Sechestru asigurator. Decizia 1157/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1157/R/
Ședința publică din 12 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în Râmnicu V,str. - -, nr. 7, județul V, împotriva încheierii nr.101/27 octombrie 2008, precum și a încheierii din 07noiembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar și av. pentru intimata-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 5 lei, potrivit chitanței Seria - nr. - și cu 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătoarea recurentei-pârâte depune la dosar borderou cu acte cu care face dovada faptului că pretenția părții adverse este nefondată, fiind vorba de un demers făcut cu mult înainte de decesul numitului.
Apărătorul intimatei-reclamante depune la dosar borderou cu acte, comunicând un exemplar și părții adverse.
Părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Apărătoarea recurentei-pârâte, având cuvântul, susține oral recursul așa cum fost motivat, solicitând admiterea lui, modificarea celor două încheieri atacate și pe fond respingerea cererii de instituire a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale societății și respingerea cererii de îndreptare a erorii materiale.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierilor atacate ca fiind legale și temeinice. Pe cererea de sechestru, arată că nu a fost încălcat dreptul la apărare. Cererea de sechestru se poate face atât pe bunurile mobile, cât și pe cele imobile. Pe cererea de îndreptare a erorii materiale arată că și aceasta nu este fondată, solicitând respingerea ei.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta - a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, proprietatea pârâtei SC SRL Râmnicu
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, că a formulat acțiune pentru obligarea societății pârâte la plata contravalorii celor 416 părți sociale, reprezentând 97,65% din capitalul social, ce au aparținut soțului său, în prezent decedat.
Reclamanta, mai arată că se impune înființarea sechestrului asigurător, deoarece este posibil ca până la soluționarea litigiului, administratorul pârâtei, care deține o cotă de 2,35% din capitalul social, să înstrăineze în mod deliberat o parte din patrimoniul societății, pentru a diminua posibilitățile de realizare a creanței.
Cererea de sechestru a fost formulată ca accesoriu la cererea principală formulată de reclamantă, în dosarul nr-, fiind disjunsă prin Încheierea din 20 octombrie 2008.
Prin notele de ședință depuse la dosar la 27 octombrie 2008, pârâta a susținut că sechestrul se poate înființa numai în condițiile art. 592 alin.2 din Codul d e procedură civilă, ceea ce ar impune plata unei cauțiuni de J din valoarea reclamată, față de faptul că reclamanta a pretins evaluarea cotei la valoarea de piață a activelor patrimoniale.
Prin Încheierea nr.101/27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlceaa fost admisă cererea formulată de către reclamantă, încuviințându-se înființarea sechestrului asigurător asupra următoarelor bunuri mobile și imobile proprietatea pârâtei: imobil în construcție, situat în Rm. V, str. G-ral, teren, situat în Rm. V, în suprafață de 1530 mp, teren situat în com., punctul "", în suprafață de 990, 77 mp, teren situat în Rm. V, str. G-ral, în suprafață de 662,51 mp, teren situat în Rm. V, punctul "Iazul ", în suprafață de 8317. precum și asupra mijloacelor de transport.
S-a dispus înscrierea în cartea funciară a sechestrului asupra imobilelor; s-a fixat cauțiune, în cuantum de 20.000 lei, precum și termenul de plată a acesteia.
Prin Încheierea din data de 07.11.2008, a dispus și sechestrarea terenului situat în comuna, jud. V în suprafață de 82.765,53 mp.
Pentru a hotărî în această modalitate, în considerente, a reținut următoarele:
Potrivit art. 591 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune.
În speță, creanța reclamantei rezultă din prevederile actului constitutiv, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990.
Dreptul reclamantei la plata contravalorii părților sociale ca moștenitoare a asociatului decedat, nu este negat nici de către pârâtă, ceea ce se pune în discuție în litigiul de fond fiind determinarea, respectiv evaluarea valorică a creanței și nivelul cotei cuvenite, pârâta susținând că reclamanta ar avea dreptul doar la echivalentul valoric al părților sociale, reprezentând un procent de 50% din capitalul social.
Ca atare, tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 592 alin.1 din Codul d e procedură civilă, motiv pentru care a admis cererea și a dispus înființarea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea pârâtei identificate ca atare în acțiune și redate în dispozitivul hotărârii.
A mai motivat că, înființarea sechestrului asupra întregului activ patrimonial se impune deoarece obiectul acțiunii îl constituie contravaloarea unei cote din activul patrimonial corespunzătoare părților sociale a căror contravaloare se cere, părți sociale al căror procent, urmează a fi determinat de către instanță.
. sechestrului, nu este ținută de evaluarea inițială declarată prin acțiune de către reclamantă, fiindcă așa cum s-a arătat, obiectul litigiului, nu îl constituie plata unei creanțe, determinată a priori, în . ei, ci a unei creanțe determinabile, în funcție de . activului patrimonial, de stabilirea pasivului și de determinarea cotei cuvenite.
În ce privește stabilirea unei cauțiuni, trebuie observat că litigiul având o natură comercială, stabilirea cauțiunii este obligatorie conform art. 908 Cod Comercial care derogă de la caracterul facultativ instituit de art. 592 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
În aceste condiții, nivelul cauțiunii a fost stabilit la suma de 20.000 lei, motivându-se, pe de o parte, . patrimoniului sechestrat, iar pe de altă parte, neîngrădirea accesului reclamantei la mijloacele procedurale prevăzute de lege, pentru asigurarea realizării drepturilor sale.
În motivarea Încheierii din data de 07.11.2008, a reținut, că nu s-a observat însă că la data de 29 sept. 2008, reclamanta a depus la dosarul de fond o cerere de completare a capătului de cerere privind sechestrul asigurător în care include în lista activului patrimonial asupra căruia solicită luarea măsurii asigurătorii și terenul din comuna, județul V.
Această cerere completatoare nu a mai fost disjunsă din dosarul principal și astfel nu a fost avută în vedere la identificarea bunurilor.
Întrucât din motivarea încheierii privind instituirea sechestrului rezultă rațiunea pentru care instanța a aplicat sechestrul asupra întregului activ patrimonial se constată că numai prin eroarea explicată mai sus s-a omis terenul ce face obiectul prezentei cereri.
Împotriva acestei soluții, pârâta a formulat recurs în termen legal, invocând critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304, pct.7, 8 și 9 Cod pr.civilă, sub următoarele aspecte:
- instanța nu a verificat condițiile de admisibilitate și temeinicie ale cererii, făcând o calificare greșită în drept, în raport de prevederile legale; s-a dispus sechestrarea unor bunuri, a căror valoare depășește cu mult cele mai exagerate pretenții ale reclamantei, ignorându-se faptul, că aceasta, trebuie să participe în egală măsură, cu celălalt asociat, la pasivul social.
A subliniat, că pagubele care i se produc, prin această măsură, sunt enorme și sunt rezultatul unui abuz.
A mai susținut, că în speță, nu s-a pretins și nu s-a dovedit, că ar exista suspiciuni în legătură cu eventualele acte și fapte, prin care, ar intenționa să-și micșoreze patrimoniul.
- instanța de fond a ignorat buna sa credință, de care a dat dovadă la data de 07.07.2008, (anterior formulării cererii de chemare în judecată), când a solicitat înscrierea în registrul comerțului a Actului adițional nr.6946/07.07.2008, precum și efectuarea unei expertize extrajudiciare, care avea ca scop achitarea către moștenitoarea asociatului decedat a drepturilor ce i se cuvin.
- instanța a dispus disjungerea cererii de sechestru, din cadrul acțiunii de fond, judecând cauza, cu ignorarea repartizării aleatorii și fără a-i acorda cuvântul. Nu au fost consemnate susținerile sale, formulate în camera de consiliu.
- cererea nu îndeplinește condițiile instituite prin art.591 alin.1 Cod pr.civilă, una dintre acestea fiind neconsemnarea creanței printr-un act scris. Reclamanta pretinde contravaloarea părților sociale ale asociatului decedat, nu în raport cu ultimul bilanț aprobat, cum se prevede în lege, ci contravaloarea a 97,65% din capitalul social, în raport de bilanțul întocmit, după decesul autorului său. Aceasta, nu este de acord să primească plata și întrucât, creanța este disputată în dosarul de fond, nu se poate pretinde că are act scris, care să-i dovedească creanța.
Cererea trebuia calificată de către instanță, în raport de prevederile art.591 alin.2 Cod pr.civilă, caz în care trebuia să se depună, concomitent depunerii cererii, J din cauțiune.
- instanța trebuia să analizeze legitimitatea cererii, dacă exista pericolul, ca în viitor, creanța reclamantei, să nu poată fi executată, dacă există o proporție rezonabilă între mărimea creanței reclamantei și bunurile asupra cărora se dispune măsura sechestrării, care este pasivul societății și care sunt obligațiile comerciale în curs ale societății, etc.
Instanța, nu a analizat aceste situații, dispunând sechestrarea tuturor bunurilor, inclusiv a stocului de marfă, paralizându-i practic activitatea. Blocul în construcție, terenul achiziționat cu credit bancar, precum și vânzarea-locuințelor, reprezintă obiectul său de activitate. Acestea reprezintă stocul de marfă, reglementat prin nr.2374/2007 și nu, active imobilizate (bunuri imobile - terenuri și construcții), cum cu rea-credință, au fost indicate de reclamantă.
Instituirea sechestrului asupra stocului de marfă, o împiedică să-și realizeze obiectul de activitate curentă și scopul pentru care s-a înființat.
Marfa a fost deja promisă la vânzare, în proporție de 75%, a încasat în avans sume importante de bani, pe care le-a achitat la rândul său, existând termene, clauze cu privire la finalizarea și perfectarea contractelor de vânzare-cumpărare, iar în caz de nerespectare, ar fi nevoită să restituie sumele reactualizate cu rata inflației și să plătească daune interese, prejudiciindu-i totodată și pe cumpărători.
