Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr.257/ Dosar nr-
Ședința publică din 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian judecător
- - - - președinte de secție
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr.799/CA din 9 decembrie 2008, precum și a recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 169/CA din 17 februarie 2009, ambele pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr. 7659/62/ com/2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentului reclamant G, a intimaților pârâți "" și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 28 mai 2009, când partea prezentă a pus concluzii potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 4 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că prin sentința civilă cu nr. 799/CA/09.12.2008 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - pronunțată în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Oficiul Național al Registrului Comerțului B, invocată prin întâmpinare.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Comerțului B, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în contradictoriu cu pârâta, ca inadmisibilă.
Prin sentința civilă cu nr. 169/CA/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - aceiași secție - a fost admisă cererea de completare a sentinței civile cu nr. 799/09.12.2008 și s-a dispus obligarea reclamantului G la plata către pârâta a sumei de 5000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că oficiul registrului comerțului este, potrivit art.5 din Legea nr.26/1990, instituția publică ce asigură opozabilitatea față de terți a actelor și faptelor expres prevăzute de lege și supuse obligației de publicitate prin înregistrarea în registrul comerțului, iar potrivit art.6 din aceeași lege înregistrările în registrul comerțului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătorești irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel.
Prin urmare, oficiul registrului comerțului are calitatea de organ de executare a hotărârilor judecătorești.
Mai mult, art.26 din Legea nr.26/1990 prevede expres cazurile în care oficiile registrului comerțului au legitimare procesuală pasivă, respectiv în cadrul cererii de radiere a unei înregistrări din registrul comerțului, ceea ce nu este cazul în speță.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Oficiul Registrului Comerțului B, invocată prin întâmpinare, acțiunea reclamantului în contradictoriu cu această pârâtă urmând a fi respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, invocată de pârâta, instanța a reținut că obiectul principal al cererii deduse judecății este constatarea nulității absolute a încheierii nr.4662/ 11.04.2006 și în subsidiar recunoașterea dreptului de proprietate asupra celor 3 părți sociale deținute de
Ori, împotriva acestei încheieri, reclamantul a avut la îndemână calea recursului, cale de care a și uzat, pronunțându-se astfel decizia nr.659/R/2006 a Curții de APEL BRAȘOV (15). Mai mult, reclamantul a folosit și calea contestației în anulare, acțiune ce a fost soluționată prin decizia nr.197/R/2007 a Curții de APEL BRAȘOV (16).
Reclamantul nu mai poate formula alte acțiuni împotriva aceleiași încheieri a judecătorului delegat de Tribunalul Brașov la Oficiul Registrului Comerțului, din moment ce legea i-a oferit o cale specială de atac, pe care a și folosit-
Referitor la cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra a trei părți sociale din, instanța a reținut că o asemenea constatare ar fi contrară "Actului adițional la actele constitutive ale " (3-4), act care nu a fost contestat în instanță.
Mai mult, nemaiputând ataca încheierea descrisă mai sus, reclamantul nu mai poate cere nici recunoașterea dreptului de proprietate asupra celor trei părți sociale, deoarece aceasta ar fi contrar actului adițional descris mai sus, în baza căruia s-a făcut înscrierea prin încheierea nr.4662/ 11.04.2006.
În ceea ce privește cererea de completare formulată de pârâtă, prima instanță a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 281 indice 2 Cod procedură civilă, întrucât rezultă că pârâta a efectuat cheltuieli reprezentând onorariu avocațial în sumă de 5000 de lei ce nu i-au fost acordate prin sentința a cărei completare s-a solicitat a fi dispusă.
Împotriva ambelor sentințe civile a declarat recurs reclamantul G, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursurile au fost inițial înregistrate pe rolul Curții de APEL BRAȘOV - Secția Contencios Administrativ și Fiscal - care, prin încheierea din data de 28.04.2009 a dispus transpunerea acestora la Secția Comercială a aceleiași instanțe.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 28.05.2009 recurentul Gaa rătat că renunță la recursul declarat împotriva sentinței civile cu nr. 169/CA/17.02.2009.
În dezvoltarea motivelor de recurs împotriva sentinței civile cu nr. 799/C/09.12.2008 recurentul arată - în esență - că: a) greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului Registrului Comerțului B, judecătorul cauzei nesocotind dispozițiile legale, respectiv prevederile art.37, 64 din Legea nr.31/1990, ale art. 53 alin.3 lit.b, art. 64 alin.1 si 2 din normele de aplicare a Legii nr. 26/1990; b): sentința atacată cuprinde considerente contradictorii, și este rezultatul interpretării greșite a probelor administrate în cauză; c): hotărârea atacată încalcă dreptul recurentului asupra contravalorii celor 3 părți sociale deținute la . S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată de reclamant.
În drept au fost invocate prevederile art. 299-316 Cod procedură civilă.
În probațiune au fost depuse înscrisuri: copia cererii de înregistrare de mențiuni formulată de către numitul la. B, copia declarației date de acesta în data de 16.11.2006 în fața organelor de poliție, copia Hotărârii Consiliului de Administrație al având nr. 273/17.04.2006.
Recursul a fost legal timbrat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, față de motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost stabilit de către reclamantul recurent prin cererea introductivă, prima instanță a făcut o aplicare corecta a dispozițiilor art. 5 si art. 26 din Legea nr.26/1990 privind Registrul Comerțului.
Potrivit acestor dispoziții Oficiul Registrului Comerțului are obligația de a înregistra - în vederea opozabilității față de terți - toate actele și faptele expres prevăzute de lege și care sunt supuse obligației de publicitate.
Oficiul Registrului Comerțului are legitimare procesuală pasivă în cauzele în care se solicită de către partea interesata și radierea unei înregistrări păgubitoare pentru aceasta. Ori recurentul reclamant nu a solicitat instanței și acest lucru, astfel cum avea posibilitatea potrivit art. 25 din Legea nr. 26/1990 iar în speță nu s-a formulat vreo cerere de intervenție de către Oficiul Național al Registrului Comerțului în condițiile art. 26 indice 1 din aceiași lege.
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit constatarea nulității absolute a încheierii judecătorului delegat având nr. 4662/ 11.04.2006 prin care s-a admis cererea petentului - asociat al - de a fi înscrise în Registrul Comerțului a mențiunilor cuprinse în cererea cu nr. 18532/06.04.2004 și în actul adițional sub semnătură privată din data de 03.04.2006.
S-a mai solicitat - așa cum corect a reținut și prima instanță - și recunoașterea dreptului de proprietate asupra celor 3 părți sociale deținute de către recurentul reclamant G la societatea susmenționată.
Ca atare, corect instanța de fond a constatat că B nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu există identitate între acest organ și titularul obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Așadar, primul motiv de recurs va fi înlăturat.
Referitor la celelalte motive de recurs, Curtea constată că sunt de asemenea, nefondate.
Recurentul reclamant Gaa vut la dispoziție calea de atac a recursului împotriva încheierii judecătorului delegat având nr. 4662/2006, cale de care a și uzat potrivit prevederilor legale - art. 25 alin.4 din Legea nr. 26/1990. Așa cum legal și temeinic a reținut și instanța de fond, asupra recursului declarat împotriva încheierii susmenționate Curtea de APEL BRAȘOVs -a pronunțat prin decizia nr.659/R/19.12.2006 - irevocabilă. (fila 15 dosar Tribunal).
Nu au relevanță deci criticile recurentului reclamant vizând nerespectarea de către instanța de fond a dispozițiilor Legii nr. 31/1990 sau a dispozițiilor din normele de aplicare a legii Registrului Comerțului, față de puterea de lucru judecat a deciziei cu nr. 659/R/2006 a acestei instanțe.
Nici critica recurentului vizând încălcarea de către prima instanță a dreptului său asupra celor 3 părți sociale deținute inițial la nu poate fi primită.
Recurentul reclamant s-a retras din Societatea astfel încât acesta și-a pierdut calitatea de asociat și dreptul asupra celor 3 părți sociale deținute la societatea respectivă. Cele 3 părți sociale au fost cesionate de către asociații rămași în societate prin actul adițional sub semnătură privată datat 14.07.2006 și înscris în evidențele Registrului Comerțului prin încheierea judecătorului delegat - rămasă irevocabilă prin decizia Curții și ale cărei efecte nu pot fi puse în discuție.
Ca atare, recurentul are doar un drept de creanță împotriva societății comerciale ce poate fi valorificat în termenul legal de prescripție de 3 ani, și nu un drept de proprietate cum eronat susține acesta.
Față de cele expuse anterior, văzându-se dispozițiile art. 312 alin.1 Cod procedură civilă și constatându-se că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul declarat de către reclamant va fi respins.
Se va lua act de renunțarea recurentului G la recursul declarat împotriva sentinței civile cu nr. 169/CA/17.02.2009 a Tribunalului Brașov - conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurentul reclamant G împotriva sentinței civile cu nr.799/C/09.12.2008 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - pronunțată în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Ia act de renunțarea recurentului susmenționat la recursul declarat împotriva sentinței civile cu nr.169/CA/17.02.2009 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ pronunțată în același dosar.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. / 1.07.2009
Tehnored. / 2.07.2009/3 ex.
Judecător fond:
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
