Spete procedura insolventei. Decizia 502/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.502
Ședința publică de la 24 aprilie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.397/29.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - ROMÂNIA SA
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata, reprezentantă de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul recurentei depune la dosar înscrisuri privind achitarea creanței conform protocolului din 25.01.2008.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că nu s-a plătit întreaga creanță, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 397/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosar nr- instanța a admis contestația debitoarei România, a respins ca nefondată cererea creditoarei Ro având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, considerentele instanței constând în esență în aceea că, urmare a protocolului din 25.01.2008 intervenit între părți și consemnat la dosarul cauzei, suma de 15.000 Euro datorată de către România creditoarei nu are calitate de a fi exigibilă, deoarece scadența obligației de plată se împlinește la 15.02.2008.
Împotriva acestei hotărâri Ro a declarat recurs, în termen legal, arătând că hotărârea este nelegală și netemeinică și solicitând instanței de recurs modificarea sa în tot și prin rejudecare, admiterea cererii creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței.
S-a arătat în motivarea recursului că prin cererea promovată de către Ro având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea România, creditoarea a afirmat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă față de cealaltă parte de 123.193,38 lei, la care se adaugă penalitățile de întârziere de 3.695 lei.
Deși este adevărat că la 25.01.2008 părțile au înțeles să încheie un protocol în vederea stingerii litigiului, în care au consimțit ca România să plătească suma de 15.000 Euro până la 15.02.2008, în esență diferența de bani până la acoperirea întregii creanțe a rămas neplătită cu motivarea că recurenta nu a emis scrisoarea de garanție bancară convenită prin protocol.
Recurenta consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca în temeiul acestui protocol că cererea sa nu a fost întemeiată, întrucât această înțelegere s-a dovedit doar un mijloc șicanator și dilatoriu al debitoarei pentru evitarea îndeplinirii obligațiilor de plată.
starea de insolvență a debitoarei, recurenta a solicitat admiterea acțiunii.
Împotriva acestui recurs, la 27.03.2008, debitoarea România a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
S-a arătat că soluția instanței de fond este legală și că în mod corect judecătorul sindic a considerat că la data pronunțării sentinței, 29.01.2008, suma de 15.000 Euro nu era exigibilă, deoarece obligația de plată era scadentă la 15.02.2008.
Un alt considerent al intimatei a fost acela că, înțelegerea intitulată protocol a pus în acord părțile cu privire la factura fiscală nr.507/2007, factură care trebuia stornată parțial, întrucât suma datorată în realitate era de 15.000 Euro.
În cadrul recursului intimata a administrat proba cu înscrisuri, depunând la dosar extrasul de cont pentru relevarea soldului conturilor sale la data soluționării recursului.
Analizand recursul, Curtea prezinta urmatoarele considerente:
Potrivit art. 26 si art. 31 din Legea nr. 85/2006, procedura insolventei impotriva unui debitor, asa cum aceste este defintita de art. 3 pct. 5 din Legea nr. 85/2006 poate fi declansata la cererea unui creditor detinand impotriva debitorului o creanta certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 zile, a carei valoare depaseste valoarea prag de 10.000 lei. Desigur, detinerea de catre un creditor a unei creante indeplinind aceste conditii impotriva debitorului si neplatita de catre cel din urma, prezuma iuris tantum (legal, simplu) starea de insolventa in care debitorul se afla, conform dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Curtea subliniaza ca analiza de temeinicie a unei cereri de declansare a procedurii insolventei formulate de catre creditor, presupune doua directii principale: analiza creantei debitorului din perspectiva conditiilor impuse de art. 3 pct. 6 si 12 din Legea nr. 85/2006 si, in cazul in care aceasta conditie este implinita, sub forta prezumtiei de insolventa instituita prin lege, cercetarea apararilor debitorului de natura a infirma puterea acesteia.
Or, creanta afirmata de catre creditoarea Ro la data cererii de dechidere a procedurii a fost de 123.193,38 lei, la care se adaugă penalitățile de întârziere de 3.695 lei, rezultand din factura fiscala nr. 507/09.05.2007 emisa in derularea contractului nr. 267/2006 incheiat intre partile titigiului.
Totodata, in cursul solutionarii litigiului in fata instantei de fond, la 25.01.2008 între părți a intervenit un protocolul referitor la diferendul nascut din cererea de plata a facturii fiscale nr. 507/09.05.2007 in care partile au consimtit urmatoarele: ca România sa plateasca Ro suma de 15.000 Euro cel mai tarziu pana la data de 15.02.2008, in plus, ca debitoarea sa elibereze creditoarei garantia de buna executie de 5% din valoarea contractului dar cu conditia ca Ro sa emita in favoarea celeilalte parti o scrisoare de garantie bancara, partile aratand ca restul datoriilor sunt stinse prin compensare.
Astfel, in masura in care este certa, potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, acea creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau din alte acte emanate de la debitor sau recunscute de dansul, Curtea apreciaza urmatoarele:
- este certa creanta de 15.000 Euro a carei plata România si-a asumat-o fata de Ro pana la 15.02.2008;
- este necerta creanta constand in 5% din valoarea contractului, constant in garantia de buna executie, deoarece este asumtata sub conditia suspensiva neideplinita ca, România sa emita in favoarea debitoarei o scrisoare de garantie bancara. Or, potrivit art. 1017 Cod civil, obligatia de plata a România asumata sub aceasta conditie suspensiva nu este nascuta/ nu exista pana la indeplinirea conditiei, indeplinirea lasata in sarcina creditorului. Aceasta plata nu va putea sa fie astfel considerata la aprecierea starii de insolventa afirmata impotriva debitoarei.
In ce priveste creanta de 15.000 Euro, la care Curtea se va raporta pentru cercetarea temeiniciei afirmatiei de insolventa impotriva debitoarei, urmeaza sa retina ca aceasta se caracterizeaza atat prin lichiditate, cat si prin exigibilitate, chiar daca la data pronuntarii sentintei atacate aceasta din urma conditia nu era indeplinita, asa cum corecta a precdiat instata de fond.
De asemenea, creanta astfel afirmata de catre creditoarea Ro indeplineste si conditia valorii prag de 10.000 lei.
Pe de alta parte, Curtea retine ca potrivit probei administrare in cauza de catre România la 24.04.2008, potrivit extrasului de cont eliberat de Bank, la 22.04.2008 debitoarea a facut creditoarei plata facturii 507, factura asupra careia au convenit in cadrul protocolului din 25.01.2008.
Prin urmare, creanta nascuta din aceasta factura, a fost achitata in limitele asupra carora partile au conventit, astfel incat la data soluitionarii recursului, cererea recurentei este lipsita de suportul temeiniciei.
Criticile adure de catre recurenta i exumerea motivelor de recurs sunt neintemeiate, in masura in care tind sa puna in discutie faptul neplatii imputabil România cu privira la sumele conventite de parti prin incheirea proticolului.
De aceea, fata de considerentele prezentate in aceasta motivare, Curtea va respinge ca nefondat recursul, potrivit dispozitiilor art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta -,împotriva sentinței comerciale nr. 397/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ROMÂNIA, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.04.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă
I
Grefier,
Red.Jud.
2 ex.
08.05.2008
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Veronica Dănăilă
