Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 245/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 245
Ședința publică din 25.11.2008
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, apelul declarat de reclamantul, domiciliat în A, Calea, nr. 177, județul A, împotriva sentinței civile nr.1538/06.08.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Com, cu sediul în A, Calea, nr.175, județul A, reprezentat prin administrator, cu sediul profesional în A,-,.4, județul A și și, domiciliați în A, Calea, nr. 175, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar la data de 20.11.2008, prin registratura instanței, de către apelantul, note de ședință și văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă și considerând pricina lămurită, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Arad sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Com A solicitând obligarea pârâtei la înlocuirea porții metalice de acces în sediul pensiunii cu un mecanism silențios, la demontarea oricărei părți a acestui mecanism plasate pe proprietatea sa și la repunerea clădirii ce-i aparține în situația anterioară. Cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 6170/3 septembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Arada declinat în favoarea Tribunalului Arad competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Com
Cauza declinată de Judecătoria Arada fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr-.
Prin precizarea de acțiune de la fila 10 dosar, reclamantul a chemat în judecată alături de pârâta Com A pe pârâții și, cu mențiunea că aceștia sunt proprietari ai imobilului situat în A, calea nr. 175, județul A, înscris în CF nr. 827, iar introducerea acestora în cauză este necesară pentru a le putea opune o eventuală hotărâre judecătorească.
Prin sentința civilă nr. 1/7 ianuarie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Com A, și.
Prin decizia civilă nr. 90/A/5 mai 2008, Curtea de Apel Timișoaraa admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1/7.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Com A, și.
A desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Curtea a reținut la pronunțarea deciziei, că instanța de fond s-a pronunțat numai asupra primului capăt de cerere și că aceasta nu s-a pronunțat cu privire la cererile reclamantului de obligare a pârâtei Com A la demontarea părților din mecanismul de susținere a părții incorporate în clădirea reclamantului și la repunerea clădirii în situația anterioară.
Cauza trimisă spre rejudecare de către Curtea de Apel Timișoaraa fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr-.
Prin sentința comercială nr. 1538/ 6 august 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții -, Com, SRL cu sediul în A, Calea,Nr 175, jud A, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului A sub nr J -, și,ambii cu domiciliul în A, Calea,Nr 175, jud A având ca obiect obligarea pârâților la înlocuirea porții metalice de acces în sediul pensiunii cu un mecanism silențios, demontarea oricărei părți acestui mecanism, montată pe proprietatea sa, cu repunerea clădirii reclamantului în situația anterioară.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul tabular al imobilului situat în A, Calea, nr. 177, iar și sunt proprietari tabulari ai imobilului situat în, Calea, nr.175 întabulat în CF 827 pârâta - Com SRL având un drept de folosință gratuită pe timp de 10 ani, începând cu 01.03.2004 și până la 01.03.2014 conform încheierii nr. -/2004, asupra imobilului respectiv.
Din planșele fotografice existente la filele 16-18 dosarul Judecătoriei Arad, s-a constatat că pârâta are montată o poartă metalică de acces la sediul pensiunii, care a fost montată în anul 2005.
În urma unor sesizări făcute de numita, prin adresa nr. 25473/18.06.2006 emisă de Primăria Municipiului Af1 2, Judecătoria Arad din raportul agenților de pază,împuterniciți ai primarului, în urma unei cercetări la fața locului din data de 20.06.2006 s-a constatat că, trântită cu putere, poarta se închide cu zgomot, dar că, manevrată cu grijă nu face zgomot, neexistând nici un act normativ care să sancționeze trântirea porților.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța nu a putut reține că acțiunile pârâtei n-ar putea fi considerate ca exercitare abuzivă a dreptului de proprietate,în condițiile art. 3 din Decretul nr. 31/1954.
Întrucât nu s-a făcut dovada încălcării de către pârâtă a unor norme legale, nefiind încălcate normele de conviețuire socială,respectiv a prevederilor art. 2 pct. 28 și 29 din 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice și nici dispozițiile art. 588 Cod civil, acte normative invocate de către reclamant, s-a apreciat de către instanță că nu există fapta ilicită.
S-a menționat că inexistența faptei ilicite, nu poate conduce la răspunderea civilă delictuală, nefiind întrunite cerințele art. 998 și 999 Cod civil.
