Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 94/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.94
Ședința publică de la 21 februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanții, și - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.2148/02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTIC prin OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelanții au depus la dosar, prin Serviciul Registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, potrivit rezoluției de primire a dosarului și înscrisuri prin care solicită și judecata în lipsă.
Din oficiu, luând în dezbatere aspectul legat de natura caii de atac pe care legea o prevede pentru materia in care hotatarea atacata a fost pronuntata, potrivit art. 282 și 2821.pr.civ. coroborat cu art. 25 din Legea nr.26/1990, având în vedere că pentru cererile de radiere a înregistrărilor păgubitoare in registrul comertului, așa cum s-a calificat acțiunea de față, sentintele sunt susceptibile de recurs, Curtea apreciază sentinta de față susceptibilă de recurs, exclusiv.
Având în vedere principiul disponibilității procesului civil, potrivit cu care instanța este ținută în judecarea cauzei de cererea formulata al carei continut il determina prin analiza intentiei partii, intrucat apelantii inteles sa specifice exact ca urmaresc promovarea unui apel, nicidecum a unui recurs, Curtea invoca exceptia inadmisibilitatii apelului si retine dosarul in pronuntare asupra acestei exceptii.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.2148/02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Oficiul Național al Registrului Comerțului, iar pe fond, a respins acțiunea formulată de către reclamanții și în nume personal și ca reprezentanți ai, având ca obiect radierea mențiunilor efectuate în Registrul Comerțului cu privire la, ca nefondată.
În considerentele sentinței pronunțate instanța a subliniat că reclamanții au chemat în judecată Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași și Oficiul Național al Registrului Comerțului, solicitând ca prin hotărârea dată să se constate nulitatea absolută a înregistrării din oficiu efectuată în Registrul Comerțului la 19.03.2003 cu privire la procedura reorganizării și falimentului desfășurată împotriva
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu finalitatea urmărită de reclamanți și dispozițiile aplicabile materiei, instanța de fond a arătat că în fapt, acțiunea este o cerere de radiere a unei mențiuni din Registrul Comerțului, întemeiată pe dispozițiile art.25 din Legea nr.26/1990, temei în raport de care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului Național al Registrului Comerțului, a stabilit că reclamanții au calitate procesuală activă, dar a respins pe fond cererea, arătând că nu sunt îndeplinite cele 3 condiții cumulative, respectiv să existe o hotărârea judecătorească irevocabilă prin care să fi fost desființate sau modificate actele care au stat la baza radierii, să se fi dispus prin acea hotărâre efectuarea de mențiuni în Registrul Comerțului, înregistrarea să fie păgubitoare pentru cei care solicită radierea sa.
Instanța de fond a arătat că o asemenea rezolvare este impusă și de art.7 din Legea nr.26/1990, și a subliniat că în cauză reclamanții nu au făcut dovada desființării hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii insolvenței împotriva
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, arătând că hotărârea este nelegală și netemeinică.
După detalierea succesiunii actelor juridice efectuate în legătură cu, expunerea de motive a apelului, apelanții au arătat următoarele:
1. Calea de atac promovată în cauză este apelul și nu recursul, cum în mod nelegal a menționat Tribunalul Călărași în dispozitivul hotărârii atacate.
În acest sens, apelanții au subliniat că doresc să formuleze "un apel și nicidecum recurs", deoarece în opinia lor obiectul cererii cu care instanța a fost învestită este constatarea nulității absolute a unui act juridic, și nicidecum o încheiere a judecătorului delegat la Registrul Comerțului.
În acest sens a arătat că nulitățile absolute vizează înlăturarea unui viciu constând în încălcarea unei norme imperative a legii, că acțiunea este imprescriptibilă și nepatrimonială, astfel încât hotărârea judecătorească dată în această materie este supusă apelului (pag.46-51 din motivele de apel).
2. Un alt motiv de nulitate a hotărârii atacate este, în opinia apelanților, schimbarea nejustificată și discreționară, de către prima instanță de fond, a obiectului cauzei din "constatare nulitate absolută act juridic" în "radiere mențiune din Registrul Comerțului", în condițiile în care această preschimbare s-a realizat în procesul de deliberare, fără să fie pusă în discuția părților, în situația în care la termenul de judecată din 02.10.2007 reclamanții au lipsit de la judecată.
S-a arătat în plus că, preschimbarea obiectului litigiului și a cauzei juridice a acestuia reprezintă atât o încălcare a principiului disponibilității procesului civil, cât și o depășire a limitelor învestirii, în raport cu dispozițiile art.129 alin.6 Cod procedură civilă.
Apelanții consideră că în măsura în care obiectul litigiului se circumscrie la "radiere mențiune din Registrul Comerțului", tribunalul nu era competent să soluționeze cauza în primă instanță, competența aparținând judecătorului delegat la Registrul Comerțului, care trebuia să se pronunțe în cuprinsul unei încheieri supusă recursului.
3. În condițiile în care Tribunalul Călărașia soluționat o cu totul altă cerere decât cea cu care a fost sesizat, se impune, în opinia reclamanților, constatarea că, practic, prima instanță de fond nu a soluționat și nu a luat nici o dispoziție cu privire la cererea de anulare a actului juridic.
4. Apelanții au arătat că, în mod nelegal a fost înscris în Registrul Comerțului mențiunea deschiderii procedurii reorganizării judiciare și a falimentului cu privire la, înscriere pe care o contestă ca fiind nulă.
În aceste condiții, înscrierea ulterioară a radierii acestei societăți în ordinea succesivă a înscrierilor este precedată de un act nul, situație în care, având în vedere efectul nulității începând cu prima înscriere, toate celelalte sunt lovite de nulitate.
În consecință, toate aceste înscrieri sunt nelegale și abuzive, măsuri luate de Registrul Comerțului cu încălcarea dispozițiilor și competențelor legale. Astfel, mențiunea prevăzută la art.21 lit.f din Legea nr.26/1990, nu poate, în opinia apelanților, să fie făcută din oficiu, ci numai în baza unei cereri de înscriere a comercianților, cerere făcută potrivit art.22 din același act normativ.
Atașat apelului, ale cărui considerente au fost expuse în rezumat, apelanții au atașat înscrisuri.
La termenul de judecata al apelului din 21.02.2008, potrivit dezbaterilor si deliberarilor consemnate in practicaua acestei deczii, Curtea a stabilit ca hotararea pronuntata in prima instanta este susceptibila de recurs.
Astfel, in acord cu principiul disponibilitatii procesului civil, potrivit cu care cererea de chemare in judecata, lamurita sub aspectul continutului si al intentiei partilor stabileste cadrul procesual pe care instanta nu-l poate depasi, fata de imprejurarea ca in cauza numitii, si au declarat expres ca inteleg sa formuleze apel, Curtea a invocat exceptia inadmisibilitatii caii de atac promovate, exceptie asupra careia va prezenta considerentele sale in cele ce urmeaza, in conditiile art. 137 alin. 1 cod procedura civila.
In acest sens, Curtea arata ca, potrivit modalitatii de formulare a petitului actiunii in prima instanta, reclamantii, si au solicitat instantei anularea actului juridic efectuat de catre parat, respectiv inregistrarea in registrul comertului a mentinilor referitoare la dechiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului impotriva
De asemenea, retine, din cuprinsul considerentelor aratate de catre instanta de fond ca aceastaa calificatcererea reclamantilor ca fiind o actiune de radiere a mentiunilor efectuate in registrul comertului, al carei regim procesual este reglementat de art. 25 din Legea nr. 26/1990 republicata, text legal care, intre altele arata cahotararea judecatoreasca data in aceasta materie este susceptibila de recurs.
Se mai impune, in aceasta prezentare, sublinierea ca, in timp ce obiectul unei cereri de chemare in judecata il reprezinta pretentia afirmata de reclamanti, asa cum este ea calificata sau lamurita de catre instanta sesizata cu judecata, in planul cailor de atac, obiectul cererii (al caii de atac promovate), il reprezinta hotararea judecatoreasca.
Astfel, daca in planul actiunii, partea are facultatea de a alege liberal si neconditionat pretentia pe care o promoveaza in justitie, in planul caii de atac ea trebuie sa raspunda si unei cerinte legale suplimentare, aceea de a se adapta sistemului cailor de atac pe care legea le deschide sau recumoaste impotriva actului de jurisdictie atacat.
Altfel spus, caile de atac sunt guvernate in mod imperativ deprincipiul legalitatii, sens in care acestea se circumscriu sistemului reglementat de lege, norme cu caracter inderogabil privind modul in care justitia este institutionalizata si functioneaza.
In aceasta masura, art. 282 cod procedura civila stabileste ca hotararile date in prima instanta sunt supuse apelului daca legea nu prevede in reglementari cu caracter special o alta cale de atac. Domeniul acestei exceptii il constituie si hotararile date in materia art. 25 din Legea nr. 26/1990, legiuitorul stabilind expres ca impotriva acestora se poate exercita exclusiv recursul in termen de 15 zile de la comunicare pentru cei lipsa si de la pronuntare pentru cei prezenti.
Or, in masura in care instanta de fond, calificand cererea s-a considerat, inca de la debutul actiunii, investita cu o actiune avand ca obiect radierea unei mentiuni efectuate in registrul comertului, aceasta a pronuntat o hotarare susceptibila exclusiv de recurs.
Daca instanta de fond a calificat corect sau nu aceasta cerere, ori daca a schimbat intelesul lamurit si neindoielnic al petitiei in mod legal sau nelegal, respectand principiul contradictorialitatii prin punerea acestei chestiuni in dezbatere si garantand partilor dreptul la o reala si efectiva aparare, sunt aspecte care tin de evaluarile instantei de control judiciar numai in cadrul unei cai de atac pe care legea o prevede in mod legal impotriva acestei hotarari, respectiv,in cadrul recursului.
De aceea, in carul considerentelor care vor urma, Curtea va stabili natura caii de atac promovate in cauza de catre petitionarii, si impotriva sentinței comerciale nr.2148/02.10.2007, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
In acest context, Curtea aminteste dispozitiile uramatoarelor texte regasite in reglemantarile codului d e procedura civila: art. 84, potrivit cu care cererea pentru promovarea unei cai de atac este valabil facuta, chiar daca poarta o denumire gresita, art. 152 care arata in esenta ca instanta va evalua cererile promovate de parti in sensul larg al acestei notiuni (probe, exceptii si orice alte petitii disctincte de actiunea primordiala) si art. 129 alin. ultim care reprezinta o consacrare a principiului disponibilitatii procesului civil, in acord cu care instanta nu poate depasi actul investirii in cadrul deliberarilor pe care le realizeaza in proces.
Astfel, legiuitorul da greutate vointei partii de a investi instanta cu o cerere in justitie, fie ca este o cerere de chemare in judecata propriu-zisa, fie ca este apel sau recurs. Se impune astfel distinctia necesara intre cererea gresit intitulata si care, in esenta, sub aspectul continutului sau nu prezinta indoialasi calificarea juridica a actiunii, unde instanta este chemata sa distinga dincolo de denumirea gresita data unei cereri,lamurirea continutuluisau (a pretentiei concrete) si aintentieireale a partii.
In cauza de fata nu doar ca semnatarii cererii si-au intitulat cererea "apel", dar au sustinut in dezvoltarea acestei alegeri ca promoveaza aceasta cale de atac prin excluderea recursului, pe care nu il considera incident. Astfel, din lectura elaboratului expozeu al apelului, rezulta fara nicio indoiala ca partile formuleaza "apel, nicidecum recurs", intrezarind posibilitatea acestor dezbateri procedurale, ca apelantii inteleg aceasta distinctie esentiala si ca apreciaza ca in mod gresit prima instanta a circumstantiat in dispozitivul sentintei caracterul recurabil, iar nu apelabil al hotararii, prevalandu-se de critici ale primei judecati, care, reiteram, ar putea fi luate in dezbatere numai in cadrul caii de atac pe care legea o recunoaste (filele 46-51 din motivele de apel).
De aceea, in acord cu principiul disponibilitatii procesului civil, potrivit caruia instanta este investita cu o cerere al carei obiect se determina exclusiv prin continutul cerereii si intentia declarata a partii,rezulta fara indoiala ca in cauza petitionarii au dorit sa investeasca instanta de control judiciar cu solutionarea unui apel, iar nu cu recurs, cererea urmand a fi solutionata in aceste limite.
Curtea reafirma ca aceasta chestiune a fost luata in dezbatere in sedinta publica din 21.02.2008, in conditiile legalei citari a litigantilor la proces, retinand ca acestea nu au fost prezente, dar au solicitat judecarea cauzei si in lipsa, potrivit art. 242 pct. 2 cod procedura civila si arata ca partile au nu doar dreptul de a participa la judecata, dar si obligatia de a se prezenta la proces si de a da instantei concursul lor pentru orice aspect sesizat de magistrati si pentru finalizarea actului de justitie.
In consecinta, circumstantele concrete ale cazului au impus concluzia ca instanta este investita cu judecarea unui apel si astfel, in raport de dispozitiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 republicata, in baza rolului activ si pentru respectarea principiului legalitatii cailor de atac, Curtea a invocat exceptia inadmisibilitatii caii de atac a apelului.
Aceasta exceptie are catacter absolut, venind in apararea unei norme procedurale cu caracter imperativ, este peremptorie si este o exceptie de procedura in masura in care intreg continutul considerentelor acestei decizii se sustine pe argumentul ca legiutorul nu recunoaste, in materia in care cauza a fost judecata, calea de atac a apelului.
Prin urmare, exceptia va fi admisa, iar apelul promovat in cauza va fi respins, in consecinta, ca inadmisibil.
Prin efectul dirimant al exceptiei, Curtea, instanta de apel in acest dosar, arata ca toate celelalte critici formulate de parti impotriva hotararii atacate nu vor fi analizate, deoarece premisa cercetarii lor ar presupune mai intai de toate, legala sesizare a instantei, cu calea de atac pe care legiuitorul o stabileste.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității apelului.
Respinge apelul declarat de apelanții și domiciliați în C, str. -, -2,.E,.3,.11, județul C, și., cu sediul indicat pentru comunicarea actelor de procedură în C, str. -, -2,.E,.3,.11, județul C, împotriva sentinței comerciale nr.2148/02.10.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași cu sediul în B, dul -, nr.74, sector 3, ca inadmisibil.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.02.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
Jud. I
Grefier,
Red.Jud.
6 ex.
22.02.2008
Fond: Tribunalul Călărași
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean
