Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 490/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 490
Ședința publică de la 30.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta, împotriva sentinței comerciale nr. 7965/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata (ROMÂNIA)
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, Dl. și intimata, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, D-na.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței faptul că apelanta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, intimata a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare în dublu exemplar, iar Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a înaintat la dosar două exemplare ale aceleiași întâmpinări, înregistrate eronat pe rolul primei instanțe.
Reprezentantul apelantei depune la dosar chitanța nr. - din data de 29.10.2008, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, precum și un timbru judiciar de 0,15 lei.
Se comunică un exemplar al întâmpinării formulate de intimată apelantei, al cărei reprezentant nu solicită amânarea cauzei, pentru a lua cunoștință de conținut.
Părțile arată că nu au alte cereri de formulat, nici alte probe de administrat, împrejurare în raport de care Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtei la a-și respecta obligațiile asumate contractual, prin listarea în continuare în toate magazinele din România a produselor sale lactate, arătând că, deși a achitat taxele de acces în magazin pentru a-și putea vinde produsele, accesul nu i-a mai fost îngăduit, produsele sale fiind înlocuite cu cele ale unei societăți concurente. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătoarea intimatei solicită respingerea apelului, ca nefondat, arătând că, în conformitate cu art. 7 pct. 12 din convenție, apelantei îi revine obligația de a se asigura că livrează numai cantitățile și produsele prevăzute în comanda care îi este transmisă. Totodată, afirmă că apelanta nu a plătit nici un fel de taxe și precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 7965/26.06.2008, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei (ROMÂNIA) la a-și respecta obligațiile asumate contractual, prin listarea în continuare în toate magazinele din România a produselor lactate ale reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit contractului dintre părți, reclamanta urma să vândă, iar pârâta să cumpere produsele pe care anterior le comanda, reclamanta urmând să livreze cantitățile și produsele prevăzute în comandă, la termenele convenite. Apreciind că raporturile dintre părți se derulează doar în baza comenzilor lansate de către pârâtă, în legătură cu care nu s-a probat obligația emiterii lor cu o anumită intensitate, Tribunalul a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, solicitând schimbarea sa în tot, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtei la a-și respecta obligațiile asumate contractual, prin listarea în continuare în toate magazinele din România a produselor lactate pe care le produce.
În motivare, apelanta a arătat că intimata, făcând abstracție de convenția părților, a luat în mod abuziv, începând cu sfârșitul lunii februarie 2008, măsura împiedicării vânzării în magazinele din țară a produselor sale lactate, în condițiile în care, potrivit art. 11 alin. 1 din contract, acesta s-a prelungit de drept și pentru perioada anului 2008. Apelanta a precizat că această măsură a operat fără a fi anunțată și fără a i se indica vreun motiv, cu toate că, pentru a avea acces în magazinele ale intimatei, a fost nevoită să plătească importante sume de bani, cu titlu de taxe și servicii de bază, stabilite potrivit Condițiilor de bază pe anul 2007, pentru cifra de afaceri, deschidere de magazine, listare a articolelor noi, bonus de marketing, promoții, prezentarea produselor la raft, inserție într-o revistă de publicitate, etc. În acest context, apelanta a afirmat că instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere caracterul premeditat și de rea-credință al măsurii luate de către intimată, dovedit prin e-mail-ul celei din urmă din data de 18.03.2008, trimis către filialele sale din țară, prin care a solicitat ca produsele apelantei să fie înlocuite cu cele ale unei alte societăți,.
În aceste condiții, apelanta a susținut că intimata a încălcat obligațiile impuse în sarcina sa prin art. 5.1 din contractul părților, dar și că motivarea primei instanțe ar fi fost una temeinică doar dacă refuzul intimatei de a emite comenzi s-ar fi datorat unor cauze obiective (de exemplu, lipsa cererii pe piața de profil); or, în speță, apelanta a arătat că atitudinea intimatei are scopul de a susține o altă societate, în dauna sa.
La data de 29.09.2008, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma criticilor aduse de către apelantă, Curtea reține următoarele:
Între părți se derulează relații comerciale, reglementate printr-un contract, a cărui valabilitate este menținută, cel puțin până la sfârșitul anului 2008 - aspect necontestat de către intimată.
Potrivit art. 2 din contract, apelanta, în calitate de furnizor, vinde și livrează, iar intimata cumpără produsele pe care le comandă, respectând cantitatea, tipul și calitatea produselor comandate, data și orarul de livrare, precum și alte cerințe înscrise în convenție, apelanta fiind de acord cu redistribuirea produselor de către intimată, în magazinele proprii ale acesteia din urmă, din rețeaua "" și/sau " ".
Apelanta a arătat că intimata, făcând abstracție de convenția părților, a luat în mod abuziv, începând cu sfârșitul lunii februarie 2008, măsura împiedicării vânzării produselor sale lactate, încălcând obligațiile impuse în sarcina sa prin art. 5.1 din contract.
În acest context, Curtea constată că, potrivit art. 5 pct. 1, intimata s-a obligat să achite produsele comandate apelantei și livrate de către aceasta.
Or, nici o probă nu relevă încălcarea vreunei asemenea obligații de către intimată; de altfel, nici apelanta nu susține că intimata nu ar fi plătit prețul produselor care i-au fost livrate.
Plata de către apelantă către intimată a unor sume de bani, cu titlu de taxe pentru cifra de afaceri, deschidere de magazine, listare a articolelor noi, bonus de marketing, promoții, prezentarea produselor la raft, inserție într-o revistă de publicitate, nu este de natură să conducă la o justificare a admiterii acțiunii, de vreme ce, potrivit art. 7 pct. 12 din contract, apelanta este obligată să livreze numai cantitățile și produsele prevăzute în comanda transmisă de către intimată.
Practic, apelanta solicită ca intimata să fie obligată să procedeze în continuare la listarea produselor sale, cu toate că, după cum în mod judicios a reținut și prima instanță, în sarcina intimatei nu s-a stabilit vreo obligație de a lansa comenzile cu o anumită intensitate și în anumite termene.
Așa fiind, nu se pune problema unei împiedicări a apelantei de a-și valorifica produsele, iar atitudinea intimatei se constituie în manifestarea dreptului său de dispoziție legat de volumul de vânzări din cadrul magazinelor sale.
Transmiterea de către intimată a unui e-mail filialelor magazinelor, prin care a dispus înlocuirea unor produse ale apelantei cu cele ale unui alt producător, ar putea întemeia o eventuală acțiune în răspundere, dacă s-ar dovedi o culpă contractuală, dar ea nu justifică în nici un caz admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, care are în vedere continuarea listării unor produse, întrucât un asemenea petit echivalează cu obligarea intimatei la a vinde produsele apelantei, atunci când aceasta din urmă dorește, în cantitățile pe care apelanta le are în vedere, fapt de natură nu numai să îngrădească dreptul intimatei de a-și administra magazinele, dar care încalcă și dispozițiile stipulate în art. 7 pct. 12 din contractul părților, anterior evocate.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, a cărei păstrare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 296.proc.civ. va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către apelanta, cu sediul în B,-, jud. B, împotriva sentinței comerciale nr. 7965/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata (ROMÂNIA), cu sediul ales în B, str. -. -, nr. 13, sector 5 - la., și Asociații.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. Jud. /4 ex./07.11.2008
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Mihăianu
