Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 399/2009. Curtea de Apel Bucuresti

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA COMERCIALĂ NR. 399

Ședința publică de la 29 octombrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE I -

JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean

GREFIER - -

.

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta, împotriva sentinței comerciale nr.13077 /28.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - SRL.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns, apelanta, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosarul de fond și intimata, personal și asistată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata - SRL.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței prezenta în sală a martorului, lipsa martorei și faptul că apelanta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, o adresă formulată de apelantă către Biroul de Evidență a Persoanei nr.1, prin care a solicitat indicarea adresei martorei.

Apărătorul intimatei învederează instanței că nu s-a îndeplinit procedura de citare cu martorul, și deși s-a pus în vedere apelantei la termenul anterior să indice adresa detaliată a acestui martor, partea nu s-a conformat dispozițiilor instanței, astfel încât, solicită decăderea acesteia din proba cu martorul. Face precizarea că Direcția Informatizată a persoanei are sediul în B-.-, iar nu în str-- - așa cum rezultă din adresa depusă de apelantă la dosar.

Apărătorul apelantei învederează instanței că potrivit arondărilor teritoriale există mai multe birouri de evidență informatizată a persoanei, apelanta făcând demersuri la Biroul de evidență informatizată a persoanei de la domiciliul său. Susține că nu a primit încă răspunsul de la acest birou deoarece nu a fost suficient timp. Pe data de 21.10.2009 a solicitat copie legalizată a încheierii de ședință din data de 08.10.2009 și în aceeași zi a trimis cererea către Biroul de Evidență a Persoanei nr.1. Consideră că a făcut demersurile necesare pentru obținerea adresei martorei urmând a depune la dosar răspunsul primit.

Apărătorul intimatei persoană fizică nu contestă faptul că apelanta a făcut demersuri pentru aflarea domiciliului martorei, însă instanța a dispus ca până la termenul de față să indice adresa completă a martorului, iar nu să facă demersuri. Pentru a face demersuri a avut la dispoziție mai multe termene acordate de către instanță.

Apărătorul apelantei învederează instanței că intimata cunoaște mai bine adresa martorei deoarece colaborează cu aceasta în privința contabilității de mai mult de zece ani, însă aceasta nu dorește să facă cunoscută adresa martorei.

Având cuvântul pe decădere, apărătorul apelantei susține că adresa de domiciliu a martorei a fost indicată complet fiind aceea din Calea nr.233,.1A,.1,.8,.31, sector 3 și că a indicat suplimentar adresa din B-.- - nr.34, sector 3, considerând a fi adresa de domiciliu cea din Calea unde se află sediul - SRL, societatea care încheie actele contabile pentru - SRL.

Consideră că nu se impune decăderea cu privire la adresa suplimentară pe care nu a reușit să o identifice și să indice complet, luând în considerare numai adresa de domiciliu a martorei.

Apărătorul intimatei persoană fizică învederează instanței că la dosar nu există nici un document oficial din care să rezulte adresa de domiciliu a martorei.

Având în vedere că, în ceea ce privește pe martora nu s-a indicat adresa completă de domiciliu unde urmează a fi citată. Singura adresă completă precizată de apelanta - reclamantă în ceea ce o privește pe martora, cu dovadă în acest sens la dosar este în Calea nr.233,.1A,.1,.8,.31, sector 3 potrivit adresei Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București din 16.07.2009 acolo unde se află sediul - SRL, societatea contabilă a martorei.

Având în vedere că martora se citează la adresa de domiciliu și nu la sediul unde-și desfășoară activitatea, pentru neindicarea domiciliului martorului Curtea dispune decăderea apelantei din proba cu audierea martorei.

În temeiul art. 105 alin. 2.pr.civ. apărătorul apelantei - reclamante solicită anularea parțială a dispoziției cu privire la decăderea din dreptul de a audia martora, având în vedere că vătămarea sa este evidentă. A indicat constant și anterior și astăzi în ședință publică că adresa de domiciliu a martorei este în Calea nr.233,.1A,.1,.8,.31, sector 3 iar nu cea din B-. - - nr.34, sector 3. . această adresă coincide cu sediul firmei indicate de Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.

Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de apărătorul apelantei - reclamante, instanța pronunțându-se în temeiul dovezilor existente la dosar cu referire la adresa Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București

Curtea lasă dosarul la sfârșitul ședinței de judecată, pentru ora 12,00 în vederea audierii martorului.

După reluarea dezbaterilor, se depune jurământul și se audiază martorul, legitimat cu CI seria - nr.- eliberată de Secția 16 Poliție la data de 15.01.2004, acesta răspunzând punctual la întrebările formulate de către apărătorul apelantei - reclamante.

