Rezoluțiune contract. Decizia 96/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr.96/
Ședința publică din 22.01.2009
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Agenția pentru Dezvoltare Regională - Regiunea de Vest T, împotriva sentinței civile nr. 247/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta - 2001 SRL C, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantei recurente și avocat pentru pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul pârâtei intimate solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a putea face dovada plății a 50 % din valoarea "camerei pentru uscarea lemnului" așa cum i s-a pus în vedere la termenul trecut, învederând că din motive obiective nu a putut face acest lucru la termenul de astăzi.
Curtea pune în discuție, ca și motiv de recurs, în baza art. 306, alin. 2.proc.civ. necompetența materială a Tribunalului Timiș pentru soluționarea cauzei, având în vedere că valoarea contractului este sub un 100.000 lei.
Reprezentantul pârâtei intimate apreciază că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Timișoara.
Reprezentanta reclamantei recurente lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției de necompetență materială a Tribunalului Timiș.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 247/6 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins acțiunea reclamantei Agenția pentru Dezvoltarea Regională - Regiunea Vest T, în contradictoriu cu pârâta - 2001 SRL C, având ca obiect rezoluțiune contract.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 6757/30/20.09.2007 reclamanta Agenția pentru Dezvoltare Regională - Regiunea Vest Tac hemat în judecată pârâta - 2001 SRL C solicitând constatarea intervenirii de drept a rezoluțiunii parțiale a contractului de asistență financiară nr.25/16.12.2001 încheiat între părți, prin pact comisoriu de gradul IV.
În motivarea cererii de chemare în judecată se arată că, între ADR VEST și pârâta - 2001 SRL a fost încheiat contractul de asistență financiară nr. 25/16.12.2001 pentru implementarea proiectului "Fabrica de mobilă Reșița", costul proiectului fiind de 364.421,06 RON din care reclamanta s-a obligat să finanțeze suma maximă de 182.210,53 RON reprezentând cel mult 50% din valoarea totală eligibilă. A fost acordată pârâtei suma de 165.087,76 lei cu titlu de ajutor financiar nerambursabil din bugetul de stat în cadrul programului "Dezvoltarea județului C-S" dar, aceasta, în calitate de beneficiar, nu a dus la bun sfârșit etapele proiectului, motiv pentru care, reclamanta a început demersuri pentru recuperarea sumei aferentă utilajului care nu a fost recepționat și pus în funcțiune de către pârâtă, în condițiile art.17 și 18 din contract.
Se fac referiri la clauzele contractuale (art. 2, 6, 7, 8, 17, 18), arătându-se că perioada de implementare a proiectului a fost de 24 luni dar nu mai târziu de 10.12.2003, dată la care beneficiarul trebuia să pună în funcțiune întreaga investiție prevăzută în proiect, să încheie contracte de gaj pentru toate utilajele (inclusiv pentru uscător), să transmită toate informațiile solicitate privind implementarea proiectului, anume să facă dovada că a pus în funcțiune toate utilajele prevăzute în proiect. Nefiind respectate prevederile art.6 al. 3 și 8 și art.7 al.1 din contractul de finanțare, în baza art. 18 al.4 acesta a fost reziliat de drept, parțial, fiind 9un pact comisoriu de gradul IV, începându-se executarea silită în temeiul art.8 și 18 al.6 din contract, pentru rambursarea sumelor acordate.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată în cauză, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că, în calitate de beneficiară a proiectului "Fabrică de mobilă" a depus eforturi deosebite pentru a respecta clauzele contractuale, fiind monitorizată pas cu pas de reprezentanți ai ADR Vest iar punerea în funcțiune a utilajelor prevăzute în proiect s-a făcut pe etape, fiind recepționate de reprezentanții reclamantei, mai puțin cameră pentru uscarea lemnului pentru care aceasta nu și-a dat avizul de preluare, întrucât pârâta nu a putut face dovada cu documente de vamă a importului respectivului utilaj, cu toate că i-a fost prezentat contractul de furnizare echipamente în vederea realizării proiectului, contract încheiat cu firma olandeză
