Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 352/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.352
Ședința publică de la 08 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta SC DISTRIBUȚIE MUNTENIA SA, împotriva sentinței comerciale nr.1915/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul și intervenientul.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns, intervenientul, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanta și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intervenientul nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de intervenție în interes propriu.
Apărătorul intervenientului depune la dosar azi, în ședință publică, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei aferente cererii de intervenție în interes propriu și solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție.
Curtea încuviințează în principiu cererea de intervenție formulată de, având în vedere interesul acestuia dovedit cu contractul de vânzare - cumpărare depus la dosar, precum și împrejurarea că celelalte părți nu au formulat opoziție față de această cerere.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul intervenientului solicită admiterea cererii de intervenție, iar pe apel solicită respingerea apelului formulat de către apelantă și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1915/3.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a vi-a Comercială s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Distribuție Muntenia SA care a fost obligată să încheie cu reclamantul convenția cadru de despăgubiri conform art.16 alin.5, 6 și 7 din Legea nr.13/2007.
Tribunalul a reținut în considerentele sentinței că obiectul acțiunii este obligarea pârâtei de a încheia o convenție de despăgubiri conform art.16 alin.5, 6 și 7 din legea nr.13/2007 pentru suprafața ocupată în-, sector 3, B, unde se află o cabină de zid independentă, în care sunt amplasate echipamentele celor două posturi "" ale pârâtei. Pârâta a susținut în apărare că terenul ar fi fost expropriat în cadrul investiției " de locuințe, - și cel ", lucrare începută în anul 1988 și nefinalizată, astfel că operează dispoziția din art.41 (4) din legea nr.13/2007 conform căreia aceste terenuri "sunt și rămân în proprietatea publică a statului", iar pe de altă parte, că potrivit art.16 (5) exercitarea dreptului de uz și servitute de către pârâtă se face cu titlu gratuit. Pârâta nu a probat așa-zisa expropriere din 1988, ci că a ocupat terenul în cauză în anul 1994, când a instalat cabina și posturile trafo. În aplicarea art.16 (5) din legea nr.13/2007 este obligatorie încheierea unei convenții cadru și a unei convenții de despăgubiri între titularul de licență sau autorizație și proprietarii ale căror terenuri sunt afectate de capacități energetice. Dreptul de uz și servitute al pârâtei este legal, își are temeiul în art.16(5) din lege, dar nu se exercită gratuit, căci afectează un fond funciar privat. Având în vedere prevederile imperative ale art.16 pct.9, instanța de fond a considerat întemeiată acțiunea și a făcut aplicarea dispoziției art.16 pct.5 care impune obligația încheierii convenției de despăgubiri cu respectarea cerințelor din art.16 pct.6-7 din lege.
SC Distribuție Muntenia SA a declarat apel împotriva acestei sentințe și a solicitat schimbarea în tot a hotărârii, respectiv respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Apelanta critică sentința apelată pentru următoarele motive:
Se susține că reclamantul nu are calitate procesuală activă pentru promovarea unei acțiuni în justiție care are ca obiect obligația de face pentru terenuri care sunt proprietatea publică a statului. În temeiul art.41 alin.1 din legea nr.13/2007, "terenurile pe care se află rețele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului".
Se mai învederează că aceste convenții pe care apelanta în calitate de titular de licență este obligată să le încheie cu proprietarii de terenuri afectate de exercitarea drepturilor de uz și servitute, au caracter temporar, fiind încheiate de fiecare dată când se impune necesitatea unor lucrări și că în prezent, apelanta nu intenționează să realizeze nici un fel de lucrări asupra capacităților energetice amplasate în-, astfel că obligarea la încheierea unei convenții pe perioadă nedeterminată este lipsită de temei legal.
La data de 23.06.2009 a formulat în temeiul art.50 alin.3 proc.civ o cerere de intervenție în interes propriu în această cauză, cu motivarea că la data de 25.09.2008 a încheiat cu reclamantul un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.947 în baza căruia a devenit proprietarul imobilului din B, Intrarea - -, nr.1, sector 3. fost atașat în copie contractul de vânzare-cumpărare. În conformitate cu dispozițiile art.50 alin.3 proc.civ. instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că a făcut dovada calității sale de proprietar și că dreptul de uz și servitute al apelantei este legal dar nu se exercită gratuit atunci când afectează un fond funciar privat.
Analizând sentința atacată în raport de criticile invocate de apelantă, având în vedere probele dosarului, precum și prevederile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Critica privind lipsa calității procesuale active a reclamantului este total nefondată. Astfel, se susține că acțiunea are ca obiect "obligația de a face" pentru un teren - proprietate publică a statului. Probele de la dosar relevă că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei-apelante să încheie o convenție cadru de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 102 mp situat în-, sector 3, B, teren al cărui proprietar este reclamantul în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.371/4.03.2004 de BNP încheiat cu vânzătorii și (14-18 din ) Așadar, fără nici o îndoială, reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află amplasat un post de transformare ce aparține apelantei. În ceea ce privește susținerea apelantei în sensul că terenul a fost expropriat în anul 1988 în cadrul investiției " de locuințe, - și cel ", Curtea reține că aceasta este o simplă afirmație, nedovedită, atât timp cât din înscrisuri reiese faptul că în anul 1994 pe terenul în litigiu a fost instalată cabina și posturile trafo de către apelanta-pârâtă. Ca urmare, art.41 alin.4 din Legea nr.13/2007 potrivit căruia, "terenurile pe care se află rețele electrice de distribuire existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului" nu sunt aplicabile în speța da față care se referă la un teren proprietate privată.
Cea de a doua critică adusă sentinței privește aplicarea greșită de către prima instanță a prevederilor legii nr.13/2007, respectiv a dispozițiilor art.16 alin.5-7, considerându-se că drepturile de uz și servitute se exercită gratuit.
Critica este neîntemeiată. Instanța de fond a reținut în mod corect că raportul litigios se încadrează în dispoziția art.16 alin.5 din legea nr.13/2007, potrivit căreia, este obligatorie încheierea unei convenții de despăgubiri atunci când drepturile de uz și servitute se exercită asupra unui teren proprietate privată. Numai în situația unui teren proprietatea statului, dreptul de uz și servitute se exercită în mod gratuit, potrivit art.16 alin.4 din legea nr.13/2007. La dosar există dovada că reclamantul a notificat apelanta-pârâtă în vederea încheierii unei convenții de despăgubiri, prezentându-i chiar și o ofertă de vânzare a terenului (11, 22 și 27 din ). De asemenea, alin.6 al art.16 prevede că proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz și servitute de către titularii de licențe pot solicita încheierea de convenții în conformitate cu prevederile alin.5 și mai departe, alin.7 dispune că titularii de licențe sunt obligați să procedeze la încheierea convențiilor-cadru prevăzute la alin.5 în termen de maximum 30 de zile de la solicitarea proprietarilor afectați. Așadar, instanța de fond a considerat în mod corect acțiunea ca fiind întemeiată și a făcut aplicarea dispozițiilor artrt.16 alin.5-7 din legea nr.13/2007 în sensul că a dispus obligarea apelantei-pârâte la încheierea cu reclamantul a convenției cadru de despăgubiri.
În consecință, sentința este legală și temeinică, iar Curtea urmează să o mențină și în temeiul art.296 proc.civ. va respinge apelul ca nefondat.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul, Curtea constată că cererea nu conține o pretenție sau o solicitare asupra căreia ar trebui să se pronunțe instanța. Având în vedere prevederile art.129 alin.6 proc.civ. potrivit cărora, "judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății", precum și lipsa obiectului cererii de intervenție, Curtea urmează să o respingă pentru acest motiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta SC DISTRIBUȚIE MUNTENIA SA cu sediul în B,--43, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.1915/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul cu domiciliul în B,-, -0,.2,.3,.25, sector 3, și cu domiciliul ales în B,-,.2..3, sector 1, și intervenientul cu domiciliul în B,-, -3,.1,.2,.10, sector 4, ca nefondat.
Respinge cererea de intervenție în interes propriu, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 6.11.2009
Nr.ex.: 6
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială/Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