S-a precizat că în baza rolului activ și în conformitate cu prevederile art. 129 Cod procedură civilă s-a pus în discuția părților proba cu expertiza în domeniul construcții care să lămurească aspectul invocat de reclamant și anume existența a unei părți din mecanismul porții metalice montată pe proprietatea sa, dar reclamantul nu a fost de acord cu efectuarea acestei expertize, in condițiile în care s-a apreciat de către instanță că proba solicitată de reclamant a fi administrată, cercetarea la fața locului nu ar soluționa aspectele litigioase ale cauzei, instanța neavând cunoștințe de specialitate în domeniu.
Văzând și prevederile art. 998 și art. 999 cod civil instanța respins ca neîntemeiată acțiunea formulată,precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții -, Com,SRL A, și având ca obiect obligarea pârâților la înlocuirea porții metalice de acces în sediul pensiunii cu un mecanism silențios, demontarea oricărei părți acestui mecanism, montată pe proprietatea sa, cu repunerea clădirii reclamantului în situația anterioară.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul solicitând modificarea în întregime a hotărârii pronunțate și în consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.
Prin apelul formulat, reclamantul apelant a susținut că din motivarea sumară a hotărârii instanței de fond rezultă faptul că acțiunea sa a fost respinsă întrucât nu a reușit să facă proba că utilizarea porții se face într-o manieră normală. Cu alte cuvinte s-a respins cererea de obligare a pârâtei la înlocuirea porții metalice de acces cu un mecanism silențios.
S-a solicitat instanței să observe că judecătorul nu s-a pronunțat cu privire la cererile sale de obligare a pârâtei - Com SRL la demontarea părților din mecanismul de susținere a porții încorporate în clădirea sa și la repunerea clădirii în situația anterioară. S-a menționat, sub acest aspect, faptul că din planșele foto depuse la filele 6-18 din dosar rezultă cu claritate faptul că poarta este parțial încorporată în clădirea sa. S-a specificat că acest lucru nu a fost contestat de pârâți și este de ordinul evidenței, nefiind nevoie,de administrarea unei expertize de specialitate pentru a fi observat. S-a susținut că sub acest aspect, sentința nr. 1538/2008 a Tribunalului Arad conține o serie de paradoxuri, și anume:
Din planșele fotografice aflate la filele 16-18, instanța nu s-a putut edifica dacă poarta vecinului este încorporată în construcția sa, dar și-a putut da seama că poarta a fost notată în anul 2005.
Instanța a respins vehement ideea efectuării unei cercetări la fața locului - cel mai potrivit procedeu probatoriu pentru a lua cunoștință de o stare de fapt - și a preferat eventual să delege unui expert sarcina de a stabili starea de fapt reală din speță.
S-a menționat că din considerentele hotărârii și din dispozitiv, cel puțin cu privire la capetele de cerere 2 și 3, nu reiese dacă instanța le-a respins ca inadmisibile, ca nefondate, ca nedovedite.
În opinia reclamantului apelant, toate aceste paradoxuri trebuie sancționate cu modificarea în întregime a hotărârii.
S-a considerat de către reclamantul apelant că așa-zisul "rol activ", menționat de Tribunalul Arad în hotărârea pronunțată, a fost inexistent în speță. In opinia sa, nu există "rol activ" atunci când instanța face toate eforturile să se degreveze de orice sarcină, pasând responsabilitatea stabilirii stării de fapt reale în sarcina altcuiva.
S-a arătat că, în speță, pentru soluționarea ultimelor două capete de cerere, trebuia lămurită o singură chestiune, care nici lăcar nu a fost contestată de către pârâți: o parte din mecanismul care susține poarta litigioasă este sau nu încorporată în clădirea sa. La această întrebare răspunsul este în mod evident unul pozitiv, iar orice judecător, fără cunoștințe de specialitate, dar cu
bunăvoința de a se deplasa aproximativ 2 km . ar fi putut să se convingă de acest lucru.
S-a apreciat că stabilirea stării de fapt este atributul exclusiv al judecătorului, un expert putând oferi lămuriri doar supra unei stări de fapt suficient de clare.
S-a cerut să se observe faptul că prima instanță nu a administrat, în mod greșit, o probă esențială pentru soluționarea acțiunii sale: cercetarea la fața locului. Doar prin intermediul acestui procedeu probatoriu, instanța ar fi putut lua cunoștiință de starea de fapt reală: existența unei porți aparținând - SRL încorporate în corpul său de clădire, fără acordul său; zgomotul pe care îl produce poarta trântită cu putere etc. S-a specificat că în realitate însă, neadministrând proba, instanța a ignorat starea de fapt reală și a pronunțat o hotărâre contrară legii.
În consecință, în vederea stabilirii stării de fapt reale, s-a solicitat instanței de apel ca în temeiul art. 295 alin. 2.proc.civ. să dispună completarea probațiunii cu o cercetare la fața locului.
Prin întâmpinarea formulată pârâții intimați și au solicitat respingerea ca nefondat a apelului promovat de apelantul și menținerea sentinței nr. 1538/ 6 august 2008 pronunțată de Tribunalul Arad, ca temeinică și legală.
Pârâții intimați și au susținut că reclamantul nu face dovada nici unei acțiuni care să îi lezeze drepturile. Acesta nu face dovada nici că poarta este trântită cu putere cu ocazia folosirii sale și nici că aceasta ar face zgomot care să depășească nivelul normal în zona respectivă.
Pârâții intimați au considerat că din pozele depuse la dosar nu rezultă că poarta este trântită cu putere sau că face un zgomot anormal.
Prin întâmpinarea formulată pârâta intimată - SRL a solicitat respingerea ca nefondat a apelului promovat de apelantul și menținerea sentinței nr. 1538/ 6 august 2008 Tribunalului Arad ca temeinică și legală.
Pârâta intimată a susținut că respingând acțiunea cu motivarea din sentința atacată, instanța de fond a soluționat toate capetele de cerere, soluția instanței fiind determinată de faptul că reclamantul nu a făcut dovada vreunui fapt illicit din partea pârâților care să-i lezeze drepturile.
Examinând apelul declarat de reclamantul, prin prisma motivelor de apel invocate a dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă cât și din oficiu, Curtea reține că apelul este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod neîntemeiat reclamantul apelant a susținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra capetelor 2 și 3 din cerere, printre considerentele hotărârii neputând fi identificat vreun argument juridic cu privire la aspectele învederate prin acțiunea sa.
Astfel, Curtea constată că prima instanță a apreciat că inexistența faptei ilicite nu poate conduce la răspunderea civilă delictuală, nefiind întrunite în cauză cerințele art. 998 și 999 Cod civil.
Din prevederile legale menționate s-a reținut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ patru condiții și anume: existența prejudiciului a unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciu.
Pentru cazul de față, în mod corect instanța de fond a apreciat că aceste condiții nu sunt întrunite pentru a atrage răspunderea civilă delictuală neexistând nici o faptă a pârâților săvârșită cu vinovăție care să fi cauzat vreunui prejudiciu reclamantului care să-i determine pe pârâți la înlocuirea porții metalice de acces în sediul pensiunii ca un mecanism silențios demontarea oricărei părți a acestui mecanism, montate pe proprietatea sa, cu repunerea clădirii reclamantului în situația anterioară.
Sunt întemeiate susținerile pârâților intimați din întâmpinările depuse la dosar în sensul că din probele de la dosar nu rezultă că poarta ar fi parțial încorporată în imobilul reclamantului. În situația în care reclamantul ar fi fost de acord cu efectuarea unei expertize tehnice în construcții așa cum în mod corect a pus în discuție instanța de fond putea fi lămurit și acest aspect.
Este nejustificată critica reclamantului privitoare la refuzul instanței de a încuviința cercetarea la fața locului.
Și prin motivele de apel în mod nefondat reclamantul apelant a solicitat instanței în temeiul art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă să dispună completarea probațiunii cu o cercetare la fața locului.
Curtea constată că această probă nu este utilă cauzei, administrarea unei cercetări la fața locului nereușind să clarifice starea de fapt și anume dacă o parte din mecanismul care susține poarta este sau nu încorporată în clădirea reclamantului, instanța neavând cunoștințe de specialitate în acest domeniu.
De asemenea aprecierea zgomotului făcut de poarta trântită cu putere este o probă relativă, intensitatea zgomotului fiind percepută în mod diferit de persoane, în funcție de sensibilitatea lor auditivă.
Față de cele reținute, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, iar apelul reclamantului este nefondat.
În baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1538/06.08.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Com, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul, domiciliat în A, Calea, nr. 177, județul A, împotriva sentinței civile nr.1538/06.08.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Com, cu sediul în A, Calea, nr.175, județul A, reprezentat prin administrator, cu sediul profesional în A,-,.4, județul A și și, domiciliați în A, Calea, nr. 175, județul
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 31.12.2008
Tehnored. - 05.01.2009
6 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar