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, instanța de fond a constatat că cererea reclamantei este neîntemeiată, reținând că potrivit art. 17 (3) și 18 (4) din contractul de finanțare nr. 25/16.12.2001 încheiat între părți, acesta poate fi reziliat de drept atunci când beneficiarul nu-și execută obligațiile contractuale. Dacă această reziliere operează de drept, nu mai era necesară intervenția instanței iar dacă s-a recurs totuși la acest demers judiciar, reclamanta are obligația întemeiată pe dispozițiile art. 1169.civ. să facă dovada susținerilor sale. În motivele dezvoltate și argumentate juridic pe clauzele contractuale, reclamanta nu redă decât o stare de fapt și enumeră prevederile contractuale încălcate, depune dovezi ale înștiințărilor trimise pârâtei dar nu dovedește culpa acesteia în executarea contractului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, recalificat de instanță ca fiind recurs, reclamanta Agenția pentru Dezvoltarea Regională - Regiunea Vest, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de constatare a intervenirii rezoluțiunii parțiale de drept a contractului de asistență financiară încheiat cu pârâta, fiind un pact comisoriu de gradul IV.
În motivare, se arată că, deși instanța a reținut că potrivit art. 17(3) și (4) din contractul de finanțare încheiat cu intimata parată, acesta este rezoluționat parțial, de drept, a considerat în mod eronat că reclamanta nu a făcut dovada, potrivit art. 1169.civ. în ce privește culpa intimatei pârâte referitor la neexecutarea în totalitate a contractului, considerând ca nu a depus în probațiune decât dovezi ale înștiințărilor trimise paratei intimate.
În acest mod, instanța nu s-a pronunțat asupra mai multor mijloace de apărare si dovezi, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii si anume: procesul verbal din data de 02.03.2005 de vizită la locul de implementare a proiectului; contractul de furnizare produse nr. 1/23.05.2003, încheiat de intimata pârâtă cu furnizorul BV pentru import utilaje si factura externă emisă de furnizor, raportul final al proiectului, extras din ghidul solicitantului, declarația pe proprie răspundere a firmei furnizoare din Olanda.
Astfel, instanța de fond a omis să țină seama de probele depuse la dosarul cauzei în ce privește susținerile reclamantei recurente privitoare la culpa intimatei în nerealizarea tuturor obiectivelor proiectului.
Obiectul acțiunii a fost constatarea de către instanță că a intervenit de drept rezoluțiunea parțială a contractului de asistență financiară încheiat cu pârâta, fiind un pact comisoriu de gradul IV.
Stipularea rezoluțiunii de drept a contractului are consecința că instanța se mărginește să constate doar neexecutarea de către debitoare a obligațiilor asumate, fără a avea posibilitatea să aprecieze oportunitatea rezoluțiunii. În consecință, aplicând în speță dispozițiile art. 18 al. 4 din contract, care instituie un pact comisoriu de gradul IV. instanța nu avea dreptul să examineze dacă pârâta se află sau nu în culpă.
În această situație, instanța nu avea altă posibilitate decât aceea de a constata faptul că rezoluțiunea parțială a contractului a operat de plin drept.
Cu toate acestea, în mod eronat, instanța de fond a considerat că nu a fost dovedită culpa intimatei, reclamanta recurentă depunând o serie de înscrisuri din care rezultă indubitabil culpa intimatei în neîndeplinirea obligațiilor asumate. Cu toate acestea instanța nu s-a pronunțat asupra acestor mijloace de apărare și dovezi care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, motiv pentru care consideră că hotărârea este netemeinică și nelegală.
Conform contractului, s-a acordat pârâtei ajutor financiar din bugetul de stat al României în cadrul programului "Dezvoltarea județului C-S", în termenii și condițiile stabilite prin contract.
Din procesul-verbal din data de 02.03.3005 de vizită la locul de implementare a proiectului rezultă în mod clar că la acea dată nu a fost identificat, neexistând recepție, ultimul dintre utilaje și anume camera uscare lemn, astfel că investiția nu era pusă în funcțiune conform proiectului.
Privitor la dovada legată de modul de achiziționare a utilajelor, recurenta arată că în conformitate cu procedurile de implementare a programului, acestea trebuiau achiziționate din import având în vedere că sumele aferente au fost virate în contul beneficiarului pe baza contractului extern de achiziție și a facturii externe sau a facturii pro-forma externă corespunzătoare (conform extrasului din solicitantului - atașat la dosarul instanței de fond).
De asemenea, prima instanța nu a ținut seama, în legătura cu acest aspect, de contractul de furnizare produse 1/23.05.2003, încheiat de intimata pârâtă cu furnizorul BV pentru import utilaje si factura externă aferentă.
Aceste documente dovedesc cu prisosință culpa beneficiarului în nerespectarea obligației asumate de a achiziționa din import utilajul camera de uscare, încălcând astfel prevederile contractului extern de achiziție și a facturii externe în baza cărora suma aferentă a fost virata de către ADR VEST beneficiarului. În cazul achiziționării bunurilor de pe piața internă, ajutorul financiar ar fi fost plătit direct în contul furnizorului. Astfel beneficiarul a fost în culpă în ce privește achiziția ultimului utilaj și punerea acestuia în funcțiune la data asumată.
De asemenea, instanța nu a ținut seama nici de declarația firmei externe BV referitoare la faptul că utilajele oferite firmei beneficiare vor fi livrate de ei direct acesteia, fără a interveni nici un subcontractant în această relație, (adică vreo firma de pe piața internă).
Mai mult decât atât, în raportul final, pârâta intimată a recunoscut că la data finalizării perioadei de execuție a proiectului, doar o parte din utilaje au fost puse în funcțiune, fiind astfel evidentă culpa sa în neîndeplinirea acestor obligații contractuale asumate.
Finanțarea din bani de la bugetul de stat a fost acordată beneficiarului în scopul punerii în funcțiune a proiectului la data asumată prin contract, în vederea dezvoltării județului C-S, prin realizarea de investiții, crearea de noi locuri de muncă, etc. Punerea în funcțiune doar parțial a utilajelor la data convenită prin contract a condus la neîndeplinirea tuturor obiectivelor proiectului pentru care debitoarea a primit finanțarea.
Este de necontestat culpa beneficiarului în neîndeplinirea obligațiilor asumate. Or, suma acordată reprezintă ajutor financiar nerambursabil atât timp cât beneficiarul își îndeplinește toate obligațiile contractuale. În concluzie, neîndeplinirea de către beneficiarul finanțării a obligaților contractuale de a respecta procedura de achiziție și pentru ultimul dintre utilaje (de a-l achiziționa de pe piața externă), de a pune în funcțiune uscătorul la data de 10.12.2003, de a gaja acest utilaj în favoarea instituției recurente, precum și de a transmite toate informațiile legate de implementarea proiectului, a dat dreptul ADR VEST de a opta pentru rezoluțiunea parțială de plin drept a contractului.
În concluzie, contractul de finanțare este rezoluționat parțial de drept prin pact comisoriu de gradul IV pentru motivul că beneficiarul nu și-a îndeplinit în totalitate obligațiile prevăzute de art. 6 al. 2, 3 și 8 și art. 7 al. 1 din contract, deși a fost somat în mai multe rânduri asupra neîndeplinirii tuturor obligațiilor asumate.
Recurenta menționează încă o dată că sumele aferente proiectului au fost acordare beneficiarului din bugetul de stat al României și în consecință, prin rezoluțiunea de drept a contractului, trebuie restituite către bugetul de stat.
În drept invocă dispozițiile art. 282 și urm. proc.civ.
Pârâta intimată - 2001 SRL Cad epus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiată.