Măsura ar putea conduce, la intrarea sa în faliment.
- instanța de fond trebuia să aibă în vedere, faptul că celelalte bunuri imobile și mobile indicate de reclamantă pentru instituirea sechestrului, erau mai mult decât îndestulătoare, în raport de suma estimată provizoriu de aceasta. În acest sens, a exemplificat, suprafața de 8317. situată în Rm. V, pct. "Iazul ", cu valoarea contabilă de - lei, arătându-se că este de 4,5 ori mai mare decât suma pretinsă și decât cea pe care i-o datorează (887.725 lei).
Recurenta a formulat recurs și împotriva Încheierii pronunțată de Tribunalul Vâlcea la data de 07.11.2008, susținând că instanța, sub pretextul îndreptării unei erori materiale, a dispus instituirea sechestrului și asupra unui alt teren al său, pe care sunt edificate construcții.
A susținut, că instanța s-a pronunțat asupra unei alte cereri completatoare, care nu a fost atașată celei ce s-a judecat, fiind de fapt o completare a încheierii sau putând forma obiectul unui recurs.
Dacă instanța aprecia, că se impune completarea încheierii, trebuia să dispună citarea părților.
A concis, cu precizarea, că nu sunt aplicabile dispozițiile art.281 Cod pr.civilă, întrucât legea vizează erorile sau omisiunile cu privire la nume, calitatea și susținerile părților, ori cele de calcul (erorile materiale), că instanța le-a aplicat și interpretat greșit, dispunând o nouă măsură, la fel de nelegală ca și cea inițială.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, instanța apreciază recursul ca fiind fondat, după cum se va detalia în considerentele, ce vor urma.
Astfel, așa cum se susține și de către recurentă, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile impuse prin art.591 Cod pr.civilă pentru a se încuviința cererea de sechestru asigurător.
La aliniatul 1al acestui articol, legiuitorul a impus obligația pentru creditor de a avea o creanță constatată prin act scris, care să constate creanța și termenul scadent al acesteia.
Nu se poate contesta că intimata are de încasat o creanță, (o recunoaște chiar și recurenta), câtă vreme autorul său a fost asociatul societății recurente, însă, nu se cunoaște cuantumul acesteia și, existând un litigiu, termenul scadent (exigibilitatea), va fi de la data la care se va pronunța o hotărâre definitivă.
Actul scris, există numai în legătură cu calitatea de moștenitor și cu vocația la plată, în condițiile în care nu există un înscris expres.
Prin urmare, cererea intimatei, nu îndeplinește aceste dispoziții legale.
Nu sunt îndeplinite nici condițiile impuse prin art.591(3) Cod pr.civilă, deoarece, deși creanța nu este exigibilă, nu s-au administrat probe din care să rezulte că "debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este în pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea".
În acest caz, legiuitorul a mai impus și condiția pentru creditor, de a dovedi că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse la alin.1. Nici acestea nu sunt îndeplinite, după cum s-a menționat. Pretinsele înstrăinări, au avut loc anterior decesului autorului.
Prin urmare, instanța de fond, avea obligația să verifice cu rigurozitate îndeplinirea acestor dispoziții legale, să țină cont și de faptul, că recurenta recunoaște că trebuie să plătească, stabilind cuantumul prin intermediul unui raport de expertiză și că, sechestrarea în bloc a tuturor bunurilor, indiferent de obiectul de activitate al societății, ar fi putut să-i paralizeze activitatea.
Cât privește disjungerea cererii prezente, de acțiunea principală, fără a se pune în discuția părților, instanța apreciază, că nu este fondată această critică, deoarece cererea, se poate soluționa fără citarea părților. Nu se impunea nici o nouă reîmpărțire aleatorie a cauzei, întrucât instanța fusese deja investită.
În ceea ce privește Încheierea de îndreptare a erorii materiale, din data de 07.11.2008, prin care a fost aplicată instituirea sechestrului asigurator și asupra terenului situat în comuna, jud. V, în suprafață de 82.765,53 mp, se va preciza, că aceasta va avea aceeași soluție ca și încheierea inițială, în baza motivării formulate. În plus, nu se poate considera a fi o cerere de îndreptare a erorii materiale, câtă vreme, în Încheierea nr.101 din data de 27.10.2008, nu s-a specificat, că sechestrul se instituie asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale societății, iar disjungerea nu a fost făcută concomitent pentru toate bunurile.
Cererea apare ca fiind completatoare și trebuiau aplicate dispozițiile art.2812Cod pr.civilă.
Nu se justifică admiterea ei din considerentele deja amintite. (face tot unitar cu încheierea pronunțată).
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.1 și 2 Cod pr.civilă, se va admite recursul, se vor modifica cele două încheieri, în sensul că se va respinge cererea intimatei.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva încheierii nr.101/27 octombrie 2008, precum și a încheierii din 07 noiembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în,-, județul
Modifică încheierile iar pe fond respinge cererea.
Obligă pe intimată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.200 lei, către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red. GA
/4ex/19.12.2008
Jud fond
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
