Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 353/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 353
Ședința publică de la 08 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta - SA, împotriva sentinței comerciale nr.3965 din 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelanta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, potrivit rezoluției de primire a dosarului.
Curtea ia act de legala timbrare a apelului.
Se desprind filele 8-9 din dosar, reprezentând motive de apel și se comunică intimatei, apărătorul acesteia nesolicitând acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținut.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul apelantei solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 21.02.2008 la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta - SA solicitând să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru spațiul comercial situat în B,-,.15, parter, sector 4, ce a făcut obiectul contractului de leasing imobiliar nr.4743/26.11.1998, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința comercială nr.6081 pronunțată la 07.05.2008 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs.
Prin decizia comercială nr.934 pronunțată la 26.09.2008 în dosarul nr- Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială a admis recursul reclamantei, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
La rejudecare cauzei, prin sentința comercială nr.3965 pronunțată la 11.03.2009 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis acțiunea reclamantei, a constatat că între părți s-a încheiat contractul de leasing imobiliar nr.4743/26.11.1998 având ca obiect spațiul comercial în suprafață de 60 mp situat la adresa menționată, hotărârea pronunțată ținând loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru spațiul comercial respectiv, în suprafață de 60 mp, astfel cum este identificat în anexele 1 și 2 la raportul de expertiză întocmit în cauză și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 11.169,29 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut ca potrivit contractului de leasing imobiliar nr- încheiat între părți, pe o durată de 5 ani și pentru o valoare totală de 98.360.640 lei, prin ultima în sumă de 24.252.165 ROL achitată de reclamant prin nr.100/28.11.2003 și care include și valoarea reziduală s-a acoperit în mod integral prețul contractului. De asemenea, în contract s-a prevăzut dreptul locatarului de a opta la terminarea contractului pentru cumpărarea imobilului și obligația locatorului de a respecta acest drept iar în raport cu acestea reclamanta a notificat pârâta la 12.07.2005 în vederea îndeplinirii formalităților legale pentru transferul dreptului de proprietate asupra imobilului. Pârâta nu a dat curs acestei solicitări încălcându-și obligația contractuală asumată, iar apărarea acesteia în sensul că nu se poate realiza transferul dreptului de proprietate deoarece spațiul nu este bine individualizat și nu poate fi exploatat individual este infirmată de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, prin care s-a arătat că spațiul comercial în discuție este bine individualizat și delimitat prin pereți de restul imobilului din care face parte, putând fi chiar folosit în mod separat.
În plus, potrivit art.1073 Cod civil, reclamantul creditor are dreptul de a cere executarea în natură a obligației asumate de debitor, în cazul în care acesta nu o îndeplinește de bună voie.
Împotriva acestei sentințe comerciale pârâta - SA a declarat apel timbrat și în termen legal, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea apelului s-a arătat în primul rând, că prima instanță a greșit considerând spațiul în litigiu ca fiind bine individualizat și posibil a fi exploatat în mod individualizat față de restul spațiului din imobil, conform concluziilor expertizei. Conform contractului de leasing spațiul nu este bine individualizat, constituind o parte indiviză a unui spațiu comercial în suprafață totală de 367,48 mp. Intimata-reclamantă, fără acordul pârâtei-proprietare a modificat alcătuirea și destinația spațiului constituind obiectul contractului, efectuând lucrări de compartimentare care au dus însă, în fapt, la lipsa individualizării. Oricum, în drept spațiul în litigiu se află în indiviziune cu restul spațiului comercial din imobil. Ieșirea din indiviziune se face de către proprietar, singurul în măsură să dispună asupra bunului în indiviziune. Atâta timp cât suprafața pretinsă de reclamantă se află în indiviziune cu restul suprafeței spațiului comercial, ea nu poate forma obiectul unui contract de vânzare-cumpărare, pentru încheierea căruia pârâta și-a manifestat disponibilitatea, dar nu în condițiile în care reclamanta se prevalează de propria-i culpă în acest sens.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.1 din contractul de leasing imobiliar nr.4743/26.11.1998 încheiat de părțile în litigiu, pârâta-locator a transmis reclamantei (utilizator) folosința și posesia asupra unui spațiu comercial pe deplin delimitat și, astfel, individualizat în raport cu mențiunea expresă a vecinătăților acestuia, iar nu asupra unei părți indivize dintr-un spațiu comercial mai mare, astfel cum se susține în mod nejustificat în motivarea apelului pârâtei. De altfel, dacă s-ar fi avut în vedere spațiul la încheierea contractului ca o parte indiviză dintr-un spațiu comercial mai mare, nu s-ar fi concretizat însuși obiectul contractului respectiv.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză imobiliară întocmit în cauză la judecata în primă instanță spațiul comercial ce a făcut obiectul contractului nr.4743/26.11.1998 face parte integrantă, iar nu indiviză dintr-un spațiu comercial mai mare și este bine delimitat prin pereți în cadrul acestuia și sub aspectul suprafeței, fiind utilizat separat.
Spațiul în litigiu a fost deținut ca o unitate distinctă de către reclamantă și anterior contractului de leasing imobiliar, potrivit contractului de asociere nr.3786/24.05.1995, actul adițional nr.2998/23.07.1996 la contractul de închiriere nr.3786/24.05.1995.
Susținerea apelantei în sensul că reclamanta ar fi efectuat lucrări de compartimentare fără acordul său nu a fost dovedită și de altfel nici nu este de natură să înlăture aprecierea realei individualizări a spațiului în litigiu, în raport fie și numai cu criteriile suprafeței și vecinătăților acestuia.
În condițiile în care la încheierea contractului de leasing imobiliar ambele părți contractante au apreciat că spațiul asigură folosința și posesia în mod individualizat, aceeași apreciere susține și posibilitatea transmiterii prin vânzare în totalitate a atribuțiilor dreptului de proprietate asupra spațiului comercial respectiv, nepunându-se problema unei ieșiri din indiviziune prealabile pentru aceasta.
În raport cu cele arătate, sentința apelată trebuie apreciată ca fiind temeinică și legală, Curtea urmând să respingă apelul formulat de pârâtă, ca nefondat și, în raport cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, să oblige apelanta la plata către intimată a sumei de 12.900 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - SA cu sediul în Otopeni, str. -, - și, nr.5, județul I, împotriva sentinței comerciale nr.3965 din 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL cu sediul în B,-,.15,.3,.2,.78, sector 4, și cu sediul ales în B,-,.1,.15, sector 4.
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 12.900 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 11.11.2009
Tehnored. - 16.11.2009
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
