Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 501/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.501R
Ședința publică de la 24 aprilie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B, împotriva sentinței comerciale nr.306/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL prin lichidator judiciar ȘI ASOCIAȚII, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Având în vedere că recurenta, prin cererea de recurs a solicitat judecata în lipsă Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.306 pronunțată în data de 24.01.2008 în dosarul nr- Tribunalul București, prin judecătorul sindic, a dispus, la cererea lichidatorului judiciar în cauză și în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, închiderea procedurii insolvenței derulată împotriva debitorului, radierea debitorului din Registrul Comerțului, notificarea hotărârii de închidere a procedurii conform legii, descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și plata onorariului acestuia în sumă de 2.376,67 lei din fondul prevăzut de art.4 din legea menționată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut în principal că nu există bunuri în patrimoniul debitorului care să poată fi valorificate în scopul acoperirii creanțelor. În ceea ce privește comitetul creditorilor, în raport cu art.16 din Legea nr.85/2006, legiuitorul nu a prevăzut nimic cu privire la situația în care datorită numărului redus al creditorilor nu se poate forma un comitet al acestora și administratorul judiciar nu formulează acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.138 din legea menționată, nefiind strict necesară constituirea unui comitet al creditorilor. Ca urmare, în cauză, judecătorul sindic a dat posibilitatea creditorilor, acordând termen în acest sens, de a se întruni și a decide cu privire la îndeplinirea formalităților necesare prevăzute de lege pentru a solicita autorizarea de a introduce acțiunea în atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitorului.
În aceste condiții, este culpa creditorilor de a nu se fi întrunit (a se vedea și prevederile art.7 alin.7 din lege) în vederea exercitării drepturilor în sensul arătat iar cererea de amânare reprezintă o tergiversare a derulării procedurii în insolvență, supusă principiului urgenței și celerității.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3 formulat recurs, timbrat și în termen legal, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru continuarea procedurii insolvenței sub aspectul constituirii comitetului creditorilor și al oportunității formulării acțiunii în temeiul art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, mai întâi că procedura a fost viciată în sensul că judecătorul sindic a ignorat solicitarea creditoarei recurente de a desemna la termenul de la 24.01.2001 comitetul creditorilor în temeiul art.16 din Legea nr.85/2006, în condițiile în care la acel moment, la masa credală erau înscriși trei creditori (Administrația Finanțelor Publice Sector 3, Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B, Autoritatea națională a Vămilor), ceea ce permitea constituirea comitetului respectiv cu numărul minim de creditori prevăzut de lege. Constituirea comitetului creditorilor are caracter obligatoriu iar nu facultativ pentru judecătorul sindic, considerentele în sens contrar reținute de către acesta nefiind justificate potrivit legii. Mai mult, judecătorul sindic a interpretat greșit prevederile legale și în legătură cu calitatea procesuală necesară pentru autorizarea în vederea formulării acțiunii în temeiul art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 considerând că aceasta ar putea reveni adunării creditorilor, fără a fi necesară constituirea comitetului creditorilor. Or, potrivit art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 numai comitetul creditorilor are calitatea procesuală pentru a solicita autorizarea. Pe de altă parte, cererea de amânare a cauzei la un alt termen nu a constituit o tergiversare, din moment ce tribunalul a închis procedura doar la al doilea termen de judecată, iar motivul invocat era întemeiat, la termenul respectiv solicitându-se desemnarea comitetului creditorilor care urma să decidă cu privire la oportunitatea formulării cererii în temeiul art.138.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
La termenul de la 25.10.2007 creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3 solicitat, pentru întâia dată în cauză, desemnarea de către judecătorul sindic a comitetului creditorilor și autorizarea formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale. La acel moment era întocmit de către lichidatorul desemnat în cauză nu numai tabelul preliminar ci și cel definitiv al obligațiilor debitorului, cu menționarea în cuprinsul acestora a trei creditori. Prin încheierea de la termenul menționat judecătorul sindic a respins cererea de desemnare a comitetului creditorilor apreciind că nu se impune aplicarea art.16 din Legea nr.85/2006 dat fiind numărul redus al creditorilor.
Împotriva acestei încheieri, sub aspectul dispoziției menționate, creditoarea avea posibilitatea, în raport cu prevederile art.12 alin.1 din Legea nr.85/2006 și în condițiile în care dispoziția respectivă a privit o judecată distinctă în cadrul proceduri în cauză, să formuleze calea de atac a recursului, posibilitate de care creditoarea nu a înțeles să se prevaleze. Este de reținut însă că în condițiile în care era întocmit și tabelul definitiv al obligațiilor debitorului, în raport cu prevederile art.3 pct.8, creditorii în cauză aveau și posibilitatea de a solicita lichidatorului convocarea unei prime adunări a creditorilor, în care, potrivit art.16 alin.4 din Legea nr.85/2006 să aleagă un comitet al creditorilor. De remarcat că numărul creditorilor înscriși în tabelul definitiv era redus dar suficient pentru constituirea comitetului creditorilor, astfel că în speță nu se poate reține incidența situației în care deoarece sunt doar unul sau doi creditori în procedură, acestora le revin aceleași atribuții prevăzute pentru comitetul creditorilor, cum ar fi formularea cererii de autorizare.
Creditorii nu au înțeles să procedeze în sensul arătat, deși judecătorul sindic a amânat procedura încă un termen, în condițiile în care nu se poate reține nici că adunarea creditorilor ar putea prelua atribuțiile comitetului creditorilor.
La termenul următor, 24.01.2008, iar nu 24.01.2001 cum s-a consemnat în cererea de recurs, creditoarea recurentă a reiterat cererea de desemnare a comitetului creditorilor, deși situația de fapt nu se schimbase, scop în care a solicitat acordarea unui nou termen în vederea convocării creditorilor. În aceste condiții tribunalul a reținut în mod corect că în vederea întrunirii creditorilor pentru a decide referitor la cererea de autorizare aceștia au avut deja la dispoziție, anterior, o perioadă de timp de aproximativ 3 luni, astfel că nu se justifică acordarea unui nou termen în același scop, fără a se amâna nejustificat procedura, aceasta din urmă trebuind să se deruleze potrivit principiului celerității. Mai mult, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii poate interveni în cazul prevăzut de dispozițiile menționate în orice stadiu în care s-ar afla procedura respectivă, indiferent dacă ar mai putea fi efectuate și alte acte, operațiuni specifice. La termenul de la 24.01.2008 pe rolul instanței se afla deja cererea lichidatorului de închidere a procedurii în temeiul art.131 și, fiind îndeplinite condițiile legale tribunalul a dispus în mod corect admiterea acesteia.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B, împotriva sentinței comerciale nr.306/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații prin lichidator judiciar ȘI ASOCIAȚII, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă
I veronica
Grefier,
Red.Jud. - 21.05.2008
Tehnored. - 26.05.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Veronica Dănăilă
