Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 73/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.73/C/2008 -
Ședința publică din 5 iunie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial d eclarat de reclamanta- SRLcu sediul în S M,-, Județ S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă Bank România SA (fostă Eurom Bank) cu sediul în B, Bulevardul, nr.45, sector 1, împotriva sentinței nr.1691/LC din 29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 6 lei achitată prin chitanța nr.115-1-6/2008 plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, în temeiul art.84 raportat la art.282, 2821Cod procedură civilă, recalifică calea de atac a recursului în apel, și aceasta urmează a fi soluționată, drept urmare, ca apel, de primii doi membrii ai prezentului complet de judecată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1691/LC din 29.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins excepția lipsei timbrajului formulată de pârâta Bank Romania SA (fosta Eurom Bank SA). A respins excepția lipsei calității de reprezentant pentru consilierul juridic invocată de pârâții Bank Romania (fosta Eurom Bank SA) și acțiunea civilă formulată de reclamanta - SRL - S M, împotriva pârâtei Bank Romania (fosta Eurom Bank SA), pentru constatarea nulității absolute a contractului de garanție imobiliară nr.162/11.02.2005, accesoriu la contractul de credit nr.83/11.02.2005.
A respins cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Într-un prim ciclu procesual s-a admis excepția lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic a reclamantei, însă sentința instanței de fond a fost casată și a fost trimisă cauza pentru o nouă judecare.
Într-un nou ciclu procesual în rejudecare s-a declinat competența de soluționare a acțiunii reclamantei la Tribunalul Satu Mare.
În ultimul ciclu procesual la această instanță nu s-au depus acte noi doar s-au depus concluzii scrise de către ambele părți precum și decizii de speță ale unor instanțe comerciale din țară, privind cazuri și litigii similare.
Cu privire la primul motiv invocat respectiv nulitatea contractului de ipotecă bazată pe nulitatea contractului de mandat, instanța apreciază că aceasta nu este întemeiată. Din actele de la dosar rezultă că la data de 11.02.2005 între fosta Bancă, actualmente Bank România SA, a intervenit contractul de credit nr.83/2005 prin care s-a acordat societății reclamante un credit de 78.000 USD iar în vederea garantării creditului au fost constituite garanții reale mobiliare și imobiliare, cea imobiliară prin ipotecă de I asupra unui imobil din S M,-,.4, înscris în CF 56261 proprietatea - SRL. În urma nerambursării creditului banca a procedat la investirea cu formulă executorie a contractului de credit și a demarat executarea silită asupra imobilului de mai sus.
Reclamanta a invocat "nulitatea absolută" a procurii speciale autentificate sub nr.5451/8.11.2000 în baza căreia s-a procedat la autentificarea contractului de ipotecă nr.162/11.02.2005 cu motivarea ca acesta nu corespundea cerințelor legale, nu ar fi fost semnată de reprezentanții băncii.
Instanța a considerat că în cauză s-au respectat prevederile legale în materia mandatului, respectiv disp.art.1535 alin.2 și art.1781 cod civil respectiv trebuia emisă o împuternicire specială pentru fiecare operațiune numai în cazul în care pârâta respectiv fosta Bancă și-ar fi asumat obligații, ori în speța de față cea care și-a asumat obligații respectiv obligații de garanție a fost - SRL și nu pârâta. Mandatul a avut o valoare permanentă pentru toate operațiunile de acest gen care nu obligau răspundea băncii până la revocare. Faptul că la o bancă respectiv la pârâtă a intervenit schimbarea directorilor și a directorului economic respectiv director de credite nu duce la concluzia că în cauză intervine și nulitatea absolută a contractului de mandat a cărui valabilitate persistă în continuare. De asemenea nu se poate constata nulitatea contractului de mandat prin reorganizarea băncii întrucât EUROM BANK și respectiv BANK ROMÂNIA a preluat toate actele respectiv creditele și debitele în derulare la fosta BANCĂ.
Mandatul a fost și rămâne valabil și opozabil debitorilor inclusiv reclamantei și își produce în continuare toate efectele firești.
Pentru evitarea acestor probleme ridicate de debitori ipotecari s-a constatat că actuala conducere prin declarația autentică nr.179/12.01.2006 ar ratificat toate contractele de credit și ipotecă semnate de vechea conducere și fostul consilier juridic.
Instanța consideră că nu s-au încălcat prev.art.1536 Cod civil care prevede numai că în cazul "când e vorba de înstrăinare, ipotecare sau facerea unor acte ce trec peste administrația ordinară, mandatul trebuie să fie special". Acest articol trebuie respectat în primul rând din punct de vedere al garantului ipotecar pentru care actul este un act de dispoziție.
În consecință instanța consideră că banca și reprezentanții acestora au dat un mandat valabil și legal consilierului juridic pentru a întocmi acte de garanție imobiliară, mandatul dat acestuia nu a fost revocat fiind ulterior confirmat de mai multe ori și putând fi invocată și nulitatea acestuia, putea fi invocată doar de reprezentanții bănci nu și de către reclamantă și reprezentanții acesteia.
Instanța consideră de asemenea că nu s-au încălcat nici prevederile art.28 și 34 alin.1 din Legea 58/1998, întrucât din prevederile legale ale acestor articole rezultă că cerința dublei semnături vizează exclusiv actele juridice prin care băncile își asumă obligații față de cocontractanți, însă în speța de față banca nu și-a asumat angajamente care au fost asumate de către reclamantă fiind suficientă și o singură semnătură.
Aceasta eventual poate fi motiv de nulitate relativă însă poate fi ridicată de către persoana ocrotită a cărui interes a fost nesocotit în condițiile art.952 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs (recalificat de instanță ca apel la termenul din 5.06.2008) - SRL S M, solicitând admiterea apelului, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că, deși a invocat înaintea instanței de fond pe cale de excepție nulitatea contractului de ipotecă încheiat cu creditoarea, raportat la absența mandatului special și autentic al reprezentantului - SRL în momentul perfectării contractului de ipotecă, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acesteia, pronunțând, astfel, o hotărâre lovită de nulitate absolută prin raportare la dispozițiile art.304 pct.5 coroborat cu art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
Învederează aceeași excepție și în fața acestei instanțe, solicitând a se constata că, raportat la incidența dispozițiilor art.146 și 150 din Legea 31/1990 republicată, precum și prevederile art.1536 alin.2 Cod civil, pentru existența valabilă a contractului de ipotecă este necesară acordarea unui mandat special administratorului societății reclamante, aceasta fiind opinia unanim recunoscută, atât în doctrină cât și în jurisprudență.
În acest sens, prin art.1772 Cod civil se dispune în termeni prohibitivi că ipoteca convențională nu va putea fi constituită decât prin act autentic. Prin urmare, este nulă ipoteca convențională nu numai atunci când nu este constituită prin act autentic cât și atunci când mandatarul ce îl reprezintă pe debitor la încheierea actului autentic nu are procura autentică.
De asemenea, când actul juridic la care participă mandatarul urmează să fie încheiat în formă autentică, atunci procura trebuie să fie dată și ea în formă autentică, deoarece mandatul formează un tot indivizibil cu actul în vederea căruia a fost dat, funcționând regula simetriei formelor în contracte.
În speță, mandatarul, împuternicit să constituie ipoteca, trebuie să înfățișeze o procură sau un contract de mandat în formă autentică. Cum mandatarul nu deține în vederea constituirii ipotecii un mandat în formă autentică, sancțiunea care intervine este cea a nulității absolute a contractului de ipotecă în cauză.
Acest lucru intervine și deoarece parte a contractului de ipotecă în cauză este - SRL S Ca atare, în formă autentică ar fi trebuit să fie exprimată și voința societară. Atâta vreme cât voința societară în cazul constituirii contractelor de ipotecă este imperativ cerută sub sancțiunea nulității absolute a fi exprimată în formă autentică, rezultă că aceeași formă trebuie să îmbrace și mandatul conferit de către adunarea generală pentru încheierea actului.
Absența mandatului special și autentic al reprezentantului - SRL în momentul perfectării contractelor de ipotecă în cauză determină nulitatea absolută a acestora, astfel încât contractul de ipotecă semnat de dl. în calitatea sa de administrator, are mandat valabil numai pentru obișnuitele atribuțiuni conferite de Legea 31/1990 pentru validitatea însă a contractului de ipotecă în cauză fiind necesară acordarea unui mandat special administratorului conform dispozițiilor art.1535 Cod civil.
Instanța de fond a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente speței.
Solicită a se constata că procura specială nr.5451 din 8.11.2000 este semnată de două persoane care reprezintă legal Banca SA Sucursala S Ori, în condițiile în care se discută de semnarea unui act în anul 2005, mandatul reprezentanților legali de la acea vreme, ai Consiliului de Administrație al Centralei, care la rândul lor au transmis acest mandat către conducerea locală a expirat de mult.
Mai mult, procura specială în baza căreia au fost semnate toate operațiunile a fost autentificată la data de 8.11.2000, iar actul de identitate a consilierului juridic care acesta s-a identificat pentru a semna operațiunile a fost eliberat la 18.02.2002.
Prin întâmpinare, intimata România SA a solicitat respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, instanța apreciază apelul declarat de apelanta - SRL S M, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de apel, respetiv că prima instanță a constatat valabil contractul de ipotecă a cărui nulitate se solicită, nepronunțându-se asupra motivului referitor la lipsa mandatului special și autentic al reprezentantului - SRL la momentul perfectării contractului de ipotecă, instanța constată că prin acțiunea formulată de apelanta reclamantă, nu s-a invocat un atare motiv de nulitate a contractului de ipotecă, invocat pentru prima dată în fața instanței de apel. Drept urmare, prima instanță nu a fost investită cu analizarea unui atare motiv de nulitate, motiv pentru care, în mod întemeiat și legal nu s-a pronunțat asupra lui.
Este, de asemenea, neîntemeiat motivul de nulitate referitor la procedura specială nr.5451/08.11.2000, întemeiat pe nerespectarea de către Bancă a dispozițiilor art.1563 alin.2 și art.1781 Cod civil, a Legii 31/1990 și Legii 58/1998. Astfel, pentru semnarea contractului de ipotecă, Banca a mandatat consilierul juridic al Sucursalei S M, respectiv doamna, mandat acordat pentru încheierea tuturor contractelor de garanție reală imobiliară și mobiliară și orice alte contracte a căror formă autentică era cerută de lege ad validitatem. Totodată, consilierul juridic al Sucursalei SMa Eurom Bank SA a fost împuternicit de către conducerea băncii, prin delegația specială nr.1215/11.02.2005 să reprezinte Banca și să semneze în fața notarului public contractul de ipotecă nr.162/11.02.2005, anexă la contractul de credit nr.83/11.02.2005, această împuternicire semnificând expres acordul Băncii - în calitate de creditor - pentru aducerea în garanția sa a imobilului proprietatea reclamanților, în vederea rambursării creditorului, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar cât și din încheierea de autentificare a contractelor.
Potrivit art.1546 alin.2 Cod civil "mandantul nu este îndatorat pentru tot ceea ce mandatarul ar fi făcut, afară din limitele puterilor sale, afară numai dacă a ratificat expres sau tacit mandatul".
Chiar dacă mandatul nu ar fi valabil, nefiind special, cum susține apelantul, în baza prevederilor legale menționate mai sus, ratificarea mandatului valorează mandat și produce efecte retroactive între părți și succesive lor (inclusiv față de terțul care a contractat cu mandatarul) de la data încheierii actului. Ratificarea tacită a mandatului și a actelor încheiate în baza acestui mandat rezultă din actele ulterioare ale băncii, care a înțeles să execute silit garanțiile aduse la încheierea contractului de credit nr.83/11.02.2005.
Mai mult, prin declarația autentică nr.179/12.01.2006, noua conducere a Băncii a ratificat toate contractele de credit și de ipotecă semnate de vechea conducere, iar, intimata Banca România SA, în calitate de succesoare în drepturi și obligații a Eurom Bank SA (Sucursala Băncii SA), nu a înțeles să revoce mandatul acordat de fosta conducere a sucursalei, după cum nici actuala conducere nu a înțeles să revoce mandatul. Prin urmare, acest mandat a continuat să producă toate efectele juridice recunoscute de lege unui mandat nerevocat, respectiv de valabilitate a tuturor actelor juridice încheiate de Bancă, prin împuternicitul său.
Pe de altă parte, schimbarea actului de identitate al consilierului juridic, pe parcursul executării mandatului nu constituie o cauză de încetare a acestuia, neproducând nici un efect asupra valabilității actelor juridice încheiate de către acesta pentru și în numele Băncii, în calitatea sa de împuternicit.
Cu privire la dispozițiile art.1536 alin.2 și art.1781 Cod civil invocate de apelantă, instanța constată că art.1536 Cod civil se referă la mandatul special pe care trebuie să îl aibă mandatarul care acceptă înființarea unei ipoteci asupra imobilului proprietatea mandantului său și nu la persoana care, în numele creditorului, acceptă garantarea plății unui debit prin constituirea unei ipoteci. De aceea, încheierea și semnarea unui contract de ipotecă de către Bancă (pentru care și în favoarea căreia s-a constituit garanția), în calitate de creditor garantat, prin mandatar, este valabilă în lipsa unui mandat autentic, fiind suficientă în acest sens o procură prin act sub semnătură privată. Mai mult, în acord cu disp. art.1722 Cod civil, numai consimțământul garantului ipotecar trebuie exprimat în formă autentică, întrucât contractul de ipotecă este un contract unilateral și, deci, autenticitatea se cere numai din partea celui ce se obligă în interesul creditorilor și al terților. Sunt astfel netemeinice susținerile apelantei referitoare la încălcarea prevederilor art.1536 alin.2 și art.1781 Cod civil.
Referitor la motivul de nulitate privind delegația de semnare a contractelor, întrucât ar fi fost încălcate disp. art.34 din Legea bancară nr.58/1998, instanța reține că, potrivit acestor prevederi legale "Banca este angajată prin semnătura a cel puțin doi conducători, având competențele stabilite prin actul constitutiv, sau a cel puțin doi salariați ai băncii, împuterniciți de conducerea acesteia".
Cerința dublei semnături, astfel cum rezultă din interpretarea gramaticală și literală a textului art.34 din Legea bancară vizează exclusiv actele juridice /contractele, prin care băncile își asumă obligații față de contractanți, fiind inaplicabilă actelor juridice/contractelor în care banca nu își asumă angajamente, obligații, deci în cazul contractelor ce obligații doar în sarcina cocontractantului, cum este contractul de ipotecă, banca nu își asumă nici o obligație prin semnarea acestui contract, fiind inserată doar o singură semnătură din partea unui conducător al acesteia.
Este neîntemeiat și motivul de nulitate referitor la delegația care însoțește mandatul autentic și care nu ar respecta cerința identificării imobilului, având în vedere faptul că în cadrul delegației se identifică în mod expres cu delegația este dată în vederea semnării contractului de garanție reală imobiliară contestat.
În cazul contractului de garanție imobiliară se identifică bunul imobil ce face obiectul garanției și creanța pentru a cărei garanție s-a constituit ipoteca. Nu se poate astfel susține că imobilul ce face obiectul garanției nu poate fi identificat, fiind indubitabil că ambele părți contractante cunoșteau bunurile imobile ce făceau obiectul garanției.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev. art.296 Cod procedură civilă, apelul declarat de apelanta - SRL S M va fi respins ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatapelul comercial d eclarat de apelanta reclamantă- SRLcu sediul în S M,-, Județ S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă Bank România SA (fostă Eurom Bank) cu sediul în B, Bulevardul, nr.45, sector 1, împotriva sentinței nr.1691/LC din 29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - -
Red.dec.jud. în concept. 20.06.2008
Jud.fond
Dact.
4 exemplare/ 23 iunie 2008
-2 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:24 iunie 2008.
-apelant reclamant - - SRL - S M,-, Județ S
- intimat pârât - Bank România SA - B, Bulevardul, nr.45,
sector 1
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
