Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 65
Ședința publică de la 06 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelurilor comerciale privind pe apelanta-intimată " " I și pe intimata-apelantă " " B - cu sediul în I, având ca obiect "obligatia de a face", apeluri formulate împotriva sentinței nr. 2385/com/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când - pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise - instanța a amânat pronunțarea la data de 29.06.2009, când - din lipsă de timp pentru deliberare - instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 06.07.2009, când:
INSTANȚA
Asupra apelurilor comerciale de față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2385 din 21 octombrie 2008 Tribunalul Iași a respins cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta B și a admis în parte cererea reconvențională, formulată de, în contradictoriu cu
Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 11.660,995 lei, reprezentând contravaloarea modernizărilor aduse spațiului comercial închiriat și a prejudiciului rezultat din dezafectarea acestora. Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei suma de 2110,2 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 8/19.10.2000, având ca obiect procurarea folosinței spațiului comercial în suprafață de 242,8. p., situat în I, B-dul - cel M și, --2, pentru o perioadă de 2 ani, cu începere de la data de 20.10.2000.
În luna octombrie 2002, părțile au încheiat un nou contract de închiriere, pentru spațiul comercial menționat anterior,contractul fiind înregistrat sub nr. 116/ 28.10.2002 și având o durată cuprinsă între 20.10.2002 și 19.10.2003.
Prin actul adițional nr. 135/ 15.10.2003, contractul amintit mai sus a fost prelungit până la data de 19.10.2004. O nouă prelungire - până la data de 31.12.2004 - a fost stabilită prin actul adițional nr. 231/ 20.10.2004.
În ziua de 15.02.2005, reclamanta - -. a predat spațiul comercial, starea acestuia fiind descrisă în procesul-verbal de predare-primire, încheiat de părți la aceeași dată.
Tribunalul a reținut că în cursul derulării contractului nr. 8/2000, reclamanta - -. cu respectarea art. 8 litera "d" din contract, a înaintat adresa nr. 5/2001 locatorului, solicitând aprobarea efectuării unor lucrări de modernizare a spațiului, cu scutirea de la plata chiriei pe 2 luni.
Acordul de voință al părților, cu privire la acest aspect, s-a materializat în actul adițional nr. 38/ 15.01.2001, prin care locatorul - CHIMICE Iaa probat efectuarea de lucrări de modernizare - de către locatarul - -. I - aceste amenajări urmând a fi câștigate spațiului comercial, la încetarea duratei de valabilitate a contractului de închiriere ( fila 33 din dosarul nr. 4359/ 2005).
De asemenea, prin actul adițional menționat anterior, părțile au convenit ca - în compensarea costului lucrărilor de amenajare a spațiului respectiv - locatarul să fie scutit de plata chiriei aferente lunilor ianuarie și februarie 2001.
Din procesul-verbal de predare-primire încheiat la 15.02.2005 și semnat de reprezentantul ambelor părți, rezultă că reclamanta - -. a predat proprietarei spațiul comercial închiriat, procedând la dezafectarea - în prealabil - a elementelor de îmbunătățire aduse imobilului respectiv în baza actului adițional nr. 38/ 2001.
De altfel, reclamanta-pârâtă recunoaște că a acționat în sensul precizat anterior, susținând însă că avea acest drept deoarece, prin art. 36 din contractul de închiriere nr. 116/ 2002, s-a prevăzut că sunt anulate orice alte înțelegeri pe care părțile le vor fi încheiat cu referire la spațiul comercial închiriat.
Această apărare nu poate fi primită - a considerat tribunalul - deoarece, în condițiile în care prețul lucrărilor de amenajare efectuate de locatar a fost compensat prin scutirea lui de la plata chiriei pentru 2 luni, neputându-se reține nici măcar un drept de creanță al acestuia asupra locatorului, clauza contractuală cuprinsă în art. 36 din contractul nr. 116/ 2002 nu poate fi interpretată în sensul întoarcerii prestațiilor stabilite prin actul adițional nr. 38/ 2001, ea referindu-se doar la faptul că - pentru viitor - vor fi avute în vedere, în raporturile juridice dintre părți, noile condiții contractuale, stabilite în 2002, în detrimentul celor prevăzute în contractul încheiat în 2000, în situația în care ambele contracte au același obiect.
Prin art. 6 din contractul nr. 116/ 2002 fost instituită, în sarcina locatarului, obligația de constituire a 2 garanții, a căror restituire, în termen de 60 zile de la încetarea locațiunii, a fost condiționată - prin art. 7 din convenția părților - de inexistența unor debite ale chiriașului, rezultate din derularea raporturilor juridice de închiriere, debite ce urmau a fi deduse din garanțiile depuse în prealabil, a constatat tribunalul.
Pârâta- reclamantă a recunoscut constituirea de către locatar, în favoarea sa, a celor 2 garanții, prin înaintarea filelor CEC - 303 nr. -, în valoare de 41.612.493 lei și seria - 303 nr. -, în valoare de 20.817.497 lei, motivând nerestituirea lor prin invocarea prejudiciului suportat ca urmare a dezafectării, de către locatar, a tuturor amenajărilor interioare efectuate, valoarea acestui prejudiciu depășind cu mult cuantumul garanțiilor respective.
Astfel, instanța a reținut că locatorul a procedat la nerestituirea celor 2 garanții în baza art. 7 din contractul nr. 116/2002 și nu potrivit art. 8, invocat în apărare de locatar, care se referă la rezilierea contractului din culpa chiriașului, situație ce nu se regăsește în cauza de față.
Pentru stabilirea întinderii prejudiciului cauzat locatorului de locatar, prin dezafectarea îmbunătățirilor aduse spațiului comercial închiriat, a fost admisă administrarea probei cu expertiză contabilă, fiind efectuate, în cauză, un număr de 3 astfel de expertize.
În acest sens, instanța a avut în vedere, în principal, concluziile expertizei efectuate în fața tribunalului, ca instanță de fond, dar având în vedere că prin încheierea pronunțată la 12. 2007 nu s-a dispus, în baza art. 160 Cod procedură civilă, refacerea dovezilor administrate la instanța necompetentă, ci doar s-a admis suplimentarea probatoriului, prin efectuarea unei noi expertize, instanța a ținut seama și de expertiza întocmită la Judecătoria Iași.
Astfel, apreciind că paguba amintită mai sus este dată de costul îmbunătățirilor aduse de - - spațiului comercial, la care se adaugă contravaloarea deteriorărilor cauzate imobilului prin dezafectarea celor din urmă, instanța a reținut, pentru prima categorie, valoarea stabilită (pentru lucrările de amenajare interioară) de către expertul, la suma de -,9940 RON, iar - pentru a doua categorie - valoarea de 89 lei indicată de expertul, fiind singurul calcul efectuat, în acest sens, în cauză.
Pentru stabilirea prețului îmbunătățirilor, suportate de - - I, nu s-a avut în vedere valoarea stabilită de expertul, deoarece el însuși pune sub semnul îndoielii această valoare, calculând nu ceea ce s-a executat, ci ceea ce " trebuia" să se execute și arătând că pentru efectuarea unui calcul obiectiv este necesară efectuarea unei expertize contabile, la sediul - -.
În concluzie, rezultă o valoare a prejudiciului de 17903,994 lei, în dauna C CHIMICE I, din care s-a se dedus suma constituită cu titlu de garanție de - - I, în valoare de 6242,999 lei, potrivit art. 7 din contractul nr. 116/ 2002, rămânând de achitat - de cea din urmă societate - o despăgubire în cuantum de 11660, 995 lei.
La termenul de judecată din 10.10.2008, instanța a luat act că C CHIMICE Iaf uzionat prin absorbție cu C B, motiv pentru care a constatat că, în cauză, a dobândit calitate de pârâtă-reclamantă -,succesoarea în drepturi și obligații a CN. CHIMICE
Reținând antrenarea răspunderii contractuale în sarcina C - I, în baza prevederilor art. 969 Cod civil, pentru fapta sa culpabilă - de fi dezafectat elementele de îmbunătățire aduse spațiului comercial închiriat, cu încălcarea clauzelor contractuale cuprinse în actul adițional nr. 38/ 2001 - și având în vedere și motivele prezentate mai sus instanța a respins cererea reclamantei C - I, ca neîntemeiată, admițând în parte cererea reconvențională a reclamantei C B, în limita despăgubirii precizate anterior.
Împotriva sentinței au declarat apel ambele părți.