În motivare se arată că între părți s-a încheiat contractul de asistență financiară nr. 25/16.12.2001 pentru implementarea proiectului "Fabrică de mobilă Reșița" în conformitate cu prevederile HG nr. 1116/2001 privind aprobarea structurii, indicatorilor și fondurilor aferente programelor care se experimentează și se finanțează din bugetul Ministerului Dezvoltării și în anul 2001 și ale Legii 152/1999 privind dezvoltarea regională, cu modificările ulterioare.
În calitate de beneficiar al proiectului, intimata arată că a depus eforturi pentru a respecta clauzele contractului de asistență financiară, fiind monitorizați pas cu pas de reprezentanții Agenției pentru Dezvoltare Regională.
Punerea în funcțiune a utilajelor prevăzute în proiect a fost făcută pe etape, fiind recepționate de reprezentanții reclamantei apelante în urma atenționărilor emise la acea vreme, mai puțin utilajul cameră pentru uscarea lemnului. Reprezentanții reclamantei au refuzat să avizeze preluarea acestui utilaj care se afla în posesia societății pârâte intimate la data atenționării, pe motiv că nu s-a putut face dovada cu documente de vamă a importului efectuat. S-a arătat că firma olandeză cu care intimata avea contract de furnizare a echipamentelor necesare îndeplinirii proiectului a procurat ultimul utilaj (camera de uscare a lemnului) de la o reprezentanță din România a unei firme italiene. s-a aflat la timp în posesia societății intimate.
Pârâta intimată arată că nu-i poate fi reproșat faptul că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale. Culpa în finalizarea proiectului aparține reclamantei apelante care a refuzat în mod nejustificat să accepte ca valide documentele de proveniență a actelor prezentate.
De menționat este faptul că reclamanta a trecut la executarea silită a valorii utilajului cameră de uscare lemn - demers judiciar ce a fost stopat prin admiterea contestației la executare ce a făcut obiectul dosarului nr- a Judecătoriei Caransebeș, apreciindu-se că pârâta nu avea vreo culpă în respectarea proiectului care a stat la baza contractului de finanțare.
Prin precizarea depusă la dosar, în calea de atac, reclamanta recurentă solicită admiterea recursului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de constatare a intervenirii rezoluțiunii parțiale de drept a contractului de asistență financiară încheiat cu intimata pârâtă, în ce privește suma de 47.301,47 RON aferentă utilajului cameră uscare lemn, fiind un pact comisoriu de gradul IV.
Examinând sentința atacată prin prisma motivului de recurs invocat din oficiu de către instanță, conform art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:
Prin cererea introductivă, reclamanta Agenția pentru Dezvoltarea Regională - Regiunea Vest a solicitat constatarea intervenirii rezoluțiunii parțiale de drept a contractului de asistență financiară încheiat cu intimata pârâtă, în ce privește suma de 47.301,47 RON aferentă utilajului cameră uscare lemn.
Astfel cum Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut prin decizia nr. 32/9.06.2008, soluționând un recurs în interesul legii, ori de câte ori în structura raportului juridic substanțial dedus judecății intră un drept patrimonial, litigiul este evaluabil în bani.
Având în vedere că litigiul este evaluabil în bani, iar valoarea pentru care s-a cerut rezilierea parțială este sub 100.000 RON, potrivit art. 1, pct. 1.proc.civ. rap. la art. 2, pct.1, lit. a proc.civ. competența materială de soluționare a cauzei revine judecătoriei.
În consecință, întrucât prima instanță a încălcat normele de competență materială, este incident cazul de casare prevăzut de art. 304, pct. 3.proc.civ. motiv pentru care, în baza art. 312, alin. 6.proc.civ. sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre soluționare Judecătoriei Timișoara, care este instanța competentă atât material, cât și teritorial.
Cheltuielile de judecată ale părților efectuate până în prezent în cauză vor fi avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta Agenția pentru Dezvoltarea Regională - Regiunea Vest, împotriva sentinței civile nr. 247/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre soluționare la Judecătoria Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.01.2009.
PREȘEDINTE Pt. JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Aflată în Concediu medical
PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER
RED./29.01.2009
TEHNORED. /29.01.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE: JUD.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș, Anca
