împrumut intr-un contract de transport de mărfuri (având numărul 587/2006) și că în cuprinsul acestui contract este înserată o clauză penală-nulă absolut pentru încălcarea dispozițiilor imperative ale actului normativ menționat anterior.
S-a solicitat deci a se constata existența simulației - prin deghizarea însăși a naturii juridice a actului secret - cu consecința imediată a constatării nulității clauzei penale cuprinse la art. 6 lit. d din așa numitul "contract de transport" - în realitate contract de împrumut după susținerile reclamantei - încheiat între cele două societăți.
Nu s-a invocat niciodată de către reclamantă inexistența vreunor instrumente de plată (ce ar fi trebuit emise de către pârâta intimată în susținerea pretențiilor sale financiare față de societatea reclamantă) și nici faptul ca în speță aceste pretenții - decurgând din raporturile juridice dintre cele doua părți ar fi fost prescrise.
Ca atare, se constată de către C că instanța de fond s-a pronunțat doar asupra petitelor cu care a fost sesizată, analizând cererile reclamantei în raport cu motivarea în fapt și în drept a acestora.
În mod legal și temeinic s-a reținut astfel că nu este dovedită în speță existența simulației, la dosar nefiind făcută dovada încheierii actului secret de împrumut - astfel cum pretinde reclamanta - așa încât în raport de obiectul inițial al cererii de chemare în judecată și față de prevederile art.1175 cod civil prima instanță a respins acțiunea promovată.
De altfel, așa cum corect s-a reținut în considerentele sentinței civile atacate în speță asupra naturii juridice a contractului încheiat între cele două societăți și asupra temeiniciei pretențiilor solicitate de către reclamantă (intimată în prezentul dosar) - izvorâte din respectivul contract de transport s-a pronunțat - deja Tribunalul Brașov prin sentință definitivă având numărul 1961/C/25.04.2007 și care a fost pusă în executare, formându-se dosarul execuțional cu nr. 111/2007 (astfel cum rezultă din actul aflat la fila 43 dosar fond).
Față de cele expuse anterior, constatându-se că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în concordanță cu probele administrate, Curtea va respinge apelul declarat, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, păstrând sentința civilă cu nr. 544/27.02.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către apelanta reclamantă - prin reprezentant legal - împotriva sentinței civile cu nr. 544/27.02.2008 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pronunțată în dosarul civil cu nr- al aceleiași instanțe, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 20 noiembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Lucica
- - - pt. - -
aflată în concediu de odihnă,
semnează președintele instanței,
Grefier,
-
/19.12.2008
Dact:/22.12.2008
- 4 ex. -
Judecător fond:
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Lucica