După aceea se semnează declarația atât de către martorul audiat, după ce a lecturat în prealabil declarația cât și de președintele completului de judecată și de grefier.

În continuare, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.

Apărătorul apelantei reclamante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii precizate, cu cheltuieli de judecată pentru apel și fond. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Precizează că actele specifice enunțate explicit în cele două notificări nu au fost comunicate nici până în prezent apelantei - reclamante. A solicitat insistent copiile tuturor actelor de dobândire și înstrăinare a bunurilor imobile și delegațiile date de administrator pentru achiziționarea și vânzarea acestora.

Arată că nu se regăsesc asemenea acte nici în actele comunicate apelantei cu proces verbal și nici în dosarul penal.

A solicitat informații cu privire la modalitățile de finanțare a achiziționării de autovehicule, cu privire la finanțarea societății, persoanele care au făcut asemenea creditări și cui i-au fost restituite creditările respective, informații pe care nu le-a primit.

De asemenea, a solicitat informații cu privire la bunurile închiriate de societate, mobile sau imobile, însoțite de contractele respective, însă nici aceste informații nu le-a primit. A cerut extrasele de cont pentru anul 2002 și infirmații cu privire la sumele încasate de societate cu titlu de finanțare, la dosarul de fond aflându-se doar un extras din contul personal al celuilalt asociat. BCR SA a refuzat în lipsa unei hotărâri AGA să elibereze extrase de cont.

A mai solicitat informații cu privire la retragerea sumei de 33.130.550 lei în luna mai 2004 după vânzarea imobilului din proprietatea societății neștiind și nici până astăzi nu știe cine a retras această sumă și cu ce titlu. A cerut informații cu privire la suma totală, excluzând contribuția la capitalul social cu care apelanta - reclamantă a finanțat societatea și care figurează înscrisă în evidențele contabile, însă nu a obținut nici o informație.

Apărătorul intimatei persoană fizică solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanța privind achitarea onorariului de avocat. Potrivit constatării instanței de fond nu există un refuz al intimatei de a pune la dispoziție informațiile și actele solicitate de către apelanta-reclamantă până la sfârșitul anului 2006, au fost predate acesteia prin procesul verbal din data de 21.02.2005, existent la dosarul cauzei. Ulterior apelanta a înțeles să se adreseze organelor de poliție în loc să continue colaborarea cu intimata administrator al societății. La cererea organelor de poliție s-a întocmit un nou proces verbal și s-au predat o serie de înscrisuri, printre care bilanțurile aferente anilor 2001 - 2006, balanțe de verificare până la nivelul anului 2006 și o serie de informații cu privire la modalitățile de finanțare, documente privind achizițiile, vânzarea mijloacelor fixe toate fiind menționate în procesul verbal din 29.05 2006. Cu privire la extrasele de cont și alte informații de acest gen, apelanta a fost convocată în nenumărate rânduri în cadrul AGA în ideea de a i se prezenta și situațiile financiar - contabile ulterioare anului 2006, aceasta a refuzat să dea curs convocărilor și nu s-a prezentat, răspunzând la o singură convocare, motivând faptul că nu a avut traducător. Susține că apelanta, având cheile societății a avut acces în permanență la documentele acesteia. Dacă dorea să consulte actele societății avea posibilitatea oricând să o facă, însoțită și de un specialist dacă era nevoie. Potrivit răspunsurilor date de martor, reclamantei nu i s-a interzis niciodată accesul în incinta societății, nu i s-a refuzat nici un fel de informație și nu i s-a refuzat eliberarea nici unui document pe care l-a solicitat.

CURTEA

Prin sentința comercială nr.13077/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a vi-a Comercială s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele - SRL și, acțiunea având ca obiect obligarea pârâtelor de a furniza informațiile solicitate prin notificările comunicate cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire nr.6662-66663 din data de 16.07.2007, precum și prin notificarea nr.137/21.03.2008 comunicată prin intermediul BEJ.

În motivarea sentinței se reține că reclamanta este asociat în cadrul - SRL, cu o cotă de 49% corespunzătoare celor 49 de părți sociale și că acesta a solicitat în temeiul dispozițiilor art.198 și 199 alin.5 din legea nr.31/1990, precum și a prevederilor art.14 lit. d, f și j din actul constitutiv al societății, comunicarea unor acte și informații ca urmare a refuzului pârâtelor de a i le pune la dispoziție.

Din probele dosarului tribunalul a constatat că între reclamantă și administratorul - SRL s-a purtat o corespondență referitor la actele și informațiile privind situația societății și că potrivit procesului-verbal din 21.02.2005 o parte din aceste acte au fost predate avocatului, angajat de reclamantă, iar majoritatea documentelor contabile (bilanțuri, balanțe de verificare, situația creditărilor, hotărârea AGA din 1.11.2005, documente de achiziție și vânzare) au fost predate organelor de poliție în urma unei plângeri formulate de reclamantă, pe bază de proces-verbal. De asemenea, se reține că reclamanta a recunoscut studierea actelor predate în cursul anului 2005 și că aceasta avea posibilitatea consultării actelor depuse la poliție în prezența unui traducător.

S-a mai constatat de către instanță că administratorul societății pârâte a convocat adunarea generală a asociaților pentru data de 3.09.2007 în vederea prezentării situației economico-financiare a societății, adunare la care reclamanta nu s-a prezentat. Totodată, s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că atunci când s-a prezentat la sediul societății în vederea consultării documentelor, i s-ar fi refuzat accesul la acestea. De altfel, martorul audiat Gad eclarat că la sediul societății se aflau documentele contabile și că reclamanta avea un rând de chei de la imobilul respectiv. S-a apreciat de către instanță, în baza întregului probatoriu că acțiunea este neîntemeiată și ca urmare, a fost respinsă.

Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică. Apelantă a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond, admiterea cererii așa cum a fost precizată.

Criticile apelantei se referă la considerentele prin care se reține că nu s-a făcut dovada refuzului pârâtelor de a comunica reclamantei documentele solicitate și nici a împrejurării că nu i s-ar fi permis reclamantei accesul în sediul societății în vederea consultării actelor.

Astfel, se susține că din actele dosarului rezultă că, deși administratorul societății i-a răspuns apelantei-reclamante în mod sporadic, niciodată însă nu i-au fost comunicate documentele relevante, care să fi permis verificarea activității societății.

Apelanta consideră că în mod greșit instanța a cenzurat întrebările formulate în cadrul interogatoriului încuviințata ca probă spre a fi administrat administratorului și că în același mod a procedat cu întrebările adresate martorului G, respectiv a înlăturat în mod nemotivat o parte din întrebările relevante referitoare la sursa din care a aflat că reclamanta avea un rând de chei de la imobilul în care se află sediul societății.

În continuare, apelanta arată că nici în prezent nu are acces la documentele solicitate conform celor două notificări trimise intimatelor-pârâte, motiv pentru care solicită audierea a doi martori, precum și reaudierea celor propuși de pârâte în fața instanței de fond.

Prin încheierea de ședință de la data de 16.04.2009, Curtea a încuviințat apelantei cererea de ascultare a martorului, fost contabil - și reaudierea martorului G în vederea dovedirii chestiunilor legate de faptul că documentele contabile ale societății nu se aflau în mod constant la sediul societății, precum și pentru probarea modalității în care se pretinde că apelanta avea sau nu acces la aceste documente.

În ceea ce privește citarea martorul, apelanta a indicat o adresă a firmei de contabilitate ce aparține martorului, respectiv în B,-, sector 3, și o adresă de domiciliu incompletă și sub semnul întrebării dacă acesta este într-adevăr domiciliul martorului, în Calea nr.233. Ulterior, apelanta a depus la dosar completarea adresei din Calea despre care credea că reprezintă domiciliul martorului, însă din înscrisul prezentat ca dovadă ( 67- cab) rezultă că în Calea nr.233,.1A,.1,.8.31 sector 3, este sediul social al - SRL, având ca asociat pe .

Prin urmare, deși instanța a manifestat clemență și acordat mai multe termene pentru ca apelanta să afle domiciliul martorului în vederea citării acestuia, reținând la ultimul termen de judecată neîndeplinirea acestei obligații procesuale, în temeiul dispozițiilor art.186 alin.1 și 2 proc.civ. Curtea a dispus decăderea apelantei din dreptul de ascultare al acestui martor.

Astfel, a fost reaudiat martorul G, ascultat și în fața primei instanțe. Declarațiile martorului au fost consemnate la dosar.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate și în baza probelor de la dosar, Curtea a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea formulată în fața instanței de fond, reclamanta a solicitat ca pârâtele - SRL și să fie obligate să-i comunice documentele și înscrisurile societății conform celor două notificări transmise prin scrisoare recomandată și prin intermediul executorului judecătoresc. Documentele despre care reclamanta susține că nici în prezent nu i-au fost comunicate sunt: registrul acționarilor societății, registrul deciziilor adunării generale a asociaților, copiile tuturor actelor de dobândire și înstrăinare a bunurilor mobile ale societății deținute la data de 3.04.2003, informații referitoare la extrasele de cont ale societății, la bunurile închiriate, la modalitățile de finanțare și achiziționare de autovehicule și alte informații privind sumele cu care a fost finanțată societatea sau sumele retrase. În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.198 și 199 din Legea nr.31/1990 rep. și modificată.

