Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 227/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.227
Ședința publică de la 24 aprilie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta SC SA S, împotriva sentinței comerciale nr.977F/17.12.2007, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, și intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelanta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei pe cererea de suspendare a executării silite a sentinței apelate, nu a completat taxa judiciară de timbru cu suma de 1613,7 lei pe cererea de apel și nu a depus la dosar dovada consemnării cauțiunii în valoare de 2000 lei pe cererea de suspendare a executării sentinței apelate.
Apărătorul apelantei depune la dosar azi, în ședință publică dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei pe cererea de suspendare a executării silite a sentinței apelate, dovada completării taxei judiciare de timbru cu suma de 1613,7 lei pe cererea de apel și dovada consemnării cauțiunii în valoare de 2000 lei pe cererea de suspendare a executării sentinței apelate.
Apărătorul intimatei depune la dosar înscrisuri care se comunică și apelantei și arată că renunță la excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare.
Curtea acordă cuvântul părților pe cererea de suspendare a executării silite a sentinței apelate.
Apărătorul apelantei solicită admiterea cererii de suspendare a executării silite a sentinței apelate până la soluționarea apelului. În susținerea cererii depune la dosar înscrisuri care se comunică și intimatei.
Apărătorul intimatei solicită respingerea cererii de suspendare a executării silite a sentinței apelate.
Curtea, deliberând asupra cererii de suspendare a executării silite a sentinței apelate, având în vedere motivele pentru care se solicită suspendarea executării silite a sentinței apelate în raport cu obiectul cererii inițiale asupra căreia s-a pronunțat sentința apelată, apreciază ca nefondată cererea de suspendare și o respinge.
În continuare apărătorul apelantei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile deja depuse la dosar și proba cu interogatoriul spre a fi luat intimatei în dovedirea faptului că aceasta nu și-a îndeplinit obligația de plată a avansului.
Apărătorul intimatei solicită respingerea probei cu interogatoriu arătând că nu a negat niciodată că nu și-a îndeplinit obligația de achitare a avansului. Arată că nu are alte probe de administrat.
Curtea, deliberând asupra probelor solicitate de apelantă respectiv înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriu, pentru a se dovedi că intimata nu a îndeplinit obligația de achitare a avansului, încuviințează proba cu înscrisurile deja depuse la dosar și respinge proba cu interogatoriu ca neutilă cauzei, având în vedere faptul că intimata nu a contestat nici un moment neplata avansului.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apărătorul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale așa cum a fost formulată, cu ambele capete de cerere, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. în avans a 15% din valoarea de adjudecare nu constituie o neplată din vina intimatei, arătând că nu și-a îndeplinit această obligație din culpa apelantei care nu a emis nici un document de plată valabil în acest sens. Arată că prin sentința apelată a fost obligată la plata unor cheltuieli de judecată apelanta în speță și cheltuieli de executare, iar nu daune cominatorii. Depune la dosar chitanțe de plată a onorariului avocațial.
CURTEA
Prin cererea înregistrată în data de 10.10.2007 la Tribunalul Ialomița, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: - obligarea pârâtei la încheierea contractului privind vânzarea-cumpărarea deșeurilor metalice ce vor rezulta din dezafectarea/dezmembrarea instalației de amoniac aflată pe platforma industrială a acesteia; - obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data de 25.08.2007 și până la executarea obligației; cu cheltuieli de judecată.
Prin cererea reconvențională formulată în cauză la 22.11.2007, pârâta a solicitat să se constate rezoluțiunea de drept a antecontractului de vânzare-cumpărare, cu obligarea reclamantei-pârâte la plata de daune interese pentru neplata la termen a avansului de 15%.
Prin sentința comercială nr.977/F pronunțată la 17.12.2007 în dosarul nr- (număr vechi 910/COM/2007), Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis în parte cererea reclamantei, obligând pârâta să încheie cu aceasta "contractul de vânzare-cumpărare de deșeuri metalice rezultate din dezmembrarea instalației " și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, a respins cererea reconvențională și a obligat pârâta la plata sumei de 1.008,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință comercială, tribunalul a reținut, în principal, că prin procesul-verbal de licitație nr.10093 din 16.10.2006 comisia de licitație aad eclarat societatea reclamantă ca adjudecatar pentru încheierea contractului privind vânzarea-cumpărarea deșeurilor metalice ce vor rezulta din dezmembrarea instalației de amoniac aflată pe platforma industrială a reclamantei. Potrivit regulamentului de participare la licitație (art.IV) rezultă că adjudecatarul are obligația să plătească un avans de minim 15% din valoarea de adjudecare menționată în procesul-verbal de licitație în maxim 5 zile lucrătoare de la data încheierii actului de adjudecare.
În cazul neîndeplinirii acestei obligații s-a prevăzut, de asemenea, că adjudecatara va plăti pârâtei suma de 100.000 lei, urmând a se atribui contractul următorului clasat dintre participanți. Inițial pârâta a inițiat demersuri pentru a-și îndeplini obligația privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare dar ulterior, la 24.11.2006 s-a adresat instanței cu o cerere în anularea procesului-verbal de licitație, cu suspendarea executării.
Prin sentința comercială nr.16F din 29.01.2007 rămasă irevocabilă prin decizia din 14.05.2007, Tribunalul Ialomițaa respins ca nefondată această cerere.
Începând cu luna iulie 2007 reclamanta cu acordul pârâtei a inițiat o cesionare a drepturilor și obligațiilor ce îi revin din procesul-verbal de licitație, dar această cesiune s-a reziliat de drept din vina pârâtei care nu a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nici cu cesionarul.
În raport cu procesul-verbal de adjudecare încheiat la 16.10.2006, în baza condițiilor stabilite prin regulamentul de participare la licitație, pârâta era obligată să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare, dar s-a opus la încheierea acestuia, ceea ce rezultă fără putință de tăgadă din derularea acțiunilor pe care le-a întreprins.
Excepția neexecutării contractului, invocată de pârâtă, nu este întemeiată atât timp cât prin faptele sale aceasta a împiedicat reclamanta să își execute propria obligație, aceea de plată a avansului.
În consecință, în raport cu dispozițiile art.1073 și următoarele Cod civil, primul capăt de cerere din acțiunea principală este întemeiat.
În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele cominatorii, în raport cu dispozițiile art.5802și următoarele Cod procedură civilă, legiuitorul a introdus o procedură nouă de îndeplinire a obligațiilor stabilite printr-un titlu executoriu, aplicabilă față de capătul de cerere admis, astfel că respectivul capăt de cerere nu este întemeiat.
Referitor la cererea reconvențională, pârâta a invocat drept motiv al constatării rezoluțiunii, neîndeplinirea de către reclamantă a obligației prevăzută în art.IV din caietul de licitație în sensul plății avansului de 15% din valoarea contractului. Pârâta consideră că oferta urmată de acceptare, materializată în fapt în caietul de sarcini și procesul-verbal de licitație valoarea unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare. Or, interpretarea dată de pârâtă în acest sens nu este concordantă cu dispozițiile legale în materie, cele două acte menționate având caracter comercial, dar reprezentând doar etape ale procesului de licitație organizat de pârâtă, iar condiția rezolutorie este subînțeleasă numai în contractele sinalagmatice.
De asemenea, capătul de cerere formulat de pârâtă referitor la plata de daune interese, este neîntemeiat.
Pârâta a solicitat daunele interese ca o consecință a rezoluțiunii și nu s-a făcut dovada că ar fi intervenit atribuirea dreptului de a încheia contractul următorului clasat dintre participanții la licitație, reclamanta având provizionată suma ce constituie avansul iar pârâta având intenția clară de a nu mai încheia contractul de vânzare-cumpărare cu reclamanta.
Împotriva acestei sentințe comerciale pârâta a declarat apel, timbrat și în termen legal, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii în tot a acțiunii principale și al admiterii cererii reconvenționale.
Totodată, apelanta a solicitat suspendarea executării până la soluționarea cererii de apel formulată.
În motivarea apelului s-a arătat, în esență, mai întâi că admiterea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și, pe de altă parte, respingerea capătului de cerere privind daunele cominatorii, din acțiunea reclamantei constituie o contradicție, deoarece în raport cu art.5802Cod procedură civilă, daunele cominatorii sunt un înlocuitor pentru neîndeplinirea obligației de a face sau a nu face.
Potrivit capitolelor II și VI din Regulamentul de licitație s-au prevăzut pentru reclamantă și pârâtă o serie de drepturi și obligații referitoare la plata, sub angajament, de către reclamantă, a avansului de 15% în maxim de 5 zile lucrătoare de la încheierea procesului-verbal de licitație, sub sancțiunea, în caz contrar, a atribuirii contractului către următorul clasat dintre participanții la licitație și a plății de daune interese.
Prin urmare, contractul de vânzare-cumpărare adjudecat reclamantei nu se poate încheia pur și simplu, ci este supus unei condiții suspensive, respectiv, plata prealabilă a avansului de 15% din valoarea licitație. Regulamentul și procesul-verbal de licitație prevăd îndeplinirea acestei condiții de către reclamantă în 5 zile de la data licitației. În raport cu art.1017, 1004 și 1022, 1015 cod civil condiția suspensivă afectează însăși existența actului adică nașterea sau desființarea lui și își produce efectele retroactiv, ceea ce înseamnă că creditorul nu poate cere executarea obligației, iar debitorul nu datorează nimic. Din moment ce această condiție suspensivă de care depindea nașterea contractului nu a fost îndeplinită, contractul nu poate fi încheiat.
A mai arătat apelanta, referitor la cererea reclamantei privind daunele cominatorii, că deși aceasta a fost respinsă, executorul judecătoresc, prin somația nr.213/2007/28.11.2007 o obligă la 7.301,80 lei cu acest titlu. Față de acest aspect trebuie avute în vedere prevederile art.5803Cod procedură civilă, în legătură cu aplicarea cărora Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XX/20.12.2005 dacă în interesul legii a interpretat obligatoriu că datorită caracterului incert și nelichid al unor asemenea creanțe, hotărârile judecătorești nu pot fi puse în executare fiind necesar ca în prealabil să se stabilească suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului, cu consecința transformării daunelor cominatorii în daune compensatorii.
Pe de altă parte, obligația apelantei de a încheia contractul este o obligație de a face. În raport cu art.1075 Cod civil, o astfel de obligație se schimbă în dezdăunări în caz de neexecutare din partea debitorului. Doar obligația "de a da" este susceptibilă de executare silită în natură, cele "de a face" putând da loc numai la daune interese în caz de neexecutare.
Pentru executarea silită a obligației "de a face" cum este cazul în speță, care implică faptul personal al debitorului s-au consacrat drept mijloc de constrângere daunele cominatorii. Or, în mod contradictoriu, capătul de cerere referitor la acestea a fost respins.
Printr-un alt motiv de apel s-a arătat, în ceea ce privește respingerea cererii reconvenționale, că tribunalul nu și-a motivat respectiva soluție, potrivit art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă. Reclamanta nu și-a executat obligația de plată a avansului din culpa proprie, motiv pentru care pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului și a solicitat constatarea rezoluțiunii acestuia în raport cu art.1020-1021 Cod civil.
avansului atrage în sarcina reclamantei și obligația de plată a daunelor interese în cuantumul de 100.000 lei prevăzut prin pct.VI din Regulamentul de licitație.
În ceea ce privește suspendarea executării, dispunerea acesteia este necesară de urgență, dat fiind că în raport cu somația nr.213/28.12.2007 executarea silită a și început împotriva apelantei în baza unei sentințe nelegale și netemeinice.
În susținerea apelului s-au depus la dosar înscrisuri la care s-a făcut referire în motivarea acestuia.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, la care a atașat înscrisuri, solicitând respingerea cererii de suspendare a executării silite și respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată de la 24.04.2008 Curtea a respins, în ședință publică, cererea de suspendare a executării formulată de apelantă, ca nefondată, pentru motivele menționate.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Admiterea unei cereri având ca obiect îndeplinirea unei obligații "de a face", chiar dacă aceasta nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, cum este în speță obligația pârâtului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, nu atrage cu caracter obligatoriu și admiterea eventualei cereri de obligare a debitorului la plata de daune cominatorii în cazul neîndeplinirii obligației respective, sau cel puțin neacordarea de daune cominatorii nu poate fi apreciată a fi contradictorie față de admiterea primei cereri menționate.
