Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 329/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.329/C/2008-
Ședința publică din data de 24 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Toros Vig Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
Judecător: - -- președinte secție
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial declarat de recurenta - "G & T" cu sediul în - județul S M, în contradictoriu cu intimații - cu sediul procedural ales în T, Nistrului nr. 1, județul T și în T-,.1 și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C cu sediul în O,Calea - Române nr. 4 împotriva Sentinței nr. 188/LC din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă se prezintă reprezentanta intimatei - avocat, lipsă fiind recurenta și intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 975,19 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 5 lei, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante pârâte reconvențional susține cererea de recalificare a căii de atac, cererea principală fiind neevaluabilă în bani, calea de atac fiind apelul și nu recursul.
Instanța reține că obiectul prezentului litigiu este revendicarea mobiliară, fiind evaluabilă în bani și față de valoarea totală a acțiunii de 10.620 Euro în baza art.2821Cod procedură civilă constată că, calea de atac a recursului a fost corect exercitată.
Reprezentanta intimatei reclamante pârâte reconvențional arată că nu are alte cereri.
În raport de valoarea litigiului instanța pune în discuție competența instanței de fond care a soluționat cauza.
Reprezentanta intimatei arată că, având în vedere faptul că valoarea litigiului este sub 1 miliard lei, instanța competentă era Judecătoria Satu Mare și nu tribunalul Satu Mare în primă instanță, cauza fiind soluționată de o instanță necompetentă. Primul capăt de cerere este neevaluabil în bani- obligația de a da, iar bunurile au o valoare mai mică de 5.000 Euro. Depune la dosar note de ședință.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepție.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința nr. 188/LC din 14 aprilie 2008 Tribunalul Satu Marea respins acțiunea comercială formulată de reclamanta-pârâtă, în calitate de lichidator judiciar al -, cu sediul în, str.4-6, D-76891, ia și cu sediul procedural ales la Cabinet Av., cu sediul în T, Nistrului, nr.1,împotriva pârâtei-reclamante - " G & T ", jud.S M, pentru obligarea pârâtei la returnarea utilajelor de la sediul pârâtei-reclamante din loc. proprietatea reclamantei ca efect al încetării contractului pentru prelucrarea în sistem lohn, încheiat între în data de 10.11.2006, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 1000 RON pentru fiecare zi de întârziere, pentru obligarea pârâtei-reclamante la plata de despăgubiri pentru lipsirea de folosință a utilajelor din momentul încetării contractului până în prezent reprezentând contravaloarea a 5000 Euro, obligarea pârâtei-reclamante la plata sumei de 900 Euro contravaloarea cheltuielilor de transport, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională Vamală O, cu sediul în O,-, jud.
A respins acțiunea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă împotriva reclamantei-pârâte pentru acordarea unui drept de retenție asupra utilajelor din lista anexată de reclamantă până la achitarea debitului de 10.103,7 Euro.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta-pârâtă a fost în lichidare judiciară - faliment, potrivit legii e la data introducerii acțiunii, motiv pentru care acțiunea a și fost introdusă de lichidatorul judiciar care a avut reprezentant ales respectiv avocat care a reprezentat interesele acesteia pe tot cursul derulării procesului. Ulterior, tot în timpul desfășurării litigiului, dar înainte de pronunțarea sentinței, reclamanta a comunicat instanței de fond că starea de faliment a încetat, întrucât potrivit legii e în urma stabilirii unor proceduri de terminare a acestei proceduri și continuarea activității de producție, firma ă și-a reluat activitatea având capacitate de exercițiu, motiv pentru care s-a și dispus timbrarea acțiunii, reclamanta-pârâtă timbrând acțiunea la valoare.
Cu privire la obligațiile între părți, s-a constatat că între reclamantă și pârâtă, respectiv G & T ca executant principal s-a încheiat un contract cadru privind producția în sistem lohn, contract acceptat de autoritățile vamale, principalele prevederi ale contractului stabilind că executanții în cazul de față pârâta -reclamantă prea materia primă și materialele puse la dispoziție de către beneficiar în cazul de față reclamanta și va realiza operațiunii tehnice de croit și cusut "față pentru încălțăminte".
Cu privire la durata contractului și termen de reziliere, se prevede la pct.3 că acest contract se încheie pe o perioadă nelimitată, putând fi reziliat de fiecare parte cu respectarea unui preaviz de 3 luni, rezilierea necesitând forma scrisă, iar în cazul rezilierii unilaterale părțile sunt obligate să termine derularea comenzilor deja lansate și acceptate, rezilierea neavând influență asupra îndeplinirii celorlalte îndatoriri în special asupra livrării, prețurilor și plății.
Instanța de fond a constatat că în cauză sunt incidente în principal prev.art.969 civ. care prevăd că "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante". În privința rezilierii și rezoluțiunii contractului încheiat între părți de unde rezultă și celelalte obligații ale părților, respectiv returnarea utilajelor folosite de pârâtă, reclamantei pentru preluarea pasivă în sistem lohn.
În contractul încheiat se prevede că acest contract se încheie pe o perioadă nelimitată, rezilierea contractului necesitând o formă scrisă și oricum acordul părților, acest acord rezultând din interpretarea legală și gramaticală a textului. În lipsa acestui acord, era necesară introducerea unei acțiuni în justiție din partea reclamantului, aspect ce nu a fost respectat de reclamantă din data de 10.11.2006, deși nu avea nu avea nici o interdicție pentru a introduce o acțiune în acest sens. Această întârziere a reclamantei s-a datorat și faptului că aceasta a intrat într-o procedură de faliment sub imperiul legii e, procedură care a încetat doar în cursul derulării prezentului proces.
În cazul în care nu s-a produs legal rezilierea contractului, reclamanta nu avea dreptul să solicite în mod legal returnarea tuturor utilajelor, care se găsesc la sediul executantului, acest lucru putând fi solicitat doar în urma constatării în instanță a rezilierii contractului cadru sau a acordului părților privind rezilierea contractului. Aceste aspecte nu au putut fi dovedite de către reclamantă, instanța de fond văzând că este în vigoare contractul cadru, în consecință pârâta nu are obligații de returnare a utilajelor. Celelalte pretenții ale reclamantei de asemenea au fost apreciate ca neîntemeiate, respectiv daune cominatorii și plata de despăgubiri pentru lipsirea reclamantei de folosința utilajelor. Nu se justifică nici plata cheltuielilor de transport solicitate de reclamantă, astfel că nu se cuvin daune cominatorii și despăgubiri în temeiul art.1073, art.1982, art.1084 civ. solicitate de reclamantă, nefiind dovedită culpa pârâtei.
Cu privire la acțiunea reconvențională formulată de pârâtă, instanța de fond a apreciat că nici această cerere nu este întemeiată.
Se motivează în cererea reconvențională că reclamanta - pârâtă nu a achitat acesteia suma de 10.103,7 euro, care ar rezulta din facturi, înscrisuri vamale inclusiv recunoașterea reclamantei, însă din actele de la dosar nu rezultă faptul că pârâta-reclamantă ar fi chemat pe reclamantă la conciliere și respectiv că a introdus vreo acțiune în instanță pentru recuperarea acestei sume. Pârâta-reclamantă de asemenea recunoaște că a avut cunoștință de faptul că reclamanta a intrat în procedură de faliment, potrivit legii e, însă nu a depus nici un demers pentru a afla cine este administratorul de insolvență și nu s-a înscris pe lista creditorilor, chiar dacă această procedură nu s-a desfășurat în România. Pârâta-reclamantă recunoaște doar că a avut o întâlnire cu reprezentanții lichidatorului judiciar, însă nu a depus nici un demers pentru recuperarea eventualelor creanțe pe care le avea împotriva reclamantei, fostă falită.
Pârâta-reclamantă nedovedind o creanță certă, lichidă și exigibilă, nu poate solicita acordarea unui drept de retenție asupra utilajelor menționate în lista anexă a reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta reclamantă reconvențională - G & T, solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea în parte a hotărârii atacate și admiterea cererii reconvenționale formulată de aceasta.
În ședința publică din data de 24.09.2008 instanța de recurs a pus în discuție competența instanței de fond care a soluționat cauza.
Prin notele de ședință formulate, recurenta arată că excepția de necompetență materială a instanței de fond nu poate fi invocată pentru prima dată în instanța de apel sau în cea de recurs, întrucât verificarea competenței implică aprecieri de fapt, care trebuie să aparțină mai întâi instanței de fond.
Examinând cauza sub acest aspect, instanța constată că obiectul acțiunii îl constituie revendicarea mobiliară și că acest obiect este evaluabil în bani. Valoarea obiectului litigiului este în sumă de 10.620 Euro reprezentând - contravaloarea utilajelor revendicate de reclamantă, respectiv 4.720 Euro (fila 32, 33 dosar fond), - despăgubiri pentru lipsirea de folosință a utilajelor în cuantum de 5.000 Euro și - cheltuieli de transport în sumă de 900 Euro.
Conform dispozițiilor art. 2 pct.1 lit. a) Cod procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, ori suma de 10.620 Euro este mult sub 1 miliard lei, situație în care competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei în circumscripția căreia se află sediul pârâtului, în speță Judecătoria Satu Mare.
Întrucât dispozițiile legale privind competența materială a instanțelor sunt imperative, iar nerespectarea acestora atrag nulitatea absolută a hotărârii judecătorești, excepția necompetenței materiale a instanței de fond poate fi invocată și în căile de atac.
Pentru aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3 și art.312 alin. 1,3 și 6 Cod procedură civilă va fi admis recursul declarat de pârâta -, casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Satu Mare.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la judecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de - "G & T" cu sediul în - județul S M, în contradictoriu cu intimații - cu sediul procedural ales în T, Nistrului nr. 1, județul T și în T-,.1 și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C cu sediul în O,Calea - Române nr. 4 împotriva Sentinței nr. 188/LC din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o casează cu trimitere pentru competentă soluționare la Judecătoria Satu Mare ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la judecarea cauzei.
IREVOCABI LĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 24.09.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec.
În concept la 10.10.2008
Jud. fond.
Tehn.red./2 ex.
13.10.2008
Președinte:Toros Vig Ana MariaJudecători:Toros Vig Ana Maria, Marinescu Simona