Prevederile legale aplicabile în speță menționează că " registrul poate fi cercetat de asociați și creditori" (art.198 alin.3) și "în lipsă de cenzori, sau, după caz, de auditor financiar, fiecare dintre asociați, care nu este administrator al societății, va exercita dreptul de control pe care asociații îl au în societățile în nume colectiv. Dreptul de control al asociaților asupra gestiunii societățiiconstă în exercitarea dreptului de vot în adunările generale ordinare sau extraordinare, adunări care hotărăsc asupra bunului mers al societății în baza prezentării de către administrator a situațiilor financiare întocmite periodic, în numirea unor cenzori care vor asigura supravegherea gestiunii și vor verifica legalitatea întocmirii situațiilor financiare, precum și dacă registrele societății sunt corect ținute. Așadar, registrul asociaților și cel al deciziilor adunărilor generale, ca și orice alte documente contabile ale societății sunt ținute în mod legal la sediul societății, unde pot fi consultate de către toți asociații. Legea nu prevede obligativitatea comunicării documentelor contabile sau a registrelor către un asociat așa cum pretinde reclamanta.

În cauza de față, din probele administrate la fond și în apel rezultă că la cererea reclamantei i-au fost comunicate acesteia documentele pretinse (registre și bilanțuri contabile) în baza procesului-verbal din data de 21.02.2005, semnat în prezența avocatului ales al reclamantei (54 ). Deși reclamanta recunoaște primirea acestora, susține însă că nu sunt toate actele cerute.

De asemenea, la dosarul de fond există înscrisuri,cum ar fi, scrisori recomandate cu confirmare de primire (55-72 ), care relevă că în repetate rânduri, reclamanta a fost convocată la sediul societății în vederea ținerii adunărilor generale ale asociaților și prezentării situațiilor financiare periodice, însă de fiecare dată reclamanta a refuzat să se prezinte, conform proceselor-verbale depuse la dosar. În situația în care reclamanta ar fi fost în imposibilitate de a se prezenta la generale ale societății, ar fi avut posibilitatea legală de a împuternici o altă persoană în locul său, dar nu a făcut-

În acest context, Curtea observă că reclamanta a ales să nu exercite drepturile legale și statutare ce derivă din calitatea sa de asociat, cum ar fi dreptul de a vota și de a lua hotărîri în cadrul adunărilor generale ale asociaților, dar pe de altă parte pretinde să-i fie comunicate actele și documentele societății, ceea ce legea nu prevede.

În ceea ce privește împrejurările conform cărora apelanta-reclamantă nu avea posibilitatea de a intra în sediul societății sau că i s-ar fi refuzat accesul în imobil în vederea consultării documentelor și verificării situațiilor financiare, martorul G, audiat la instanța de fond și reascultat în fața instanței de apel, a declarat că are cunoștință despre faptul că reclamanta avea un rând de chei al imobilului unde se află sediul societății - și că aici se aflau documentele contabile și prin urmare, susținerile apelantei sunt nefondate.

În acord cu instanța de fond, Curtea consideră că reclamanta nu a dovedit refuzul pârâtelor de a-i comunica actele solicitate și nici faptul împiedicării reclamantei de a avea acces în sediul societății, astfel că în mod corect s-a apreciat că acțiunea este nefondată și a fost respinsă pentru aceste argumente.

În concluzie, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile apelantei, că sentința atacată este legală și temeinică și în conformitate cu dispozițiile art.296 proc.civ. urmează să respingă apelul ca fiind nefondat.

În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, Curtea reține că apelanta este în culpă procesuală și în consecință urmează să plătească intimatei suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de apelanta cu sediul ales la Cabinet de Avocat - în B, str. -. -, nr.176A, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.13077 /28.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații cu domiciliul în B, șos. - -, nr.296,.7,.B,.51, sector 3, și - SRL cu sediul în B,--6, sector 1, ca nefondat.

Obligă apelanta la plata către intimata a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2009.

Președinte, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram

I - - -

Grefier,

- -

Red.Jud.

Nr.ex.: 5

Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială

Președinte:

Președinte:Iulia Prelipcean
Judecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 399/2009. Curtea de Apel Bucuresti