Cererea privind daunele cominatorii trebuie, la rândul ei, să fie analizată în mod distinct sub aspectul temeiniciei și legalității și soluționată ca atare.
În cazul de față, obligația de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi îndeplinită prin alte persoane decât debitorul, deci sunt aplicabile prevederile art.5803Cod procedură civilă și nu ale art.5802Cod procedură civilă, iar potrivit acestora la cererea creditorului debitorul poate fi obligat la plata unei amenzi civile și a unor daune interese, sens în care reclamanta a și inițiat demersurile legale în dosarul nr- al Tribunalului Ialomița - Secția Civilă.
În același context, potrivit somație nr.213/2007 din 28.12.2007 emisă de executorul judecătoresc, suma de 7.301,80 lei, astfel cum este defalcată, nu cuprinde nici o sumă constituind daune cominatorii, iar contestația la executare formulată de apelantă a fost respinsă prin sentința comercială nr.122F/11.03.2008 a Tribunalului Ialomița - Secția Civilă.
În condițiile arătate, în mod evident nu se pune problema în cauză a unor daune cominatorii și, în consecință, nu prezintă relevanță aici nici interpretarea dată de instanța supremă referitor la acestea.
De altfel, în concret, contradictoriu este faptul că prin apelul formulat se solicită schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii în tot a acțiunii principale în timp ce prin motivele de apel se susține greșita respingere a unui capăt de cerere din aceasta.
Pârâta în cauză a susținut fără nici un temei de fapt sau de drept la judecat în primă instanță că neîndeplinirea de către reclamantă a obligației de plată a avansului de 15% din valoarea menționată în procesul-verbal de licitație ar justifica invocarea excepției de neexecutare a contractului, deși aprecierea actelor referitoare la licitație drept un antecontract de vânzare-cumpărare este întrutotul nejustificată.
În apel pârâta-apelantă a susținut referitor la același aspect, la fel de neîntemeiat, neîndeplinirea unei condiții suspensive. În regulamentul de licitație s-a prevăzut obligația adjudecatarului de a achita un avans de 15% din valoarea menționată în procesul-verbal de licitație, în 5 zile lucrătoare de la încheierea acestuia. În cuprinsul acestui din urmă înscris nu s-a menționat însă obligația respectivă, iar reclamanta nu era în măsură din punct de vedere legal, să facă avansului în lipsa unui act corespunzător emis la plată de pârâtă, regulamentul de licitație nefiind suficient în acest sens. Mai mult, deși reclamanta a insistat, astfel cum rezultă din corespondența purtată de părți, pentru încheierea contractului, în mod expres, pârâta s-a opus, în principal prin solicitarea în instanță a suspendării executării și a anulării procesului-verbal de licitație, menținând aceeași atitudine și după respingerea acestei solicitări, deși reclamanta și-a declarat permanent dispoziția pentru executarea obligație care îi revenea, neîndeplinirea acesteia datorându-se culpei pârâtei.
Desigur că plata avansului rămâne o obligație privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare, dar se impune prorogarea termenului de plată în condițiile în care termenul inițial în acest sens nu s-a respectat din cauza pârâtei.
În mod evident tribunalul a menționat în cuprinsul sentinței apelate și considerentele avute în vedere pentru respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată. După cum a reținut și prima instanță, neîndeplinirea obligației de plată a avansului se raportează la procesul-verbal de licitație, iar nu la un antecontract de vânzare-cumpărare, astfel că nu se justifică invocarea excepției de neîndeplinire a contractului, cu atât mai mult cu cât culpa pentru neplata avansului revine pârâtei. În consecință, cererea privind constatarea de drept a unei rezoluțiuni nu este întemeiată și prin urmare, nu se justifică a fi obligată reclamanta la plata de daune interese.
Față de acestea, având în vedere că sentința atacată se dovedește a fi temeinică și legală impunându-se a fi menținută, Curtea, în baza art.291 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat și totodată, în baza art.274 Cod procedură civilă, va obliga apelanta la plata către intimată a sumei de 1.700 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta cu sediul în S, șos. C, -.4, județul I, împotriva sentinței comerciale nr.977F/17.12.2007, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata cu sediul în, șos. -, nr.5-7, județul
Obligă apelanta la plata sumei de 1.700 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
19.05.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul Ialomița
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
