Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 23/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA AVA COMERCIALĂ
DOSAR Nr-
Ședința publică de la 25 ianuarie 2008
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 23
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Mădălina Ioana Holban
Grefier - - -
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta pârâtă SC SRL împotriva sentinței comerciale nr. 6548/14.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC IMPORT EXPORT SRL - prin lichidator judiciar SC audit și intimata reclamantă MUNICIPIUL
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul apelantei, avocat G cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul intimatei reclamante, consilier juridic cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care reprezentantul apelantei depune la dosar înscrisuri în cadrul probei cu acte, prin care arată că au formulat cerere de închiriere înaintea Primăriei și dovadă că primăria nu a prelungit contractul de închiriere. Învederează că între ei și primărie a existat în permanență o corespondență.
Reprezentantul intimatei arată că în contraprobă au de depus aceleași înscrisuri ca și apelanta.
Reprezentanții părților învederează că nu mai au cereri de formulat.
Curtea constatând că nu mai sunt cereri de formulat acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, respingerea cererii principale și admiterea cererii reconvenționale, hotărârea instanței de fond fiind nelegală și netemeinică. Arată că cele două motive de nulitate invocate de către reclamantă sunt motive de nulitate relativă și nu de nulitate absolută. În situația în care ar fi existat motive de nulitate absolută instanța de fond ar fi trebuit să pună în discuția părților.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Învederează că din modul cum au formulat cererea de chemare în judecată au avut în vedere și cauza ilicită și frauda la lege iar instanța de fond s-a pronunțat pe ce s-a solicitat, respectiv nulitatea contractului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială la data de 11.07.2006, reclamantul MUNICIPIUL a chemat în judecată pârâtele SC SRL și SC IMPORT EXPORT SRL,solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 1/10.05.2005 încheiat între cele două pârâte și să dispună evacuarea pârâtei SC SRL din spațiul comercial situat în B, nr. 91-93 sector 1, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 27.09.1993 a fost încheiat contractul de asociere nr. 3 între și SC IMPORT EXPORT SRL, având ca obiect repararea, modernizarea și exploatarea spațiului comercial situat în B nr.91-93, sector 1. Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani. Potrivit articolului 6 din contract, bunul care face obiectul contractului de asociere nu putea fi înstrăinat și nu putea face obiectul unor contracte de concesionare, închiriere, locație de gestiune, asociere sau oricăror alte relații contractuale între societate și terți, nerespectarea acestei clauze atrăgând rezilierea de drept a contractului de asociere. De asemenea, în situația în care asociatul IMPORT EXPORT nu-și îndeplinea obligațiile contractuale pentru o perioadă mai mare de 3 luni, contractul era reziliat de drept în baza articolului 13 alin. final.
Deoarece pârâta IMPORT EXPORT nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, reclamantul a formulat acțiune de reziliere și evacuare,dosar înregistrat sub nr. 2224/2004, aflându-se încă pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție care a dispus suspendarea în baza articolului 42 din Legea nr. 64/1995.
Prin sentința comercială nr.1828/18.11.2003 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 împotriva pârâtei IMPORT EXPORT, fiind numit administrator judiciar SC CONSULTANTS SRL.
Ulterior, prin încheierea tribunalului din data de 13.04.2005 administratorul judiciar a fost înlocuit fiind numit SC CONT AUDIT SRL. De la data deschiderii procedurii până la data de 19.04.2006, societatea pârâtă s-a aflat în reorganizare judiciară iar la data indicată tribunalul a dispus trecerea în procedura falimentului și a numit în cauză lichidator judiciar pe SC CONT AUDIT SRL.
În perioada în care societatea pârâtă s-a aflat sub administrarea judiciară, a încheiat un contract de subînchiriere cu SC SRL, contract având ca obiect spațiul pe care IMPORT EXPORT îl dobândise în baza contractului de asociere încheiat cu municipalitatea. Acest contract a fost încheiat la data de 10.05.2005 cu încălcarea prevederilor legale, deoarece societatea nu mai avea titlu valabil asupra spațiului, iar contractul nu a fost autorizat de administratorul judiciar de la acea vreme, respectiv SC CONT AUDIT SRL.
Reclamanta a fost prejudiciată de societatea pârâtă IMPORT EXPORT care nu și-a achitat cota de aport pe care o datora în baza contractului de asociere, acumulând în acest fel o datorie de 611.157,62 USD dar nici nu a predat spațiul pentru ca acesta să poată fi valorificat.
În contradictoriu cu pârâta SC SRL formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea Municipiului B la încheierea unui contract de închiriere cu ea, precum și constatarea unui drept de retenție al acesteia asupra spațiului, având în vedere contravaloarea îmbunătățirilor aduse spațiului.
Prin cererea reconvențională pârâta reclamantă a arătat că la data de 13.04.2006 a cerut pârâtului reclamant Municipiul B încheierea contractului de închiriere având vedere dispozițiile Primarului General nr.888/1.08.2002 care prevedea că utilizatorii spațiilor cu altă destinație care au efectuat investiții vor achita până la încheierea contractului de colaborare cu Primăria Municipiului contravaloarea dreptului de folosință calculată conform nr. 59/1997 la ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, pe lista de calcul încheiată de către Direcția de Publice. De la acest moment pârâta reclamantă nu a mai achitat chiria către IMPORT EXPORT ci către
La spațiul comercial s-a prezentat o comisie a primăriei care a constatat că spațiul este folosit de SC SRL. A mai arătat reconvenienta că în condițiile în care a solicitat primăriei încheierea contractului de închiriere, iar aceasta din urmă a perceput chiria aferentă spațiului, nu mai putea solicita evacuarea sa din spațiu, recunoscând implicit folosirea acestuia de către SC SRL, în calitate de utilizator, adică potrivit Dispoziției Primarului General nr.888/2002, persoana care folosește spațiul cu altă destinație, alta decât titularul contractelor de închiriere, colaborare asociere și care a efectuat investiții.
De asemenea, în articolul 3 din nr. 215 din 30 august 2006 se menționează că titularii contractelor de închiriere sau asociere, precum și utilizatorii spațiilor care se încadrează în prevederile nr.59/1997 și Dispozițiilor nr.105/1998 și 888/2002 beneficiază de încheierea de contracte de închiriere de către primarul general.
Prin sentința comercială nr.6548/14.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială s-a admis cererea principală, s-a constat nulitatea absolută a contractului de subînchiriere nr. 1/10.05.2005 încheiat între cele două pârâte, s-a dispus evacuarea pârâtei SC SRL B și s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că între reclamantă și SC IMPORT EXPORT SRL intervenit contractul de asociere nr.3/27.09.1993, având ca obiect exploatarea, restaurarea, consolidarea, repararea si modernizarea de către părțile contractante a spațiului construit în suprafață de 62 mp situat în B,. nr.91-93, sector 1.
In spatiu urma sa se desfasoare activitatea de comercializare a produselor de parfumerie, cosmetice, accesorii, bijuterii si moda (art.1).
Potrivit art.6 din contract, bunul care făcea obiectul contractului de asociere nu putea fi înstrăinat si nu putea face obiectul unor contracte de concesionare, închiriere, locație de gestiune asociere sau oricaror alte relații contractuale între asociat si terți, nerespectarea acestei clauze atrăgând rezilierea de drept a contractului.
Potrivit notei nr.600/19.01.2001, Primaria Mun.B a hotărât rezilierea contractului de inchiriere nr.3/27.09.1993 încheiat cu Import Export, deoarece aceasta datora suma de 18.171 USD, la care se adăugau penalitati de intarziere in valoare de 175.942,24 USD.
Prin contractul nr.1/10.05.2005, Import Export a subânchiriat, pentru o perioada de cinci ani, spațiul pe care îl deținea in baza contractului de asociere încheiat cu a în favoarea SC SRL.
Potrivit notei de constatare nr.85/26.05.2006 încheiata de Primăria Municipiului B, spațiul era deținut la acea data de SC SRL, în baza contractului de subînchiriere nr.1/10.05.2004 încheiat cu SC Import Export SRL. Societatea pârâtă a desfășurat activități de comercializare de încălțăminte și marochinărie.
Prin cererea nr.2188/13.04.2006, a solicitat Primăriei să aprobe perfectarea unui contract de închiriere pentru spațiul comercial pe care îl deține in baza contractului de subînchiriere încheiat cu Import Export.
Modul de exploatare a spațiului comercial a fost delimitat în mod expres în cuprinsul contractului de asociere, care prevedea că Import Export va exploata spațiul numai pentru activitatea de comercializare a produselor cosmetice, orice transmisiune, indiferent de forma legala, a spațiului către un terț fiind interzisă (articolul 6).
Cu toate acestea, Import Export a încheiat contractul de subînchiriere cu SC SRL, care urma sa plătească Import Export o suma de 2000 USD lunar, cu titlul de chirie (art.5).
Cauza avuta în vedere de Import Export la încheierea contractului de subînchiriere a avut caracter ilicit (articolul 966 Cod civil), deoarece deși avea cunoștință că nu poate exploata bunul decât în condițiile stabilite prin contractul de asociere, Import Export a ales sa transmită folosința spațiului către un terț, în schimbul unei chirii lunare fără a mai exercita activitatea care a fost avută în vedere de părți la încheierea contractului de asociere.
Mai mult decât atât, contractul de subînchiriere a fost încheiat în condițiile în care, în anul 2004, Municipiul B introdusese la această instanță o cerere de chemare în judecată prin care solicitase rezilierea contractului de asociere si evacuarea Import Export din spațiu, ca urmare a neachitării fată de a sumelor de bani datorate în baza contractului si a penalităților de întârziere aferente.
Fată de caracterul ilicit al cauzei la data încheierii contractului, Tribunalul a constatat nulitatea absoluta a contractului de sub închiriere.
de cererea reconvenționala formulata de pârâta reclamantă SC SRL, instanța reținut că, potrivit art. 16 din legea nr.550/2002 privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, vânzarea spațiilor comerciale către comercianții care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing, încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise).
Așadar, concepția legiuitorului este aceea ca nu sunt eligibili pentru încheierea contractelor de vânzare cumpărare cei care sunt în culpă de, interpretarea contrara însemnând că se permite invocarea propriei culpe pentru a obține un beneficiu, ceea ce principiile generale de drept interzic.
În final instanța de fond a reținut că, pârâta-reclamantă, care a dobândit folosința spațiului în condiții ilicite, prin încheierea unui contract de subînchiriere cu o societate care nu avea dreptul să transmită folosința, nu își putea invoca propria culpă pentru a beneficia de facultatea încheierii contractului de închiriere cu
de lipsa oricărui titlu al pârâtei care să îi confere dreptul de a ocupa spațiul comercial, Tribunalul a dispus evacuarea acesteia din spațiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel SC SRL B criticând hotărârea pronunțată pentru următoarele motive:
Prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de articolul 105 alin. 2 Cod Procedură Civilă.
În susținerea acestui motiv apelanta a invocat dispozițiile articolului 167 Cod Procedură Civilă, arătând că la termenul din data de 26.03.2007 instanța a încuviințat pe lângă proba cu înscrisuri și proba cu expertiză, prorogând administrarea acestei probe după administrarea probei cu înscrisuri. Consideră apelanta că în mod greșit a reținut instanța că pârâta reclamantă a renunțat la proba cu expertiza deja încuviințată, motiv pentru care a apreciat că sunt incidente dispozițiile articolului 105 alin.2 Cod Procedură Civilă atâta timp cât instanța nu s-a pronunțat pe capătul de cerere subsidiar în referire la constatarea existenței unui drept de retenție.
Totodată, apelanta a arătat că prin hotărârea atacată instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, extinzând cadrul procesual peste ceea ce reclamantul investise instanța, întrucât tribunalul a constatat nulitatea contractului pentru un alt motiv decât cel indicat în cererea de chemare în judecată.
Apelanta a mai criticat sentința comercială nr.6548/14.05.2007 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială și pentru faptul că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății.
În acest sens s-a arătat că instanța de fond a reținut faptul că reconvenienta nu-și poate invoca propria culpă pentru a beneficia de facultatea încheierii contractului de închiriere cu municipalitatea, ceea ce ar avea semnificația intrării sale în legalitate, fără a lua în seamă cadrul procesual stabilit și dispozițiile speciale ale hotărârii nr.215/30.08.2006 a.
În final apelanta a criticat hotărârea în sensul că aceasta este lipsită de temei legal.
S-a arătat astfel că instanța de fond a reținut că cererea reconvenientei este neîntemeiată întrucât articolul 16 din Legea nr.550/2002privind vânzarea spațiilor comerciale prevede că vânzarea spațiilor comerciale către comercianți care le folosesc în baza unui contract de închiriere, locație de gestiune - încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora prin negociere directă. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care - nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subânchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise).
Întrucât pârâta reconvenientă nu a indicat drept temei de drept Legea nr.550/2003 care viza altfel de raporturi contractuale, consideră că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate urmează a respinge apelul ca nefondat.
Cu privire la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de către articolului 105 alin 2 Cod pr. Civ
În susținerea acestui motiv de apel, apelanta SC SRL a invocat faptul că la termenul din data de 26.03.2007 instanța ar fi încuviințat, pe lângă proba cu înscrisuri și proba cu expertiză, prorogând administrarea acestei probe după administrarea probei cu înscrisuri. În mod corect, instanța de fond a reținut că nu s-a mai insistat în administrarea probei cu expertiza.
În ședința din 26.03.2007 (fila 102) instanța a prorogat discutarea admisibilității probei cu expertiză pentru ca în ședința din 7.05.2007 pârâta să arate că nu mai are cereri de formulat sau alte probe de administrat.
Pe cale de consecință, în speță, nu sunt incidente dispozițiile articolului 105 alin.2 Cod Procedură Civilă pentru a desființa sentința atacată și a trimite cauza spre rejudecare.
De altfel, în apel, pârâta reconvenientă a solicitat proba cu expertiză tehnică pentru stabilirea valorii îmbunătățirilor efectuate în spațiul în litigiu, probă care a fost respinsă de instanță ca nefiind utilă întrucât între și SC SRL nu a existat un contract valabil.
Dreptul de retenție este o formă de aplicare a excepției de neexecutare a contractului.
În lipsa unui contract între pârâți nu se poate discuta nici de dreptul de retenție și ca atare Curtea de apel a respins proba solicită. Apelanta SC SRL a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul încălcării normelor de procedură, încălcare ce ar atrage nulitatea prevăzută de articolul 105 alin 2 cod pr. Civ. și din prisma faptului că instanța de fond nu s-a pronunțat în mod expres asupra celui de-al doilea capăt al cererii reconvenționale - constatarea existenței unui drept de retenție avându-se în vedere contravaloarea îmbunătățirilor aduse spațiului comercial, apreciate, în cererea de apel, la aproximativ 7000 euro.
Faptul că instanța de fond nu a motivat în mod expres respingerea capătului de cerere privind dreptul de retenție, trebuie corelat cu faptul că pârâta reclamantă nu a mai insistat în susținerea administrării probei cu expertiză.
Referitor la încălcarea principiului disponibilității și extinderea cadrului procesual peste ceea ce reclamantul a solicitat:
Apelanta SC SRL a motivat, cu privire la încălcarea principiului disponibilității, faptul că instanța de fond a pronunțat nulitatea contractului pentru un alt motiv decât cele indicate în cererea de chemare în judecată. Aceasta reprezintă o afirmație nefondată, întrucât motivele de nulitate absolută pot fi invocate oricând pe parcursul procesului civil, inclusiv de către instanță, din oficiu. În temeiul art.129 cod pr.Civ care instituie principiul rolului activ al judecătorului în soluționarea cauzei, corelat cu principiul general al aflării adevărului, având în vedere susținerile tuturor părților și apreciind asupra tuturor actelor aflate la dosarul cauzei, instanța de fond s-a pronunțat exact pe ceea ce s-a solicitat prin cererea introductivă - constatarea nulității absolute a unui contract. Argumentele si motivarea în drept date de instanță nu exced în nici un fel cadrului procesual fixat prin cererea de chemare în judecată. Din modul cum s-a formulat și întemeiat în drept acțiunea și din actele aflate la dosarul cauzei rezultă în mod evident că motivele de nulitate avute în vedere au fost cauza ilicită și frauda la lege. Pe cale de consecință, instanța de fond nu a depășit principiul disponibilității.
In ceea ce privește interpretarea greșită a actului dedus judecății, Curtea urmează a reține că în mod corect instanța de fond a reținut că, a nu avea raporturi contractuale cu SC SRL, și ca atare în mod corect s-a dispus evacuarea acesteia din spațiul comercial d edus judecății.
Susținerile apelantei cu privire la aplicabilitatea Hotărârii 215/2006 și a Dispoziției nr.888/2002 nu pot fi reținute, întrucât aceste acte normative creează vocația pentru utilizatorii spațiilor comerciale apți de a deveni părți în contracte de închiriere, nu și pentru municipalitate de a încheia contracte. Pentru a se aplica prevederile nr.215/2006 la care face referire apelanta, societatea trebuia să fie beneficiara unei fișe de calcul încheiate în temeiul Dispoziției PG nr.888/2002. Apelanta, nu a încheiat o astfel de fișă de calcul și ca atare în mod corect instanța a admis cererea reclamantei. La data când societatea a solicitat încheierea unui contract de închiriere pentru spațiu, nu exista cadrul necesar încheierii unui astfel de contract în condițiile arătate, ci se putea scoate spațiul la licitație publică la care ar fi putut participa și apelanta. Prin introducerea la data de 11.07.2006 a cereri de chemare în judecată, reclamantul și- manifestat voința de a nu avea raporturi de locațiune cu SC SRL, iar nr. 215/2006 este ulterioară momentului introducerii cererii de chemare în judecată.
Cu privire la susținerea apelantei, în sensul că instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, Curtea urmează a respinge și această motivare întrucât instanța de fond a argumentat susținerile capetelor de cerere din acțiune prin analogie cu dispozițiile Legii nr.550/2002. Astfel instanța de fond a avut în vedere, la soluționarea acestui capăt de cerere, faptul că nu se poate obliga o persoană la încheierea unui contract în situația în care aceasta și-a manifestat în mod neechivoc voința de a nu fi parte la contractul respectiv.
Față de aceste împrejurări, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile articolului 296 Cod Procedură Civilă pentru a schimba în tot sau în parte hotărârea pronunțată, motiv pentru care Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă SC SRL cu sediul în B, sector 3,-, împotriva sentinței comerciale nr. 6548/14.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC IMPORT EXPORT SRL - prin lichidator judiciar SC AUDIT cu sediul în B, sector 4, nr. 90-92 și intimata reclamantă MUNICIPIUL cu sediul în B, sector 5,-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER
- -
Red. Jud.
Tehnored./5 ex.
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Mădălina Ioana Holban