1. Reclamanta - pârâtă I arată - în motivarea apelului - că s-au încălcat dispozițiile articolul 201 Cod procedură civilă, câtă vreme tribunalul s-a pronunțat numai pe baza unei expertize extrajudiciare, deși în cauză a fost efectuată o expertiză judiciară, care are o valoare juridică mai
pretinde că în cauză trebuia efectuată o expertiză tehnică în construcții, care să stabilească mai întâi ce lucrări de dezafectare au fost făcute la spațiul închiriat, și nu o expertiză evaluatoare, cum în mod greșit s-a realizat. Apelanta susține că la capitolul IV din raportul de expertiză evaluatoare se arată că evaluarea lucrărilor de amenajare, executate în anul 2001 și dezafectate la data eliberării spațiului, a fost întocmită pe baza prețurilor de piață, prin investigații de piață privind prețurile materialelor și a manoperei de execuție, stabilindu-se astfel prețul unitar pe fiecare categorie de lucrări în parte și prețul pe cantități executate.
Evaluarea lucrărilor - pretinde apelanta - ar fi trebuit sa vizeze numai suma de 1 154 dolari, echivalentul contravalorii chiriei aferente lunilor ianuarie și februarie, așa cum rezultă din actul adițional nr.4 din 11.01.2001 la contractul de închiriere 08 din 19 octombrie 2000, prin care intimata Metalo-Chimice a fost de acord să se scadă din valoarea investiției.
Apelanta învederează că în mod greșit instanța a admis cererea reconvențională, luându-se în calcul valoarea lucrărilor, calculată pe baza prețurilor de piață, prin investigații de piață privind prețurile materialelor și a manoperei de execuție, cum a precizat doamna expert în raportul de expertiză efectuat. - - arată că experta s-a erijat în instanță, dând interpretare juridică clauzelor contractuale, atunci când a reținut că acordul Metalo-Chimice I s-a materializat prin încheierea Actului adițional nr. 04/11.01.2001, cu clauze potrivit cărora amenajările sunt câștigate spațiului comercial, la încetarea duratei de valabilitate contractului, iar locatorul este de acord cu scutirea plății chiriei aferente lunilor ianuarie și februarie 2001.
Doamna expert - susține reclamanta-pârâtă - a omis un aspect care rezultă din art. 8 lit. d din contractul de închiriere nr. 8 din 19.10.2000, mai exact că amenajările sunt câștigate spațiului la încetarea duratei de valabilitate a contractului, ori în cauză contractul a încetat din vina exclusivă a locatorului C Metalo - Chimice, care a reziliat contractul înainte de expirarea termenului contractual, cu încălcarea art. 10 din contract, privind dreptul de preaviz de 30 zile calendaristice și în condițiile în care chiria era achitată la zi, fără întârziere.
Toate raporturile comerciale trebuie să se caracterizeze prin punctualitate, aceasta însemnând că neexecutarea, "lato sensu", a oricărei obligații creează comerciantului un prejudiciu și generează consecințe negative nu numai în raport de primul creditor, ci pe întreg itinerariul raporturilor comerciale. Prin încetarea contractului de închiriere înainte de termen, a avut mai multe pagube materiale, cu societățile cu care avea contracte comerciale în derulare.
Doamna expert nu a depus înscrisuri din care să rezulte că a făcut investigații de piață, așa cum afirmă și nici înscrisuri din care să rezulte prețurile de piață ale materialelor și ale manoperei, pentru a le compara cu cifrele menționate de ea în expertiză, sens în care calculul tabelar prezentat în expertiză este nereal, neargumentat și nedovedit.
Apelanta - - mai susține că potrivit art. 8 lit. "k" din contractul de închiriere nr.8 din 19.10.2000, locatara se obliga ca - la expirarea duratei de valabilitate a contractului, dacă acesta nu va fi prelungit - să restituie locatoarei bunul închiriat, în starea care l-a primit, fiind considerat că l-a primit în stare bună.
Prin eventuala dezafectare a lucrărilor, în condițiile în care contractul s-a reziliat înainte de termen, fără a se imputa vreo vină - - - pretinde apelanta - spațiul a fost restituit (predat ) în starea care s-a primit. Or, instanța de fond a creat - prin hotărârea pronunțată - o îmbogățire fără just temei în favoarea intimatei, ceea ce nu este legal.
Valoarea investiției pe care - eventual - instanța o putea reține era de 1154 dolari și nu suma de 11660 lei. Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, fără depășirea limitei acestuia, în caz contrar ajungându-se la o îmbogățire fără just temei.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul tehnic
ing. s-a stabilit că nu există date tehnice pentru evaluarea elementelor de construcții și instalații considerate a fi daune, după părăsirea spațiului din B-dul - cel M și, -.1-2, demisol, de către.
Față de concluziile formulate de expert, instanța de fond trebuia să respingă cererea reconvențională formulată în cauză și nu să o admită, obligând locatara la plata sumei de 11660 lei, reprezentând contravaloarea modernizărilor aduse spațiului comercial închiriat și a prejudiciului rezultat din dezafectarea acestora, învederează apelanta.
Potrivit articolului 962 cod civil obiectul convenției este acela la care părțile sau numai una dintre părți se obligă. Prin contractul de închiriere locatara, cu acordul intimatei, s-a obligat să facă îmbunătățiri la spațiu numai în limita a două chirii lunare, respectiv suma de 1154 dolari și nu la suma calculată eronat - de instanța de fond - de 11660 lei. Instanța a acordat mai mult decât s-a stipulat în contract cu acordul părților și a stabilit un prejudiciu ipotetic, fără o susținere legală și tehnică. Concret, este vorba despre respectarea principiilor consacrate și respectate, în materie civilă, referitoare la repararea prejudiciului, în sensul de a stabili dacă și în materie comercială creditorul este îndreptățit nici mai mult, nici mai puțin decât la daune egale cu valoarea prejudiciului. De asemenea, trebuie clarificat dacă instanța de judecată poate adăuga alte despăgubiri și dacă acestea sunt acordate în completarea celor dintâi, adică până la limita valorii prejudiciului sau în cumul, adică și peste valoarea prejudiciului.
Prin obiectivele expertizei s-a solicitat să se stabilească valoarea daunelor cauzate prin dezmembrarea lucrărilor de îmbunătățiri - de către reclamantă - la părăsirea spațiului din B-dul. - cel M și, -1-B2, demisol, de către A. Apelanta susține că în cauză nu există daune. Imobilul a fost predat exact în starea care se afla, intimata nu a acceptat decât contravaloarea îmbunătățirilor, în limita a două chirii lunare în cuantum de 1154 dolari, iar instanța nu poate obliga locatara la plata tuturor îmbunătățirilor, dacă nu s-a acceptat de intimată decât contravaloarea în limita a două chirii lunare.
Mai mult, parte din îmbunătățirile efectuate pe cheltuiala, manopera și materialele suportate de -. au rămas în proprietatea intimatei, așa cum rezultă și din expertiza tehnică efectuată în cauză, în care se menționează că n grupul sanitar mai există un lavoar cu picior și 2 vase de C din porțelan. Există și o instalație electrică, așa cum a fost proiectată. Numai instalația electrică efectuată la imobil costă aproximativ 500 dolari, pereții au fost văruiți, iar materialele folosite și manopera au costat 400 dolari, susține - -.
efectuate au vizat numai bunurile care au fost plătite de peste suma de 1154 dolari și care nu au fost scăzute din chirie, sens în care nu se poate spune că există prejudiciu, atât timp cât spațiul a fost predat în starea care a fost preluat de la intimată.
2. Pârâta - reclamantă critică sentința tribunalului în ce privește admiterea doar în parte a cererii reconvenționale.
Apelanta învederează că - deși deține cele două file CEC în original - nu le mai poate valorifica, prin introducerea la plată, urmare a modificării normelor care guvernează materia formei și decontării filelor CEC.
susține că cele 2 file CEC au fost emise de intimată în anul 2003 și înaintate prin adresele 119/15.10.2003 si 435/29.10.2003.
Cele 2 file CEC au forma reglementată în anul 2003 prin prevederile Normelor - cadru ale Băncii Naționale a României nr. 7/1994, privind comerțul făcut de societățile bancare și celelalte societăți de credit, cu cecuri, pe baza Legii nr. 59/1934 asupra cecului si Normei tehnice 9 din - emisă de Banca Națională a României.
În anul 2008 forma filelor CEC utilizate în activitatea economică și acceptate spre
decontare de instituțiile bancare și procedura de decontare a filelor CEC s-au schimbat radical, urmare a apariției Normei BNR 6 din 05.06.2008 pentru modificarea și completarea Normelor - cadru ale Băncii Naționale a României nr. 7/1994, completată de Norma BNR 1 din 05.01.2009 și a Normei tehnice nr. 4 din 05.06,2008, modificată prin Normă tehnică nr. 3 din 13.02.2009.
Astfel în prezent - susține apelanta - nu se mai pot valorifica cele 2 file CEC, lăsate cu titlu de garanție de intimată și nu mai este posibilă recuperarea efectivă a sumei de 6242,999 lei.
În drept, pârâta - reclamantă invocă prevederile Normelor BNR nr. 6 din 5 iunie 2008 și 5 ianuarie 2009 și Normele tehnice nr. 4 din 5 iunie 2008 și nr. 3 din 13 februarie 2009.
întâmpinare în calitate de intimată, I solicită respingerea apelului pârâtei - reclamante susține că în cauză nu există daune pricinuite prin dezmembrarea lucrărilor de îmbunătățiri, câtă vreme imobilul închiriat a fost predat în starea în care se afla. Intimata învederează că dezmembrările realizate la părăsirea spațiului vizează doar bunurile ce au fost plătite peste suma de 1154 dolari și care nu au fost scăzute din chirie.
Și a depus întâmpinare la apelul, solicitând respingerea acestuia. Ea arată că tribunalul a avut în vedere, la pronunțarea sentinței, concluziile expertizelor judiciare realizate de experții tehnici și.
Pârâta - reclamantă învederează că în mod corect rapoartele de evaluare au avut în vedere prețul de piață/circulație, deoarece părțile nu au convenit la vreo limitare a valorii amenajărilor.
contestă că locatorul "Metalo-Chimice " ar fi reziliat contractul înainte de termen și susține că apelanta a părăsit spațiul comercial în discuție la data de 15 februarie 2003, în momentul în care între părți nu mai era în vigoare vreun contract de închiriere. Referitor la susținerea reclamantei, potrivit căreia trebuia să restituie bunul închiriat în starea în care l- primit, intimata învederează că prevederea din contractul nr. 8 din 19 octombrie 2000, în forma sa inițială, trebuie coroborată cu dispozițiile actului adițional nr. 38 din 15 ianuarie 2001.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că apelurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
1. Apelul reclamantei - pârâte nu poate fi primit, atât timp cât tribunalul și-a întemeiat soluția de admitere - în parte - a cererii reconvenționale pe expertiza efectuată în cursul judecății, dispozițiile articolului 201 Cod procedură civilă nefiind încălcate. Curtea reține că reclamanta - pârâtă a solicitat suplimentarea probatoriului - în apel - prin efectuarea unei expertize de evaluare a îmbunătățirilor și a lucrărilor dezafectate, la părăsirea spațiului. Cererea apelantei a fost - însă - respinsă, partea finală a articolului 295 alineatul (2) Cod procedură civilă neputând fi aplicată, atâta vreme cât teza probatorie propusă de apelantă era diferită de motivele de apel cu care curtea a fost învestită și contravenea - parțial - acestor motive.
Instanța de apel constată că - - datorează despăgubiri în temeiul convenției părților, cu toate modificările survenite, judicios reținute de tribunal în considerentele sentinței, în speță negăsindu-și incidența instituția îmbogățirii fără justă cauză, așa cum pretinde reclamanta-pârâtă. În ce privește valoarea daunelor, curtea constată că a fost corect stabilită de prima instanță, pe baza expertizei tehnice judiciare. Cuantumul prejudiciului nu putea fi limitat la contravaloarea a două chirii lunare (astfel cum susține - -) deoarece din interpretarea actului adițional din ianuarie 2001 rezultă că locatara a fost scutită de plata chiriei aferente lunilor ianuarie și februarie 2001, dar că toate amenajările realizate rămân câștigate spațiului comercial, la încetarea contractului, fără limită de valoare.
2. Instanța de prim control judiciar constată că și apelul pârâtei - reclamante este nefondat. Cele două file CEC emise de sub incidența Normei - cadru a Băncii Naționale a României nr. 7/1994 și Normei tehnice nr. 9 din 20 aprilie1994 își păstrează pe deplin valabilitatea, putând fi executate de apelantă, astfel cum rezultă din dispozițiile articolului III punctul 2 din Norma BNR nr.6 din 5 iunie 2008 (completată prin Norma nr. 1 din 5 ianuarie 2009) care a modificat și completat Norma - cadru nr. 7/1994 citată. Modificările și completările Normelor tehnice emise de Banca Națională a României privind cecul (prin Normele tehnice nr. 4 din 5 iunie 2008 și 3 din 13 februarie 2009) nu au nici o relevanță în speță
Raportat considerentelor expuse, curtea - în aplicarea articolului 296 teza I Cod procedură civilă - va respinge ambele apeluri, păstrând sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de reclamanta pârâtă și pârâta reclamantă împotriva sentinței comerciale nr. 2385/com/21 octombrie 2008 Tribunalului Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
30.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu
