Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr.10/2001 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.59
Ședința publică din 11 mai 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanții și El - prin Procurator, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat -, cu sediul în B,-, bloc turn,.4, județul B, împotriva sentinței nr. 1149 din 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâtele intimate SRL cu sediul în B,-,. B,.7, județul B și în B,-,.B,.7, județul B și "" SA cu sediul în B,-, județul
La apelul nominal au răspuns procuratorul pentru apelanți și consilier juridică pentru intimate, lipsă fiind apelanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se învederează instanței că la dosar fost depusă prin serviciul registratură al instanței de către reclamanți chitanța nr.- din data de 21.04.2009 pe care este consemnată suma de 18,0 RON reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar mobil de 0,3 RON, anulate la dosar cu care s-a făcut dovada timbrării apelului.
Instanța constatând apelul în stare de judecată, din oficiu pune în discuția părților prezente excepția de necompetență materială instanței de fond în soluționarea cauzei.
Întrebat fiind, procuratorul apelanților precizează faptul că valoarea actuală a morii este de aprox. 400 milioane de lei vechi și, ca urmare, competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei, având în vedere valoarea morii, care este de până la un miliard.
Întrebate fiind, reprezentantul intimatelor arată că lasă la latitudinea instanței soluționarea excepției invocate.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra apelului de față,constată:
Prin cererea înregistrată inițial sub nr.280 din 10 martie 2006 la Judecătoria Darabani, reclamanții El ( născută ) și, prin procurator, au chemat în judecată pârâtele SC "" SA B și SC "" SRL B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.228 din 30 august 2004, pentru lipsa cauzei și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat, în esență, că sunt fiii lui, decedat în anul 1993 în Israel, iar acesta a avut în proprietate o moară compusă din 4 încăperi, situată pe un teren proprietate personală în comuna, județul B, construită în anul 1909, de la bunicul lor, de care a fost deposedat abuziv la data de 11 iunie 1948, intrând în patrimoniul satului.
Că, din anul 1948 și până în prezent moara a fost exploatată de autoritățile satului, că nu au făcut nici o investiție decât electrificarea, iar în anul 1990 a ajuns în administrarea SC "" SA
A mai arătat că notificat din data de 4 aprilie 1991 de nenumărate ori autoritățile satului în vederea restituirii bunurilor ce au aparținut tatălui lor, inclusiv la apariția Legii nr.10/2001 și apoi a Legii nr.247/2005, fără a primi vreun răspuns.
Au mai precizat reclamanții că în prezent au o acțiune în restituirea morii, ce formează obiectul dosarului nr.7164/2007 al Tribunalului Botoșani, iar pe parcursul judecății SC "" SA a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare nr.228 din 30 august 2004, din cuprinsul căruia au aflat că moara este vândută pârâtei SC "" SRL B, contractul fiind lovit de nulitate absolută, întrucât SC "" SA nu a fost niciodată proprietarul morii.
În drept și-au întemeiat acțiunea pe disp.art.966 Cod civil, conform căruia, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect, iar potrivit ar.968 Cod civil, cauza este nelicită când este prohibită de lege, care este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
Pârâta SC "" SA B, prin întâmpinarea depusă la 1 iunie 2006, ( fila 42 dosar judecătorie) a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând să societatea a fost înființată în baza Legii nr.15/1990 - privind reorganizarea unităților economice de stat și a Legii nr.31/1990 - privind societățile comerciale, iar prin Hotărârea de Guvern, publicată în Monitorul Oficial nr.6 din 6 aprilie 1994 s- privatizat, devenind societate comercială pe acțiuni cu capital integral de stat, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 550 din 10 august 1994 și nr.111 din 16 august 1994, fiind achitate toate ratele la termenele prevăzute.
În realitate moara revendicată de reclamanți nu mai există, în locul ei fiind construită altă moară nouă, cu utilaje noi de mare performanță.
Că, în anul 2004, cu aprobarea Hotărârii adunării generale a acționarilor, în baza actului de vânzare-cumpărare nr.228 din 30 august 2004, moara a fost legal vândută SC "" SRL B, vânzarea fiind perfect legală.
Pârâta SC "" SRL B, prin întâmpinarea depusă la 1 iunie 2006, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că cumpărat imobilul de la SC "" SA B, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, a negociat prețul, moara cumpărată fiind alta decât cea revendicată de reclamanți, care nu mai există.
Au mai arătat că reclamanții fiind terțe persoane nu pot solicita anularea contractului de vânzare-cumpărare pe care l-a încheiat cu SC "" SA
Judecătoria Darabani, prin sentința nr.299 din 3 mai 2007 a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Prin decizia nr.773 din 10 decembrie 2007 a Tribunalului Botoșani - secția comercială,contencios administrativ și fiscală s-a admis recursul declarat de reclamanți, sentința Judecătoriei Darabani nr.299 din 3.05.2007 a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre competentă soluționare în prima instanță la Tribunalul Botoșani - secția comercială,contencios administrativ și fiscală.
Cauza a fost înregistrată la această din urmă instanță sub nr- din 1 septembrie 2008.
Prin sentința nr. 1149 din 4 noiembrie 2008, Tribunalul Botoșani - secția comercială,contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea, obligând reclamanții să-i plătească, în solidar, pârâtei SC "" SRL suma de 2.100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză nu sunt date cerințele art.966 și 968 cod civil invocate de reclamanți, "vânzarea făcută de un neproprietar" indicată de către reclamanți neregăsindu-se printre elementele definitorii ale noțiunii de "cauză" la care fac referire reclamanții.
Precizează instanța de fond că într-un astfel de caz, pe de o parte, adevăratul proprietar are la îndemână pentru apărarea dreptului său, acțiunea în revendicare și nu acțiunea în anularea actului, iar pe de altă parte reclamanții ce pretind că moștenesc imobilul în litigiu de la tatăl lor, au la îndemână calea specială prevăzută de Legea nr.10/2006.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamanții.
În motivarea apelului invocă nelegalitatea și netemeinicia sentinței, arătând că în mod eronat instanța de fond le- respins acțiunea, ignorând faptul că moara din litigiu este proprietatea lor, așa încât pârâta SC "" SA nu a putut vinde ce nu avea în proprietate, actul fiind astfel lovit de nulitate absolută.
Examinând apelul de față, curtea constată că este întemeiat, însă pentru considerentele ce vor fi expuse.
Verificând în primul rând competența materială a instanței de fond în soluționarea cauzei, curtea constată următoarele:
Potrivit dispoz.art.1 pct.1 Cod pr.civilă judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe. În art.2 pct.1 lit.a din același cod, astfel cum a fost modificat prin art.1 pct.1 din Legea nr. 219/2005, se prevede că tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei.
Problema interpretării dispozițiilor legale menționate, raportate și la art. 2821al. 1 Cod pr. civilă, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac a unor litigii civile și comerciale, în sensul calificării litigiilor evaluabile în bani a fost soluționată de prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 în recursul în interesul legii promovat de către Procurorul General al României.
Așa cum a constatat Înalta Curte de Casație și Justiție acțiunea are ca obiect, de regulă, protecția unui drept sau a unui interes pentru realizarea căruia calea justiției este obligatorie. Obiectul acțiunii se concretizează și nuanțează prin mijlocul procesual folosit, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului.
Potrivit cu natura și obiectul dreptului exercitat, pot fi distinse acțiuni personale (atunci când se valorifică un drept personal, de creanță), acțiuni reale (când dreptul a cărui protecție se urmărește este unul real) și acțiuni mixte (când se valorifică deopotrivă un drept personal și unul real), acțiuni extrapatrimoniale și acțiuni patrimoniale, acțiuni mobiliare și acțiuni imobiliare, acțiuni petitorii și acțiuni posesorii.
Acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale.
Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară.
Atunci când este vorba despre desființarea unui contract ce a dat naștere unor drepturi patrimoniale, este evident că și lipsirea de efecte a unor astfel de acte juridice are tot consecințe patrimoniale și, ca atare, acțiunea prin care se valorică un asemenea drept este patrimonială.
A susține că acțiunea în desființarea unui act juridic producător de consecințe patrimoniale nu are caracter evaluabil în bani înseamnă a ignora natura însăși a dreptului pe care se fundamentează acțiunea, drept care este personal și cu conținut economic.
Un drept are caracter personal, fără conținut economic și, prin urmare, neevaluabil în bani, atunci când este strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei: dreptul la viață, la sănătate și integritate fizică și morală, la libertate, la onoare, cinste, reputație, dreptul la nume și la domiciliu etc.
Or, dreptul a cărui valorificare se urmărește prin acțiunea în desființarea sau ineficacitatea unui act juridic cu efecte patrimoniale nu poate fi integrat drepturilor personale nepatrimoniale menționate anterior.
Prin dispozitivul deciziei nr.32 din 9 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile unite, admițându-se recursul în interesul legii, s-a statuat că "Dispozițiile art.1 pct.1, art.2 pct.1 lit.a și art.282/1 alin.1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare".
În speță, cum obiectul litigiului îl constituie constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.228 din 30 august 2004, al cărui preț stipulat prin art.2.1 ( 47 dosar fond) este de 7.044.800 ROL, deci sub valoarea de 100.000 RON ( 1.000.000.000 ROL) prev. de art-2 pct.1 lit.a Cod pr.civilă, curtea constată că aparține judecătoriei competența materială a soluționării cauzei în primă instanță.
Față de cele învederate, cum sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale, fiind de prisos cercetarea celorlalte motive invocate în apel, în temeiul art. 297 al.2 Cod pr.civilă se impune admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre competență soluționare, Judecătoriei Darabani.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții și El - prin Procurator, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat -, cu sediul în B,-, bloc turn,.4, județul B, împotriva sentinței nr. 1149 din 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâtele intimate SRL cu sediul în B,-,. B,.7, județul B și în B,-,.B,.7, județul B și "" SA cu sediul în B,-, județul
Anulează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Darabani.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier
Red.
Tehnored.
9 ex./28.05.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen
