Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 954/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.954/COM
Ședința publică de la 15 decembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul comercial d eclarat de pârâta BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR - prin lichidator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS SUCURSALA A MUNICIPIULUI, cu sediul în B,-, bloc 10 D 2, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1682 din 10 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în T,-, județ T, și intimata-pârâtă SC SRL, cu sediul în T,-, -. B,.2, județ T, având ca obiect nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.87/2008, intimata-pârâtă SC SRL T reprezentată de dl., în baza delegației nr.48/2008, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită, conform disp.art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța pune în discuție calea de atac față de valoarea contractului a cărei anulare se solicită.
Avocat învederează instanței că valoarea contractului este sub un miliard.
Instanța acordă cuvântul asupra competenței de soluționare în recurs și pe fondul cauzei.
Având cuvântul, avocat arată că recursul este de competența Secție comerciale a Curții de Apel ca instanță de recurs; litigiul este neevaluabil în bani dat fiind faptul că este vorba de o clauză dintr-un contract comercial. Pe fond, concluziile sunt de admiterea recursului, casarea și trimiterea spre rejudecare la prima instanță.
Având cuvântul, reprezentantul intimate-pârâte apreciază că Tribunalul Tulcea este competent să soluționeze cauza pe fond.
Instanța lasă cauza în pronunțare pe competența materială.
C RTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin sentința civilă nr.1682/10.07.2008 a Tribunalului Tulceaa fost admisă cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâții Banca Internațională a Religiilor - prin lichidator judiciar Insolvency Specialists -sucursala zonală G și SC SRL, constatându-se nulitatea absolută parțială a contractului de împrumut nr. 72 din 17 martie 1999, cu referire la clauza prev. De art. 8 alin.2 și art.5 din contract, precum și nulitatea absolută a biletului la ordin emis la 20 decembrie 1999.
Tribunalul Tulcea, în urma declinării cauzei de la udecătoria Tulcea, a fost investit cu cererea reclamantei prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de credit nr. 72/17 martie 1999, sub aspectul clauzei penale deghizate, prevăzută de art. 8 teza 2 din contract precum și a clauzei de la art. 5 din contract; nulitatea absolută a contractului de ipotecă nr. 1297 din 17 martie 1999 autentificat de Biroul Notarului Public și nulitatea formelor de executare efectuate de.
In motivare, reclamanta a arătat că, prin contractul de credit nr. 72 din 17 martie 1999 i s-a acordat un împrumut de 6500 RON pe care l-a garantat real cu un imobil, contract în care la art. 8 teza 2 se prevedea o clauză penală deghizată în dobândă suplimentară, lovită de nulitate absolută, în temeiul art. 2 din Legea nr. 313/1879, publicată în Monitorul Oficial nr. 40/20 februarie 1879, având în vedere și că, pe calea recursului în interesul legii s-a emis Decizia nr. 11/24 octombrie 2005, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr. 8/2005 care este obligatorie, pentru instanțele inferioare, în temeiul art. 329 alin. 3 teza ultimă din Codul d e procedură civilă, decizie prin care s-a stabilit că orice clauză penală aflată în contractele de împrumut, de orice natură este lovită de nulitate absolută.
S-a mai menționat că biletul la ordin din data de 20 decembrie 1999 era lovit de nulitate absolută deoarece a fost întocmit în fals așa cum a rezultat din expertiza criminalistică și din declarațiile de martori ale numiților și, actele aflate în original în dosarul penal nr. 3417/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, aflat în faza cercetărilor preliminare, fiind falsificată scriitura de pe acest document și întrucât este accesoriu contractului de credit nr. 72/17 martie 1999, este lovit parțial de nulitate absolută, fiind emis în baza acestui contract de credit, ca și contractul de ipotecă nr. 1297/17 martie 1999 autentificat de Biroul Notarului Public sub nr. 408/17 martie 1999 care este investit cu formulă executorie și este accesoriu contractului de împrumut și biletul la ordin care sunt de asemenea nule absolut.
S-a mai susținut că formele de executare efectuate de în dosarul de executare silită nr. 251/2001 sau fost lovite de nulitate absolută, fiind efectuate în baza unui titlu executoriu nul absolut.
La data de 23 octombrie 2006, reclamanta a depus la dosar o serie de precizări, arătând că renunță la judecata capătului de cerere privind nulitatea formelor de executare efectuate de în dosarul de executare nr. 251/2001 precum și la constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă nr. 1297/17 martie 1999.
Judecătoria Tulcea, prin Sentința civilă nr. 1482 din 23 mai 2007 admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a biletului la ordin emis la data de 20 decembrie 1999, luat act de renunțarea la judecată a reclamantei cu privire la capătul de cerere relativ la nulitatea formelor de executare efectuate în dosar nr. 251/2001 - și a obligat, prin lichidator, să plătească reclamantei suma de 650 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut că, în baza contractului nr. 72/17 martie 1999, - Sucursala Taa cordat reclamantei un împrumut în sumă de 65.000.000 lei în art. 5 prevăzându-se că, potrivit contractului de împrumut nr. 72 din 17 martie 1999 încheiat între Banca Internațională a Religiilor - Sucursala T și reclamanta, acesteia din urmă i-a fost acordat un împrumut în sumă de 65.000.000 lei pentru cumpărare de purcei, furaje, medicamente.
Împrumutul s-a acordat cu o dobândă de 41% pe an, iar potrivit art. 8 alin. 2 din contractul de rambursare a ratelor scadente s-a făcut din inițiativa împrumutatului sau a băncii la termenele prevăzute în contract;în cazul nerambursării ratelor scadente la termen sau a lipsei de disponibilități în cont, rata a fost înregistrată la împrumuturi restante, total sau parțial, după caz, plătindu-se o dobândă cu 7 procente peste cea curentă însă, sub acest aspect este de observat că, prin decizia nr. XI din 24 octombrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii și, în aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 2 și ale art. 3 alin. 1 și 2 din nr.OG 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu referire la art. 969 alin. 1 cod civil s-a stabilit: clauza penală prin care se stabilește obligația reținerii la scadență a sumei împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală, contravine prevederilor legii, iar potrivit lit. i) din anexa Legii nr. 193/2000 sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
S-a mai argumentat că, semnarea biletului la ordin în alb de către reclamanta și de către numitul la rubricile semnătura emitentului, și respectiv semnătura avalistului s-a făcut la cererea Băncii Internaționale a Religiilor - Sucursala T în momentul încheierii contractului de împrumut nr. 72/17 martie 1999 fără însă ca aceștia să completeze și rubricile data emiterii, data scadenței sau celelalte rubrici din biletul la ordin, iar mai târziu, biletul la ordin a fost datat de consilierul juridic al T atât ca dată a emiterii 20 decembrie 1999, cât și ca dată a scadenței 20 ianuarie 2000 deși biletul la ordin trebuia subscris de debitorul din raportul fundamental, așa încât, în esență, biletul la ordin a fost completat în lipsa unei împuterniciri exprese a emitentului, mai mult, fără știrea acestuia, deși trebuia subscris de debitorul din raportul fundamental.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs -prin lichidator INSOLVENCY SPECIALISTS - Sucursala Zonală G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia civilă nr. 19 din 31 ianuarie 2008, Tribunalul Tulcea, după ce a calificat calea de atac ca fiind apel, a admis apelul civil declarat de pârâta Banca Internațională a Religiilor - în faliment, prin lichidator judiciar Insolvency Specialists - Sucursala Zonală G împotriva Sentinței civile nr. 1482/23 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr-, având ca obiect constatare nulitate absolută, în contradictoriu cu și
A anulat sentința civilă nr. 1482 din 23 mai 2007 Judecătoriei Tulcea.
S-a reținut cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, la ribunalul Tulcea - complet cauze comerciale.
După anularea sentinței civile nr. 1482 din 23 mai 2007 Judecătoriei Tulcea și trimiterea cauzei la Tribunal, spre competentă soluționare, în primă instanță, cauza a fost înregistrată la nr-.
Tribunalul Tulceaa reținut că, în baza contractului de împrumut nr. 72 din 17 martie 1999 încheiat între Banca Internațională a Religiilor Sucursala T și reclamanta, acesteia din urmă i-a fost acordat un împrumut în sumă de 65.000.000 lei pentru cumpărare de purcei, furaje, medicamente.
Conform aceluiași contract, termenele de rambursare a ratelor scadente erau la datele de 20 decembrie 1999 - 32.500.000 lei și din 20 ianuarie 2000 - 32.500.000 lei; potrivit art. 5 din contract, împrumutul s-a acordat cu o dobândă de 41% pe an, iar potrivit art. 8 alin. 2 din contractul de rambursare a ratelor scadente se făcea din inițiativa împrumutatului sau a băncii la termenele prevăzute în contract; în cazul nerambursării ratelor scadente la termen sau a lipsei de disponibilități în cont, rata era înregistrată la împrumuturi restante, total sau parțial, după caz, plătindu-se o dobândă cu 7 procente peste cea curentă.
Potrivit Deciziei nr. XI din 24 octombrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul Legii și, în aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 2 și ale art. 3 alin. 1 și 2 din nr.OG 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu referire la art. 969 alin. 1 Cod civil s-a stabilit: clauza penală prin care se stabilea obligația reținerii la scadență a sumei împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală, contravenea prevederilor legii.
Potrivit Legii nr. 193/2000, erau considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obligau consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Semnarea biletului la ordin în alb de către reclamanta și de către numitul la rubricile semnătura emitentului și, respectiv semnătura avalistului s-a făcut la cererea Băncii Internaționale a Religiilor - Sucursala T, în momentul încheierii contractului de împrumut nr. 72 din 17 martie 1999, fără însă ca aceștia să completeze și rubricile data emiterii, data scadenței sau celelalte rubrici din biletul la ordin.
Biletul la ordin a fost datat de consilierul juridic al T atât ca dată a emiterii - 20 decembrie 1999 cât și ca dată a scadenței - 29 ianuarie 2000, deși biletul la ordin trebuia subscris de debitorul din raportul fundamental. Cât privește data scadenței, aceasta trebuia scrisă de emitent iar dacă acesta nu a înscris data scadenței, trebuia socotit la vedere. titlului trebuia să-l prezinte emitentului pentru viză în termen de 1 an de la data emiterii în scopul stabilirii datei exigibilității obligației de la data emiterii.
Biletul la ordin a fost completat în lipsa unei împuterniciri exprese a emitentului, mai mult, fără știrea acestuia, deși trebuia subscris de debitorul din raportul fundamental.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă expert, întocmit în cauză, T, la stabilirea dobânzii prevăzute în contractul de împrumut nr.72/1999 art. 5 și 8 nu a ținut seama de faptul că împrumutul s-a acordat din fondul special pus la dispoziție de Ministrul Agriculturii și Alimentației conform Legii nr. 165/1998 - modificată prin Ordinul nr. 34/1999 la care se aplica scontul până la 1 februarie3 2002 și dobânda de refinanțare stabilite de majorate cu șase puncte procentuale conform art. 4 alin. 1și 2 din lege, dobânzi pe care expertiza le-a folosit la stabilirea dobânzii legale datorate în sumă de 100.881.600 lei anexa 1 la raportul de expertiză; în contractul de împrumut s-a stabilit fără bază legală dobânda de 7% pentru credit restant, s-a aplicat și s-a încasat în perioada 9 martie 2000 până la 27 martie 2003 dobânzi de 75%, 70%, 50%, 82%, 77% și 57%, nerespectând art. 4 (alin. 1 și 2) din Legea nr. 165/1998. Dobânzile superioare celor stabilite prin lege practicate de (în lichidare) erau menționate în situația dobânzilor calculate de (în faliment) - Sucursala G, filele 1 - 10; cuprinderea în contractul de împrumut la art. 8 dobânzii de 7% pentru creditul nerambursat la scadență și obligare la plată a unor dobânzi mai mari era nulă de drept conform art. 9 din Ordonanța nr. 9/2000 aprobată prin Legea nr. 356/2002; a calculat dobânzi pentru împrumutul cuvenit și cel restant prin practicarea unor dobânzi superioare stabilind că dobânda datorată era de 146.179.000 lei; expertiza prin anexa 1 la raport coloana 7, utilizând dobânzile conform Legii nr. 165/1998 a stabilit că dobânda datorată era de 100.881.600 lei. Diferența de 45.297.400 lei provenea din faptul că a aplicat dobânzi superioare fără bază legală folosindu-se de circulara 059/10.10 fără să țină seamă că împrumutul s-a acordat din fondul special, acesta nu se regăsește în anexa 1 la scrisoarea 059/10.10.2000, anexa la raportul de expertiză și trimisă la lichidator cu scrisoarea 60/2 martie 2007, anexele 2, 3 și 4 la raportul de expertiză;
Dobânda de 7% prevăzută în contract la art. 7 nu era legală, acordarea împrumutului de s-a făcut din fond special al Ministerului Agriculturii și Alimentației la care dobânda era cea prevăzută de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 165/1998 modificată prin Ordonanța nr. 34/1999.
a reținut de la împrumutat suma de 325.000 lei comision de gestiune și 325.000 lei comision de risc, comisioane ce se practicau în sistemul bancar, acestea fiind diferite în funcție de politica de creditare a fiecărei bănci și informațiile primite în legătură cu situația credibilității împrumutatului. Expertiza a studiat un contract de împrumut acordat de T în aceleași condiții și perioada la care s-a calculat comision de gestiune 6% și comision de risc de 6%.
Totodată, expertiza contabilă a stabilit că, de la data contractului de împrumut până la data achitării acestuia împrumutatul a datorat suma de 65.000.000 lei reprezentând împrumutul privit și 100.881,600 lei reprezentând dobânzi legale calculate prin anexa 1 la raportul de expertiză.
In raport de toate aceste considerente, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost precizată și a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de împrumut nr. 72/17 martie 1999 cu privire la clauza contractuală prevăzută de art. 8 alin. 2 din contract și cu privire la art. 5 din contract.
Totodată, instanța a constatat nulitatea absolută a biletului la ordin emis la data de 20 decembrie 1999.
Instanța a luat act de renunțare la judecată a reclamantei cu privire la capătul de cerere privind nulitatea formelor de executare efectuate de în dosarul de executare nr. 251/2001 precum și la constatarea nulității absolute a contractului de ipotecă nr. 1297 din 17 martie 1999.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Banca Internațională a Religiilor, prin lichidator Insolvency Specialists, Sucursala a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Aceste critici au vizat motivarea instanței de fond referitoare la modalitatea de calcul a băncii asupra contractului de împrumut încheiat cu intimata, prin practicarea unor dobânzi superioare celor stabilite legal.
Astfel, a precizat apelanta că a intrat în faliment la 10.07.2000, administrarea averii băncii și a contractele de împrumut fiind încredințată lichidatorului judiciar, iar dobânzule aplicate erau de competența practicianului în insolvență, cu aprobarea judecătorului sindic.
Cum intimata debitoare nu a rambursat nicio sumă în contul împrumutului acordat și nici nu a respectat destinația creditului, a considerat apelanta că nu avea dreptul de a beneficia de facilitățile prevăzute de legea nr. 165/1998.
La termenul de judecată din 15.12.2008 a fost calificată calea de atac ca fiind cea a recursului și s-a pus în discuția părților motivul de ordine publică privind necompetența materială a instanței de fond.
Examinând recursul prin prisma acestui motiv prevăzut de art. 304, pct. 3 proc. civ. Curtea reține caracterul său întemeiat pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată are un caracter evaluabil în bani, pretențiile fiind cuantificate de reclamantă sub pragul valoric al competenței stabilite în favoarea tribunalului în materie comercială.
Potrivit Deciziei nr. 32/9.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în recurs în interesul legii, "ispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a și b și art. 2821alin. 1 din Codul d e procedură civilă, se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare."
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit constatarea nulității absolute parțiale a unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, astfel că, în raport de dezlegarea obligatorie a problemelor de drept prin decizia ÎCCJ dată în recursul în interesul legii, instanța este datoare să verifice competența materială de soluționare în raport de criteriul valoric pentru o cauză aflată încă pe rol.
Având în vedere dispozițiile art. 2, alin. 1, lit a proc. civ. din interpretarea sa "per a contrario" reiese că revine judecătoriei competența de soluționare a unei cauze comerciale cu o valoare sub 1 miliard lei vechi.
Pentru aceste considerente, dat fiind faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă în raport de interpretarea dată prin Decizia nr. 32/9.06.2008 a ÎCCJ, urmează a fi admis recursul formulat de Banca Internațională a Religiilor prin lichidator judiciar și, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.3, coroborat cu art. 304, pct. 3 proc. civ. va fi casată sentința civilă nr. 1682/10.07.2008 a Tribunalului Tulcea, cauza urmând a fi trimisă spre competentă soluționare la udecătoria Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Califică calea de atac ca fiind recurs.
Admite recursul comercial d eclarat de pârâta BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR - prin lichidator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS SUCURSALA A MUNICIPIULUI, cu sediul în B,-, bloc 10 D 2, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1682 din 10 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în T,-, județ T, și intimata-pârâtă SC SRL, cu sediul în T,-, -. B,.2, județ T, având ca obiect nulitate act juridic.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre competență soluționare Judecătoriei Tulcea ca instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2008.
Președinte, | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
30 decembrie 2008
jud.fond.
red.dec.jud.
4ex/14.01.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
19 ianuarie 2009
CĂTRE,
JUDECĂTORIA TULCEA
Vă înaintăm alăturat, dosarul Curții de APEL CONSTANȚA nr. 692/88/200, privind pe recurenta-pârâta BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR - prin lichidator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS SUCURSALA A MUNICIPIULUI, cu sediul în B,-, bloc 10 D 2, sector 1, intimata- reclamantă, domiciliată în T,-, județ T și intimata-pârâtă SC SRL, cu sediul în T,-, -. B,.2, județ T și, pentru a vă conforma Deciziei civile nr.954/COM pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 15 decembrie 2008.
Dosarul conține 20 file iar la acesta se află atașate dosarele: nr- al Tribunalului Tulcea (99 file); nr- al Tribunalului Tulcea (66 file); nr. 5214/2006 (-) al Judecătoriei Tulcea ( 229 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET,
Grefier,
- -
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli
