Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 233/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 233
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
GREFIER - - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.75 din 8 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj - Secția Comercială, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL TG.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă, reprezentată de avocat și intimata pârâtă, reprezentată de avocat și avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru intimata pârâtă, depune un set de înscrisuri: hotărârile AGA nr.5/15.03.2002 și nr.5/12.03.2003 și bilanțuri încheiate la 31.12.2001, respectiv 31.12.2002.
După observarea înscrisurilor de către apărătorul apelantei reclamante, nemaifiind formulate alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, obligării pârâtei la plata contravalorii dividendelor aferente anilor 2001-2002 și anulării hotărârii AGA nr.20/10.06.2008. În opinia sa, în mod greșit instanța de fond a reținut prescripția dreptului la acțiune pentru restituirea dividendelor aferente anilor 2001-2002, întrucât cursul prescripției a fost întrerupt prin evidențierea în contabilitatea societății și bilanțurile anuale, care sunt publice, a contului 455 "datorii către asociați". Apreciază că dividendele aferente anilor 2001-2002, evidențiate în contul 455, au fost preluate în decursul anilor financiari următori, începând cu anul 2001 și până în anul 2008.
Arată că prin hotărârea AGA nr.20/10.06.2008, cu privire la care s-a solicitat constatarea nulității absolute, ceilalți doi asociați au aprobat distribuirea celor 40 de părți sociale ale apelantei, fără a i se plăti reclamantei contravaloarea acestora. Susține că nu are cunoștință dacă hotărârea AGA prin care a fost aprobată retragerea apelantei din societate a fost înregistrată la registrul comerțului.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Susține că întemeiat s-a reținut de instanța de fond că dreptul la acțiune pentru plata dividendelor aferente anilor 2001-2002 este prescris, întrucât evidențierea în contabilitate și bilanțurile contabile a dividendelor datorate asociaților nu întrerupe prescripția, fiind doar o operațiune contabilă. În opinia sa, calculul termenului de prescripție începe să curgă de la datele celor două hotărâri AGA depuse în ședința de azi, respectiv 15.03.2002 și 12.03.2003.
Totodată, susține că în mod corect a fost respinsă cererea privind constatarea nulității absolute a hotărârii AGA nr.20/10.06.2008, pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei, în condițiile în care aceasta își pierduse calitatea de acționar.
Mai arată că hotărârile AGA care privesc raporturile dintre asociați nu se publică la registrul comerțului.
Avocat, pentru intimata pârâtă, pune aceleași concluzii de respingere a apelului, apreciind că dreptul la acțiunea pentru plata dividendelor este prescris, iar reclamanta nu are calitate procesuală activă. Depune concluzii scrise, solicitând acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința nr.75/08 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Gorj - Secția Comercială a admis în parte cererea formulată de reclamanta și a obligat pârâta SC SRL TG.J la plata sumei de 127.861 lei reprezentând drepturi bănești cuvenite pentru retragere din societate.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind dividende, a respinge cererea reclamantei de acordare dividende și a respins cererile în constatare nulitate hotărâre AGA, în anularea modificărilor din actul constitutiv referitoare la distribuția acestor părți sociale, de a se dispune modalitatea de participare la capitalul social după stabilirea cotei de participare la acesta, cereri formulate prin "completarea la cerere".
A compensat cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 1000 lei și a obligat pârâta către reclamantă la diferență cheltuieli de judecată de 39 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere că prin Hotărârea AGA a SC SRL TG.J nr. 14 din 20.05.2008 s-a aprobat retragerea asociatei din societatea SC SRL TG.J, hotărârea fiind semnată de toți asociații, și, iar potrivit art.226 alin.3 din Legea nr.31/1990 drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de tribunal.
Cum, asociații nu s-au înțeles cu privire la drepturile cuvenite reclamantei prin retragere din societatea pârâtei, a formulat cerere în acest sens, iar în cauză s-a desemnat un expert contabil și unul expert evaluator, iar din concluziile celor două lucrări a rezultat că suma netă cuvenită reclamantei prin retragere din societatea este de 127.081 lei, reprezentând cota din activul net, iar dividendele aferente anilor 2001 - 2002, indexate cu indiciile de inflație sunt în sumă de 182.695 lei. Expertul evaluator a stabilit că în urma evaluării patrimoniului societății pârâte s-a constat că suma cuvenită reclamantei pentru retragere din societate este de 127.861 lei.
Instanța de fond, urmare a probelor administrate în cauză a constatat că este întemeiată cererea reclamantei privind acordarea drepturilor bănești cuvenite din retragerea sa din societatea pârâte, calculate proporțional cu cota deținută de 40% din capitalul social al societății.
Cu privire la cererea privind plata dividendelor s-a avut în vedere că acest drept este supus prescripției de trei ani prevăzut de decretul nr. 167/1958 și că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 67 alin 5 din Legea nr. 31/1009, întrucât acestea se referă la prescriptibilitatea dreptului societății de a cere restituire dividendelor plătite contrar legii și este o dispoziție legală specială a cărui aplicabilitate nu se poate extinde și altor situați care nu sunt prevăzute expres în acest text legal, astfel încât a fost respinsă ca prescrisă cererea reclamantei de acordare a dividendelor pe anii 2001 - 2002.
Capetele de cerere privind "completarea la cerere" au fost respinse cu motivarea că sunt neîntemeiate întrucât, potrivit art.132 din Legea nr.31/1990 hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra; hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta in procesul-verbal al ședinței; când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată.
Întrucât prin hotărârea AGA a SC SRL TG.J nr. 14 din 20.05.2008 reclamanta s-a retras din societate la cererea sa, semnând această hotărâre în calitate de asociat și necontestând-o, hotărâre care și-a produs efectele față de reclamantă acesta nu mai are calitatea de asociat care să poată formula o acțiune în anularea unei hotărâri generale a asociaților ulterioară retragerii reclamantei din societate.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere că reclamanta nu justifică nici un interes legitim în a solicita anularea acelei hotărâri în temeiul alin. ultim al art.132 din Legea nr.31/1990, iar una dintre condițiile obligatorii pentru formularea oricărei acțiuni formulate în justiție este aceia ca partea care o formulează să manifeste un interes legitim în apărarea acțiunii.
Cum reclamanta nu mai are nici un raport juridic cu societatea din care s-a retras ca asociat, nu manifestă nici un interes legitim în a promova cererii în anularea hotărârilor asociaților rămași în societate după retragerea sa.
Cu privire la structura de participare la capitalul social al celorlalți asociați rămași în societate, s-a avut în vedere că instanța se pronunță numai în situația retragerii prev. de alin.1 lit.c al art.132 din Legea nr.31/1990, nu și în cazul în care retragerea s-a aprobat în adunarea generală a asociaților, la cererea asociatului retras, în speță, reclamanta, iar hotărârea a fost semnată de toți asociații, situație prev. de lit.b a aceluiași articol, motiv pentru care au fost respinse capetele de cerere din completarea acțiunii.
S-a avut în vedere că, potrivit art.274 proc.civ. cel ce cade în pretenții va suporta cheltuielile de judecată și, cum în cauză a fost admisă în parte cererea reclamantei și au fost respinse unele capete de cerere, ambele părți au căzut în pretenții și își datorează reciproc cheltuieli de judecată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, s-a reținut că cererea de cheltuieli de judecată a reclamantei este pentru suma de 1039 lei din care 500 lei onorariu expert contabil, 500 lei onorariu expert evaluator și 39 lei taxă timbru, pentru alte cheltuieli nefiind depuse chitanțe la dosar, iar cererea pârâtei este pentru suma de 1000 lei reprezentând onorarii avocați, astfel încât s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată până la concurența sumei de 1000 lei, urmând ca pârâta să achite reclamantei diferența de 39 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, apelanta reclamantă a invocat faptul că în mod greșit instanța de fond a considerat că este prescris dreptul de a solicita restituirea dividendelor aferente anilor 2001-2002, în condițiile în care din interpretarea per a contrario a textului articolului 76 alin. 5 din Legea nr.31/1990 rezultă că dreptul asociaților de a cere restituirea dividendelor neplătite este imprescriptibil pe durata existenței societății, iar în lege nu există prevedere contrară. S-a mai susținut că acest lucru rezultă chiar și din analiza funcțiilor conturilor în care sunt depozitate sumele și din destinația lor, aspecte ce s-au regăsit în raportul de expertiză dar nu au fost avute în vedere de către instanță.
S-a mai criticat sentința apelată și în ceea ce privește soluția pronunțată asupra capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a Adunării Asociaților nr.20/10.06.2008, întrucât hotărârea de distribuire a celor 40 de părți sociale deținute anterior pronunțării sentinței a fost luată în mod unilateral doar de doi dintre asociați și fără să fie plătită contravaloarea acestora, sumele fiind însușite pe nedrept de alți doi asociați.
Prin dezvoltarea motivelor de apel depusă la dosarul cauzei la data de 24 iunie 2009, apelanta reclamantă a arătat că dividendele sunt recunoscute în mod explicit de societate ca fiind datorate prin bilanțul contabil aferent fiecărui an calendaristic, inclusiv 2002, 2003, iar până la data formulării cererii, cursul prescripției s-a întrerupt prin evidențierea datoriei către asociați prin contul 455 și preluarea sub această formă în decursul anilor financiari începând cu 2001 și până în anul 2008.
Intimata pârâtă, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la data de 07 octombrie 2009 a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel si a hotărârii apelate,Curtea reține următoarele:
Prin cererea așa cum a fost precizată reclamanta a solicitat ca pârâta SC SRL TG.J:
- să fie obligată să-i restituie cota de retribuție la dobândirea patrimoniului actual al societății aferentă celor 40 părți sociale, reprezentând 40% din capitalul social;
- să-i restituie suma de 100.080 lei RON dividende reținute nejustificat pentru anii 2001- 2002, reactualizate în funcție de indiciile de inflație și dobânda legală până în ziua achitării;
- să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Generale a Asociaților nr. 20/10.06.2008 privind distribuția celor 40 părți sociale cei aparțin și pentru care s-a dispus în mod abuziv de către administratorul societății și asociatul;
- să se dispună anularea modificărilor din actul constitutiv referitor la distribuția acestor părți sociale și pe cale de consecință să se stabilească modalitatea de participare la capitalul social după stabilirea cotei de participare la acesta.
Prin sentința apelată instanța de fond a constatat greșit că dreptul la acțiune privind plata dividendelor este prescris încât critica vizând aplicarea eronată a legii este fondată,pentru următoarele considerente.
Potrivit art.67 (2) din Legea nr. 31/1990, ividendele se distribuie asociaților proporțional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Acestea se plătesc în termenul stabilit de adunarea generală a asociaților sau, după caz, stabilit prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării situației financiare anuale aferente exercițiului financiar încheiat.
Așa cum rezultă din prevederile art.123 (3) din Legea nr. 31/1990, acționarii îndreptățiți să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi sunt cei înscriși în evidențele societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al acționarilor, corespunzătoare datei de referință.
Decizia de a distribui dividende este de competența adunării asociaților, fiind o componentă a atribuției acesteia de a decide cu privire la realizarea profitului. Potrivit legii dividendele se distribuie pe baza situațiilor financiare aprobate de adunarea generala a asociaților.
În speță se constată că prin hotărârile AGA nr.5/15.03.2002 și nr. 4/ 12.03.2003 s-au aprobat bilanțul contabil și contul de profit și pierdere al SC SRL TG.J pentru anul 2001 și respectiv anul 2002. Totodată s-a reținut că dividendele de plată sunt în cuantum de 2.400.584.417 lei pentru anul 2001 și de 542.879.142 lei pentru anul 2002.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că dividendele aferente anilor 2001 și 2002 s-au regăsit în contul 455 ca distribuite și neplătite, figurând în balanța contabilă de la 31.05.2008 în contul 455 (fila nr. 157 dos. fond).
Potrivit art.16 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția dreptului la acțiune, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Așa fiind Curtea constată că prin înregistrarea în contul 455 s-a întrerupt cursul prescripției și că dreptul la acțiune s-a născut de la 31.05.2008, astfel încât fața de data înregistrării cererii aceea de 4 iunie 2008 termenul de prescripție de trei ani nu s-a împlinit.
În aceste condiții se apreciază că instanța de fond trebuia să soluționeze capătul de cerere privind plata dividendelor aferente anilor 2001-2002 pe fond și nicidecum pe cale de excepție.
Cât privește celelalte critici din apel referitoare la modul de soluționare a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a Adunării Asociaților nr.20/10.06.2008, pe motiv că hotărârea de distribuire a celor 40 de părți sociale deținute anterior pronunțării sentinței a fost luată în mod unilateral doar de doi dintre asociați și fără să fie plătită contravaloarea acestora, Curtea le găsește a fi nefondate și a le respinge ca atare.
Cum corect s-a reținut la fond, prin hotărârea AGA a SC SRL TG.J nr. 14 din 20.05.2008 reclamanta s-a retras din societate la cererea sa, semnând această hotărâre în calitate de asociat și necontestând- Hotărârea enunțată și-a produs efectele juridice față de reclamantă încât acesta ne mai având calitatea de asociat nu mai poate formula o acțiune în anularea unei hotărâri generale a asociaților ulterioară retragerii reclamantei din societate.
Pe de altă parte, reclamanta nu mai are nici un raport juridic cu societatea din care s-a retras ca asociat, încât nu manifestă nici un interes legitim în a promova cererii în anularea hotărârilor asociaților rămași în societate după retragerea sa.
Cu privire la structura de participare la capitalul social al celorlalți asociați rămași în societate, corect s-a reținut că instanța se pronunță numai în situația retragerii prev. de alin.1 lit.c al art.132 din Legea nr.31/1990, nu și în cazul în care retragerea s-a aprobat în adunarea generală a asociaților, la cererea asociatului retras, în speță, reclamanta, iar hotărârea a fost semnată de toți asociații, situație prev. de lit.b a aceluiași articol.
Față de cele reținute, în temeiul art.297 proc.civ. Curtea va admite apelul, va desființa sentința nr.75 din 8 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj - Secția Comercială, și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta, domiciliată în Tg.J,-, G împotriva sentinței nr.75 din 8 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj - Secția Comercială, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL TG.J, cu sediul în Tg.J,-,
Desființează sentința nr.75/8 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Gorj - Secția Comercială, și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.jud.CM/ex.4
Jud fond G-hița
Tehnored.LP/
09 2009
Președinte:Carmen MladenJudecători:Carmen Mladen, Doina Lupea
