Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 953/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.953/COM
Ședința publică de la 15 decembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Erol Geli
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul comercial formulat de reclamanta - SRL, cu sediul în C, B-dul 1 - 2. nr.12, -3A, împotriva sentinței civile nr. 486/28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (număr în format vechi 3551/com/2006), în contradictoriu cu intimata - pârâtă - SA, cu sediul în C,-, -T8, județ C, având ca obiect constatare nulitate absolută.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta-reclamantă - SRL reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2008, intimata - pârâtă - SA prin consilier juridic, în baza delegației nr.666/11.10.2006 (fila 15 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, legal timbrat.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța acordă cuvântul părților asupra excepției necompetenței materiale de soluționare a cauzei de către Tribunalul Constanța ca instanță de fond.
Având cuvântul, avocat susține concluzii de respingerea excepției apreciind că Tribunalul Constanțas -a pronunțat cu respectarea din disp. art.2 alin.1 lit.a teza II Cod procedură civilă, socotind litigiul neevaluabil în bani.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata -pârâtă - SA susține că, corect a fost învestită instanța de fond, respectându-se prev. art.2 din Codul d e procedură civilă.
Curtea lasă dosarul în pronunțare pe excepția necompetenței materiale invocată de instanță din oficiu.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin sentința civilă nr.486/28.02.2008 a Tribunalului Constanțaa fost respinsă cererea reclamantei - SRL C formulată în contradictoriu cu pârâta - SA
Tribunalul Constanțaa fost investit cu cererea reclamantei prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului nr.749/6.11.2003.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 6.11.2003 pârâta i-a închiriat suprafața de 550 mp teren, situat în C, b-dul 1 - 2. nr.12, teren aferent activului comerciale și de alimentație publică dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1558/28.11.2003.
În urma investigațiilor efectuate, reclamanta a constatat că pârâta deține certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0025/1.10.2006, conform căruia, suprafața de 774,76 mp teren din incinta Complexului este teren în indiviziune, după cum urmează: 235,05 mp Restaurant La, 40,15 mp, 27,24 mp - SA, iar diferența, locatari.
- SA a închiriat bunul indiviz și culege fructele fără acceptul celorlalți coproprietari. Contractul încheiat de părți, prin care
pârâta se comportă ca proprietar este lovit de nulitate absolută, fără respectarea regulii unanimității pârâta neputând dispune închirierea bunului și culegerea fructelor.
În drept, s-a invocat art.480 Cod civil.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei, proba cu expertiză tehnică și au fost depuse contractul de închiriere nr.749/6.11.2003, actul adițional nr.234/17.03.2005 la acest contract, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0025/1.10.1996, procesul verbal de recepție din 4.07.1996, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1558/28.11.2003 la BNP, documentații topografice.
Pârâta - SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, susținând că deține în proprietate terenul în suprafață indiviză de 774,76 mp.
În cauză au fost administrate proba cu interogatoriul pârâtei și proba cu expertiză topografică.
Examinând cauza, în raport de probele administrate, instanța de fond a reținut că reclamanta - SRL a cumpărat de la - SRL, în faliment, imobilul denumit " comerciale și de alimentație publică" situat în C, b-dul 1 - 2. nr.12, -A, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1558/28.12.2003 la BNP .
Potrivit celor consemnate în actul de înstrăinare, terenul aferent Complexului, din care face parte și activul mai sus arătat, în suprafață totală cotă parte indiviză de 774,76 mp este în patrimoniul - SA, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0025/1.10.1996 eliberat de Consiliul Județean
Prin contractul nr.749/6.11.2003, a cărui durată a fost prelungită prin actul adițional nr.234/17.03.2005, pârâta - SA a închiriat reclamantei terenul aferent activului " comerciale și alimentație ", în suprafață de 55o mp.
Reclamanta a solicitat să se constate nulitatea contractului de închiriere a terenului, întrucât a fost încheiat fără consimțământul celorlalți coindivizari.
Terenul aflat sub activul cumpărat de reclamantă (restaurantul La, sediu bancă și birou/construcții) este deținut în indiviziune cu - SA și proprietarii apartamentelor din blocul, coproprietarul fiind ținut a folosi bunul cu respectarea drepturilor celorlalți.
de specialitate și practica judiciară au făcut distincție, în ce privește aplicarea regulii unanimității la încheierea actelor juridice, între actele de conservare și administrare a bunului comun și actele de dispoziție.
În speță, contractul de închiriere a terenului este un act de administrare, iar nu un act de dispoziție, astfel că lipsa consimțământului celorlalți coproprietari nu constituie cauză de nulitate a acestuia.
Pârâta - SA, așa cum rezultă din răspunsul la interogatoriu, a înțeles să închirieze reclamantei cota sa indiviză de cca 500 mp teren, aferentă activului cumpărat, parte din suprafața indiviză de 774,76 mp teren pentru care a fost emis de către Consiliul Județean C certificatul de atestare a dreptului de proprietate - nr.0025/1.10.1996.
Este adevărat că, potrivit expertizei topografice, suprafața de teren deținută în indiviziune de către pârâtă este cu mult mai mică decât suprafața de teren pentru care s-a atestat dreptul de proprietate și decât cea care face obiectul contractului de închiriere, dar expertul nu a prezentat modul în care a calculat cota parte indiviză cuvenită fiecărui coindivizar. Pe de altă parte, nu s-a dovedit că actul ce atestă dreptul pârâtei de proprietate asupra terenului, act menționat în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1558/28.11.2003, a fost anulat.
Față de considerentele expuse, constatând că pârâta își exercită prerogativele reglementate de art.480 cod civil asupra cotei părți de teren deținut în indiviziune forțată și că lipsa consimțământului celorlalți coindivizari la perfectarea contractului de închiriere nu constituie cauză de nulitate a acestuia, instanța a respins cererea formulată de reclamantă, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta - SRL C, criticile aduse fiind întemeiate pe dispozițiile art. 304, pct. 8 și 9 proc. civ.
Astfel, a motivat recurenta că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, întrucât terenul închiriat re regim de coproprietate forțată veșnică, fiind destinat folosinței și susținerii construcției amplasate pe el, care aparține mai multor proprietari.
Astfel, neputând fi delimitat dreptul niciunui proprietar forțat, indiviz, nici unul dintre ei nu poate închiria și culege fructele de pe teren, așa cum a procedat intimata, în mod ilicit și imoral.
Cererea a fost înregistrată ca apel iar la termenul de judecată din 06.10.2008, în raport de dispozițiile din Decizia nr. 32/09.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost calificată calea de atac ca fiind recurs.
La data de 26.11.2008 a fost repus pe rol dosarul și s-a invocat motivul de ordine publică privind necompetența materială a instanței de fond.
Examinând recursul prin prisma acestui motiv prevăzut de art. 304, pct. 3 proc. civ. Curtea reține caracterul său întemeiat pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată are un caracter evaluabil în bani, pretențiile fiind cuantificate de reclamantă sub pragul valoric al competenței stabilite în favoarea tribunalului în materie comercială.
Potrivit Deciziei nr. 32/9.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în recurs în interesul legii, "ispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a și b și art. 2821alin. 1 din Codul d e procedură civilă, se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare."
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. 749/06.11.2003, act juridic privind un drept patrimonial, astfel că, în raport de dezlegarea obligatorie a problemelor de drept din decizia ÎCCJ dată în recursul în interesul legii, instanța este datoare să verifice competența materială de soluționare în raport de criteriul valoric pentru o cauză aflată pe rol.
Având în vedere dispozițiile art. 2, alin. 1, lit a proc. civ. din interpretarea sa "per a contrario" reiese că revine judecătoriei competența de soluționare a unei cauze comerciale cu o valoare sub 1 miliard lei vechi.
Pentru aceste considerente, dat fiind faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă în raport de interpretarea dată prin Decizia nr. 32/9.06.2008 a ÎCCJ, urmează a fi admis recursul formulat de - SRL C și, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.3, coroborat cu art. 304, pct. 3 proc. civ. va fi casată sentința civilă nr. 486/28.02.2008 a Tribunalului Constanța, cauza urmând a fi trimisă spre competentă soluționare la udecătoria Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța - Secția comercială.
Admite recursul comercial formulat de reclamanta - SRL, cu sediul în C, B-dul 1 - 2. nr.12, -3A, împotriva sentinței civile nr. 486/28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (număr în format vechi 3551/com/2006), în contradictoriu cu intimata - pârâtă - SA, cu sediul în C,-, -T8, județ C, având ca obiect constatare nulitate absolută.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre competență soluționare Judecătoriei Constanța ca instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
30 decembrie 2008
Jud.fond.
red.dec.jud.
2ex/14.01.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
_______________________________________________________________
Dosar nr-
Către,
JUDECĂTORIA CONSTANȚA
Vă înaintăm alăturat, dosarul nr-, privind pe reclamanta - SRL, cu sediul în C, B-dul 1 - 2. nr.12, -3A și pârâtă - SA, cu sediul în C,-, -T8, județ C, pentru a vă conforma deciziei civile nr.953/COM pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 15 decembrie 2008.
Dosarul conține _____ file, iar la acesta se află atașat dosarul Tribunalului Constanța nr- (nr. în format vechi 3551/com/2006) - 154 file.
PREȘEDINTE DE COMPLET,
-
Grefier,
- -
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Erol Geli
