Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.96
Ședința publică de la 21 februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul, împotriva sentinței comerciale nr.10808/01.01.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - - și ROMANIAN BANK ANGLIA - SUCURSALA
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul apelantului solicită decăderea intimatei ROMANIAN BANK ANGLIA - SUCURSALA B din dreptul de a depune întâmpinarea, considerând că aceasta s-a depus tardiv.
Curtea, deliberând, urmează să prezinte următoarele considerente:
Norma procesuală privind termenul pentru depunerea întâmpinării ocrotește interesul părților litigante, astfel încât în temeiul art.108 alin.3 pr.civ. neregularitatea actelor de procedură dacă nu sunt de ordine publică se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii de fond. Aceasta presupune că excepția tardivității poate fi invocată când se ivește sau în cazul lipsei părții in drept sa ridice exceptia, la termenul următor. Considerând că la data comunicării întâmpinării, apelanta a solicitat chiar termen pentru a lua cunoștință de conținut, neinvocand exceptia tardivitatii intampinarii, este decăzută din dreptul de a formula excepția.
În continuare apărătorul apelantului solicită emiterea unei adrese pentru a se comunica hotărârea AGA din 16.10.2002, care nu se regăsește în registrul asociaților - -, pe care instanța de fond și-a bazat pronunțarea.
Curtea, deliberând, respinge cererea de probe solicitată de apelant ca neutilă cauzei, în baza disp.art.168 pr.civ. întrucât analiza legalității hotărârii AGA solicitată în cauză nu se poate raporta la un act juridic anterior, astfel încât cererea este proba este neutila.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apărătorul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Susține că pentru ședința din 25.05.2001 nu a fost efectuată convocarea acționarilor, convocatorul nu a fost publicat în Monitorul Oficial sau într-un ziar de largă răspândire așa cum prevede legea, astfel încât Hotărârea luată în această dată este lovită de nulitate, în consecință lovit de nulitate fiind și contractul de ipotecă autentificat sub nr.1492/28.06.2001. Hotărârea din 25.05.2001 nu-și putea produce efectele decât la 15 zile de la publicare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.10808/1.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, instanța a respins excepția prescripția dreptului material la acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții și Romanian Bank Anglia - Sucursala
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie constatarea nulității absolute a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 25.05.2001 și constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă autentificat sub nr.1492/28.06.2001 încheiat la Biroul Notarial între cele două pârâte și că din analiza probatoriilor administrate reiese că, hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor atacată în cauză a fost confirmată la 16.10.2002 de către acționarii întruniți în ședință generală, astfel că, au fost acoperite toate neregularitățile posibile la data primei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel solicitând admiterea sa, desființarea hotărârii atacate și prin rejudecare, admiterea în tot a acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului apelantul a arătat că hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 25.05.2001 prin care s-a decis ipotecarea Fabricii de telemea Însurăței este lovită de nulitate absolută prin încălcarea mai multor dispoziții imperative ale legii, demonstrându-se în cadrul probatoriului că nu a fost efectuată convocarea acționarilor, iar convocatorul nu a fost publicat în Monitorul Oficial sau într-un alt ziar de largă răspândire, precum și că hotărârea ipotecării Fabricii de telemea Însurăței nu a fost adoptată în cvorumul legal și nici nu a fost menționată în ordinea de zi a ședinței.
În acest sens, apelantul a considerat încălcate dispozițiile art.117 pct.3 și 7 din Legea nr.31/1990 și art.130 pct.4 și 5 din aceeași lege.
S-a arătat că hotărârea primei instanțe s-a dat fără a se ține seama de materialul probator administrat în cauză, prin ignorarea oricăror probe administrate, cu simpla motivare că viciul de nulitate este acoperit prin adoptarea unei noi hotărâri AGA, ulterioare, în condițiile în care nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare.
Apelantul a arătat că, prima instanță a trecut cu vederea împrejurarea că actul prin care s-a dispus ipotecarea obiectivului pârâtei a fost încheiat, nu în baza hotărârii AGA din 16.10.2002, ci în baza hotărârii din 25.05.2001, un act nul absolut și că nulitatea contractului de ipotecă a fost justificată pe considerarea caracterului accesoriu a contractului de ipotecă și efectul nulității asupra actelor subsecvente actului principal.
S-a considerat irelevant faptul că ulterior încheierii contractului de ipotecă autentificat sub nr.1492/28.06.2001, a fost adoptată o nouă hotărâre, dar și lipsit de fundament considerentul primei instanțe care a eficientizat hotărârea AGA din 16.10.2002 a pârâtei, deși se afla numai în prezența unui extras al acesteia.
Circumstanțial apelantul a arătat că hotărârea din 16.10.2002 considerată de către prima instanță de fond practic, nu există, astfel că tribunalul ar fi trebuit să solicite pârâtei prezentarea actului în integralitatea sa și să verifice dacă acest act ulterior se bucura de girul egalității.
În ce privește actul de ipotecă atacat, apelantul a arătat că autorul intimatei Romanian Bank Anglia - Sucursala B nu a verificat la rându-i valabilitatea hotărârii din 25.05.2001 și a încheiat actul mai înainte ca această hotărâre să fi fost publicată în Monitorul Oficial, fiindu-i prezentat la autentificare numai procesul-verbal al ședinței și nu hotărârea care conținea voința juridică a acționarilor.
În acest sens, apelantul consideră că banca a avut cunoștința clară a situației nelegale în care s-a angajat, încheind un act juridic cu rea-credință, act care trebuie sancționat cu nulitatea.
Împotriva acestui apel a formulat întâmpinare Romanian Bank Anglia - Sucursala B (succesoare universală a - Sucursala B) solicitând respingerea apelului ca nefondat.
S-a susținut în apărare că la momentul încheierii contractului de ipotecă atacat banca a avut la dispoziție procesul-verbal al ședinței Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 25.05.2001 în care se menționează că președintele consiliului de administrație a garantat valabilitatea actului adoptat. Mai mult, s-a arătat că de vreme ce voința de a contracta ipoteca a fost reafirmată și cu prilejul ședinței AGA din din 16.10.2002, actul de voință nu mai poate fi pus în discuție, iar contractul de ipotecă este valabil. Intimata a arătat că a fost de bună-credință la încheierea actului și că notarul care a procedat la autentificare a acționat după verificarea legalității actelor prezentate.
Apelul nu este fondat, iar Curtea il va respinge, avand in vedere urmatoarele considerente:
Din modalitatea de formulare a pretentiei si din expunerea motivelor pe care reclamantul le-a prezentat in sustinerera temeiniciei pretentiilor sale, rezulta ca acesta solicita anularea hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 25.05.2001 si, ca aplicare al principiuluiresoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, constatarea nulitatii, prin efect accesoriu, a contractului de ipoteca incheiat intre si Romanian Bank Anglia - Sucursala B, act autentificat sub nr.1492/28.06.2001 încheiat la Biroul Notarial, avand ca obiect Fabrica de telemea Însurăței.
Rezulta ca analiza capatului secund de cerere, trebuie in mod necesar analizata primordial legalitatea hotararii din 25.05.2001 adoptata de catre actionarii.
intreaga motivare a Tribunalului B, care in mod nefundamentat a considerat ca adoptarea unei hotarari AGA ulterioare, la 16.10.2002, (unde s-au supus aprobarii parte din aspectele dezbatute in sedinta din 25.05.2001) confirma actul juridic anterior, cu argumentul ca pretinsele vicii de nulitate absoluta nu pot fi confirmate, potrivit limitelor prefixate actului confirmativ prin art. 1190 cod civil, Curtea va proceda la analiza cauzelor de nulitate prezentate de catre reclamant cu privire la actul societar contestat.
Plecand de la conceptul nulitatii absolute si de la regula potrivit cu care oricine are interes, poate ataca un act pentru vicii de nulitate absoluta, Curtea subiliniaza totusi ca interesul reclamantului in promovarea unei actiuni avand aceasta natura trebuie sa raspunda ocrotirii unui drept al acestuia, drept a carui afectare provine tocmai din actul pretins ilegal.
In considerarea acestei idei, dar si avand in vedere principiul potrivit cu care, la evaluarea cercetarii legalitatii unui act juridic trebuie considerat cadrul legal incident la data intocmirii actului, Curtea va evalua aspectele prezentate de catre reclamant prin raportare la normele Legii nr. 31/990, in vigoare la nivelul anului 2001.
Astfel, arata ca, potrivit art. 117 alin. 3 si 7 al Legii nr. 31/1990 (republicata la 29.01.1998) convocarea adunarii generale va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și într-unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate si va cuprinde locul și data ținerii adunării, precum și ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.
Este evident că prin norma arătată legiuitorul înțelege să ocrotească interesul privat al acționarilor pentru ca aceștia să poată cunoaste, participa la ședință și vota în cunoștință de cauză, iar potrivit art. 131 al Legii nr. 31/1990 in forma legii la data adoptarii hotararii, viciile legate de incalcarea acestor aspecte puteau fi invocate de catre actionarii societatii, calitate pe care reclamantul nu o avea la 25.05.2001 (potrivit expunerii motivelor actiunii, reclamantul a dobandit aceasta calitate la 18.10.2006).
Si intrucat, evolutia Legii nr. 31/1990 arata ca, in prezent, actiunea in constatarea nulitatii absolute a unei hotarari AGA poate fi promovata de catre oricine are un interes, iar nulitatea absoluta poate fi ceruta oricand in fata instantei, Curtea va aprecia daca in raport cu limita de nulitate invocata reclamantul se putea considera vatamat in drepturile sale.
Or, asa cum s-a aratat, la 25.05.2001, reclamantul nu avea calitatea de actionar in, astfel incat, tinerea unei hotarari a adunarii generale cu caracter ordinar sau extraordinar nu se putea pune in legatura cu drepturile sale izvorand din aceasta calitate, cum ar fi dreptul de a fi informat, de a participa la sedinta si de a vota in deplina cunostinta de cauza asupra problemelor societare care prezinta interes exclusiv pentru actionari.
Lipsa totala a convocatorului sau lipsa in cadrul convocatorului a programului ordinii de zi a sedintei din 25.05.2001 nu a fost de natura sa aduca atingere dreptului derivand din calitatea de actionar (pe care reclamantul a dobandit-o abia in anul 2006) intrucat acesta nu a suferit prejudiciul precarei sale informari sau impiedicarii participarii la acea sedinta.
Desigur, Curtea intrevede justificarea data de reclamant actiunii sale, prin aceea ca, dupa opinia sa, a adoptat o hotarare care a anjagat societatea intr-un contract de ipoteca aflat in derulare inclusiv la momentul care acesta a dobandit calitatea de actionar si are astfel tot interesul de a proteja patrimoniul societatii in care detine aceasta calitate.
Insa, aceasta problema nu poate fi pusa in legatura cu convocarea sedintei din 25.05.2001 in sensul in care convocaturul acelei sedinte nu a fost pubicat intr-un ziar de larga raspandire sau in Monitorul Oficial.
insa daca la acea data a adoptat o hotarare care, ca act al societatii (rezultat prin suma sau majoritatea vointelor individuale ale actionarilor) putea angaja valabil societatea intr-un contract de dispozitie asupra patrimoniului, altfel spus, daca hotararea a fost adoptata in conditiile de cvorum prevazute de lege si statut pentru valabila formare a vointei societare.
Reclamantul evoca dispozitiile art. 15 din statutul, conform caruia adunarea generala extraordinara este valabil intrunita daca la prima convocare sunt prezenti sau reprezentati actionarii detinand cel putin din capitalul social.
Pe de alta parte, Curtea evoca dispozitiile art. 113 din Legea nr. 31/1990 care arata ca domeniul de decizie al adunarii generale extraordinare il constituie, in mod exahustiv: a) schimbarea formei juridice a societății; b) mutarea sediului societății; c) schimbarea obiectului de activitate al societății; d) prelungirea duratei societății; e) majorarea capitalului social; f) reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune de noi acțiuni; g) fuziunea cu alte societăți sau divizarea societății; h) dizolvarea anticipată a societății; i) conversia acțiunilor dintr-o categorie în cealaltă; j) conversia unei categorii de obligațiuni în altă categorie sau în acțiuni; k) emisiunea de obligațiuni; l) oricare altă modificare a actului constitutiv sau oricare altă hotărâre pentru care este cerută aprobarea adunării generale extraordinare.
Asa cum rezulta din procesul-verbal al adunarii generale din 25.05.2005, pe ordinea de zi a figurat majorarea capitalului social (masura adoptata in acea sedinta, dar care nu face domeniul interesului actiunii reclamantului, fiind necontestata) si capitolul "diverse" de care este direct legat scopul actiunii promovate in cauza.
In cadrul capitolului diverse, Curtea constata ca au fost luate in discutie "propuneri" privind gajarea Fabricii de telemea Însurăței in favoarea si majorarea salariilor cenzorilor si administratorilor, propuneri care au fost agreate cu unanimitatea votantilor prezenti.
Insa, contrar afirmatiilor reclamantei, aceasta aprobare apropunerilornu formeaza hotararea societatii de a anjaga patrimoniul sociatatii in contractul de ipoteca, ci reprezinta o simpla propunere de contract (posibilul imprumut al unei sume de 600.000 USD gatantat cu ipoteca), pentru care hotararea de a contracta urma a se fi adoptat ulterior.
Aceasta s-a inscris, in formarea vointei juridice a societatii ca act premergator al consimtamantului de a ipoteca si aprobarea propunerii nu a avut semnificatia exprimarii consimatmanului juridic insusi si angajarea deja in contract. Printr-o transupunere a mecanismului de formare a vointei juridice in materia actelor bilaterale, in situatia data, adoptarea propunerii are seminificatia anjagarii societatii in viitor in sensul in care o adunare generala ulterioara avea sa adopte hotararea propriu-siza de a imprumuta 600.000 USD pentru care garantia o constituia activul specificat, deci, o obligatie precontractuala de a face.
Or, aceasta categorie a deciziilor integrata domeniului "diverse" a avut pentru societate doar caracter informational si nu a semnificat in sine anjagarea contractuala a societatii, consimtamantul acesteia in imprumut si ipoteca.
In acest sens, Curtea considera ca cerinta prohibitiva a limitei de cvorum nu prezinta relevanta, iar acest motiv de nulitate nu este fondat.
In fine, ultimul motiv de nulitate, acela derivat din nepublicara hotararii din 25.05.2001 in Monitorul oficial nu are greutate pentru analiza unei conditii de legalitate a actului juridic atacat, intrucat publicitarea hotararii adunarii generale implica doar o problema de opozabilitate si executorialitate a acesteia, asa cum arata si art. 130 alin. final al Legii nr. 31/1990 in forma reglementara la data adoptarii actului.
In consecinta, considerentele prezentate impun solutia respingerii ca nefondat a capatului de cerere vizand constararea nulitatii absolute a hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 25.05.2001.
In ce priveste al doilea capat al cererii, anularea contractului de ipoteca incheieta intre si succesoarea -, Romanian Bank Anglia - Sucursala B, act autentificat sub nr.1492/28.06.2001 încheiat la Biroul Notarial avand ca obiect Fabrica de telemea Însurăței, Curtea arata ca argumentele de nulitate folosite de catre reclamant si care nu pot fi depasite, potrivit regulii disponibilitatii procesului civil, sunt doua: 1. caracterul subsecvent al contractului in raport cu hoatararea atataca si anularea sa ca efect al anularii celui principal si 2. frauda la lege a paratei care cunostea situatia nepublicarii hotararii din 25.05.2001 in Monitorul Oficial si caracterul deficitar la convocarii adunarii generale.
In ce priveste prima cauza a nulitatii contratului de ipoteca, in masura in care Curtea a considerat nefondat primul capat al cererii de chemare in judecata, argumentul anularii actului juridic subsecvent folosit de catre reclamanta este lipsit de relevanta, in mod firesc.
Cu privire la cel de-al doilea motiv, Curtea il apreciaza tot nefondat.
Asa cum s-a aratat anterior, cerinta publicarii unei hotarari a adunarii generale in Monitorul Oficial, ridica cel mult o problema de opozabilitate si executorialitate, iar nu una de valabilitate. Norma legala referitoare la publicarea hotararii este o masura de protectie a tertilor, iar nu a societatii, fiind conceputa doar in protectia si securizarea raporturilor comerciale intre terti si societatile care actioneaza in plan civil si care, din perspectiva deciziei actionariatului, au o configuratie mobila pentru ceilalti participanti la circuitul civil.
Publicitatea este, asadar o obligatie legala a comerciantului, iar nu a tertilor carora, din aceasta perspectiva, nu li se poate imputa pasivitatea culpabila a societatilor comerciale cu privire la neideplinirea cerintei publicarii. Mai mult, in sublinierea acestei trasaturi a normei juridice, protectia tertilor se intinde atat cat acestia nu au cunoscut prin orice alte mijloace actele sau faptele comercianului, asa cum rezulta din art. 50 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
De asemenea, Curtea arata ca in angajarea raporturilor juridice cu o societate comerciala, nicio dispozitie legala nu impune contractantilor verificarea personala a hotarailor si actelor interne ale celor cu care intra in comert, astfel ca Romanian Bank Anglia - Sucursala B nu avea obligatia de a pretinde garantiile de legalitate ale actelor sale, cum ar fi prezentarea convocatorului sau a altor giruri de legalitate asupra vreunei hotarari a actionariatului acestei societati.
Desi reclamantul considera ca Romanian Bank Anglia - Sucursala Baa ctionat prin frauda la lege incheiand contractul de ipoteca asupra Fabricii de telemea Însurăței, Curtea arata ca frauda la lege se refera la situatia in care subiectele de drept se preveleaza de aparenta juridica a unei norme legale pentru a ocoli aplicarea sau respectarea unei alteia.
In fapt, prin acest termen, reclamantul a inteles sa se prevaleze de reaua-credinta a paratei, fara a circumstantia care este cauza ilicita sub care a actionat, cu exceptia argumentelor anterioare, deja inlaturate.
In consecinta, si acest capat al cererii de chemare in judecata este neintemeiat, solutia pe care Curtea o impune in cauza fiind aceea a respingerii in tot a actiunii, asa cum a hotarat si prima instanta de fond.
De aceea, in masura in care, prin toata expunerea de motive, Curtea, desi a inalturat motivarea primei instante, a mentinut rezultatul deliberarii sale asupra actiunii, avand in vedere ca solutia adoptata nu produce o modificare a dispozitivului sentintei atacate spre care se indreapta apelul partii, acesta va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul cu domiciliul în B,--48, sector 3,împotriva sentinței comerciale nr. 10808/01.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații cu sediul în B,--48, sector 3 și Romanian Bank Anglia - Sucursala cu sediul în B,--5, sector 1, ca nefondat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.02.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
Jud. I
Grefier,
Red.Jud.
2 ex.
25.02.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean
