Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 1154/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1154/R/
Ședința publică din 12 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - SRL - PRIN LICHIDATOR SP NS, cu sediul în Râmnicu V,-,.12,.B,.2,.7, județul V, împotriva sentinței nr. 1155/C din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - AUTOMOBILE ROMANIA SA, cu sediul în Șoseaua C, Km.3, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că recursul este netimbrat cu 18,5 lei și 0,15 lei timbru judiciar. Se mai învederează faptul că prin serviciul registratură s-a depus din partea recurentei-reclamante o cerere prin care arată că societatea este scutită de plata taxei de timbru.
Curtea, apreciază că recursul este scutit de plata taxei de timbru, constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă potrivit dispoz. art. 242 pct. 2 cod.pr.civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 28.12.2006, reclamanta - SRL Rm.V, prin lichidator judiciar - NS SRL Rm.V a chemat în judecată pe pârâta - " Automobile România" SA C, pentru a fi obligată la predarea cărții de identitate pentru autoturismul marca "TICO" nr. de circulație - achiziționat cu contractul de leasing -/18.04.2001 și achitat integral de către debitoare, a contractului pentru autoturismul CIELO cu nr. de înmatriculare DJ 5, din care s-a achitat 13031 USD, precum și la obligarea pârâtei la plata sumelor de 3.500 lei, profit nerealizat, pe perioada martie 2006- 2006, restituirea sumei de 13031 USD( 35.000 lei) și daune morale în cuantum de 65.000 lei.
În motivare, se arată, că deși primul autoturis, a fost achitat integral, iar debitoarea i-a solicitat pârâtei să-i predea cartea de identitate, în mai multe rânduri, pârâta a refuzat predarea actului, condiții în care creditorii au fost prejudiciați, deoarece bunul a fost indisponibilizat.
Cât privește cel de-al doilea autoturism, debitoarea a achitat o parte din preț, și anume 13031,07 USD, după care bunul a fost preluat de către administratorul debitoarei, care refuză punerea la dispoziția lichidatorului a protocolului de preluare a contractului.
În aceste condiții, se solicită restituirea prețului achitat de către debitoare în sumă de 13031,07 USD.
Într-un prim ciclu procesual, cererea a fost respinsă de către judecătorul-sindic, prin sentința comercială nr.904/25.10.2007, sentință casată prin Decizia nr.249/R/C din 29.02.2008 de către Curtea de APEL PITEȘTI, care a calificat acțiunea ca fiind de drept comun, urmând a fi judecată de către un complet de primă instanță, specializat în soluționarea litigiilor de natură comercială.
În rejudecare, reclamanta și-a restrâns obiectul cererii, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 103.500 lei, reprezentând sumele solicitate prin cererea inițială.
Prin Sentința nr.1155/C/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî în această modalitate, în considerente a reținut, că speța este litigiu comercial evaluabil în bani, care necesită efectuarea procedurii concilierii directe, reglementată de dispozițiile art.7201Cod pr.civilă, iar reclamanta a depus dovezi, din care rezultă că a convocat-o pe pârâtă la conciliere directă în vederea soluționării litigiului, ulterior introducerii acțiunii.
Dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă, arată că " În procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă, cu cealaltă parte".
În scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face și prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire."
Prin prevederile sus-menționate, legiuitorul a urmărit degrevarea instanțelor comerciale de acele cereri în care, dată fiind certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței creditorului, soluționarea lor să poată fi făcută pe calea unei proceduri simplificate și sumare, prin îndeplinirea procedurii extrajudiciare a concilierii directe, urmărindu-se ca părțile să ajungă la o înțelegere pe marginea pretențiilor reclamantului.
Această reglementare, urmărește simplificarea activității instanței de judecată, procedura concilie, având menirea de a contribui la accelerarea semnificativă a duratei de soluționare a cauzelor, având un obiect evalua, în materie comercială.
Din interpretarea istorico-teleologică a textului citat, rezultă deci că procedura concilierii directe, trebuie să fie anterioară introducerii cererii de chemare în judecată, care are ca obiect un litigiu comercial, evaluabil în bani.
O altfel de interpretare, ar conduce la eludarea dispozițiilor referitoare la îndeplinirea concilierii directe, condiții în care, față de împrejurarea că în speța de față, această procedură a fost îndeplinită la o dată ulterioară înregistrării cererii de chemare în judecat. Astfel, a respins cererea, ca inadmisibilă, motivând, că soluția se impune, față de dispozițiile art.109 alin.2 Cod procedură civilă, în care se arată că "În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente, se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege". Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.", text din care rezultă că îndeplinirea acestei proceduri, este o condiție de exercitare a acțiunii civile.
Împotriva acestei soluții, reclamanta a formulat recurs în termen legal, invocând critici de nelegalitate încadrabile în dispozițiile art.304, pct. 9 Cod pr.civilă, în sensul pronunțării soluției prin admiterea greșită a excepției, fără a analiza fondul cauzei.
Astfel, susține că efectuarea procedurii de conciliere, prealabil introducerii cererii de chemare în judecată, prevăzută de art.720 (1) Cod pr.civilă, nu este o cerință imperativă a legii, nefiind în toate cazurile sancționată cu respingerea cererii de chemare în judecată.
A precizat, că acțiunea a fost depusă inițial în dosarul de faliment, unde nu era obligatorie concilierea între părți, între cele două părți purtându-se corespondență înainte de formularea acțiunii.
În susținerea acestei critici, recurenta a depus cu titlu, exemplicativ de practică judiciară, decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care încercarea de conciliere, a pârâților, a avut loc după introducerea cererii de chemare în judecată.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, instanța apreciază recursul ca fiind fondat, după cum se va detalia în considerentele ce vor urma.
Într-adevăr, așa cum se susține și de către recurentă, procedura de conciliere directă, instituită prin art.7201Cod pr.civilă, a avut în vedere, ca litigiile părților, privitoare la pretențiile evaluabile în bani, să se soluționeze, cu celeritate, pe cale amiabilă, conform voinței lor, pentru a degreva instanțele de judecată și nu pentru a le îngreuna situația părților, împovărându-le cu demersuri în plus.
Prin urmare, părțile trebuie doar să demonstreze, că au încercat să soluționeze litigiul, pe cale amiabilă,înainte de a se adresa instanței de judecată, însă nu a fost posibil, sau mai precis, reclamanta trebuia să dovedească, că -a solicitat pârâtei să soluționeze litigiul, însă aceasta nu a dat curs solicitării.
În speța de față, recurenta a probat, că anterior formulării acțiunii judecătorești, a purtat o corespondență cu pârâta, care nu a condus însă la stingerea litigiului. Aceste dovezi, aflate la filele 3-6 ale dosarului nr-, al Tribunalului Argeș, atestă, că prin adresele nr.145/28.02.2006, 145/15.05.2006, 145/28.06.2006, au fost solicitate cărțile de identitate ale autoturismelor și lămurirea situației autoturismului marca "Daewoo", primindu-se precizarea de la intimată, prin adresa nr./603/07.03.2006, că autoturismele achitate cu contracte de leasing financiar, nr.-/18.04.2001 și nr.-/31.05.2001, au fost achitate de - "" B, iar autoturismul înmatriculat sub nr. -, urma să fie restituit pentru neachitarea integrală a ratelor.
Intimata din cauză cunoștea nemulțumirile recurentei, anterior promovării acțiunii judecătorești (28.12.2006).
Pe de altă parte, Decizia nr.249/R-C/29.02.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, prin care a fost admis recursul formulat de recurentă, prin lichidator, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare, evidențiază, că acțiunea nu trebuia introdusă la judecătorul - sindic, ci la complet de fond comercial.
Casarea Sentinței nr.904/C/25.20.3007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, face ineficientă această primă judecată, dar poate fi apreciată, ca reprezentând conciliere directă, întrucât a dat posibilitatea părților, de a soluționa litigiul, înainte de a se reîncepe judecata, în modalitatea investită de către instanța de recurs.
Intimata nu se poate prevala, de faptul că, a aflat despre pretențiile pârâtei, de la data reinvestirii instanței (11.03.2008).
Respingând acțiunea, în condițiile în care, între părți a avut loc o corespondență intensă, anterior introducerii acțiunii, acțiunea fiind soluționată ulterior greșit de către judecătorul - sindic, instanța de fond a dat curs unui formalism excesiv, interpretând strict dispozițiile legale, fără a ține cont de probe și de ceea ce a urmărit legiuitorul prin adoptarea acestor dispoziții legale.
Procedând în acest mod, instanța de fond, s-a pronunțat greșit pe excepție, fără a analiza fondul cauzei și de aceea, în temeiul art.312 alin.5 Cod pr.civilă, se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta - SRL - PRIN LICHIDATOR SP NS, cu sediul în Râmnicu V,-,.12,.B,.2,.7, județul V, împotriva sentinței nr. 1155/C din 15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - AUTOMOBILE ROMANIA SA, cu sediul în Șoseaua C, Km.3, județul
Casează sentința de mai sus, și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
18.12.2008
jud fond.M
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
