Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 7/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.7
Ședința publică din 17.01.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelantele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și SC împotriva sentinței comerciale nr.5402/19.04.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 10.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 17.01.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 5402/19.04.2007, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, a respins excepția inadmisibilității, a respins primul capăt de cerere ca rămas fără obiect, a respins acțiunea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva pârâtei SC SA ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis al doilea capăt de cerere formulat de în contradictoriu cu pârâta mbH și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei 61.332,9 USD penalități pentru nerealizarea obligației investiționale aferentă perioadei 2000 - 2001 și cheltuieli de judecată în sumă de 439,95 Ron.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut:
Cu privire la excepția întemeiată pe dispozițiile articolului 7201Cod procedură civilă, instanța a reținut că scopul concilierii a fost îndeplinit în sensul că părțile s-au întâlnit și au discutat asupra pretențiilor reclamantei, prezumându-se astfel respectarea condițiilor și termenelor prevăzute de articolul 7201alineatele 2 și 3 Cod procedură civilă, dovadă fiind și procesul verbal de conciliere de la 30.08.2002.
Cu privire la primul capăt de cerere ce viza obligarea pârâtelor în solidar la efectuarea investiției în sumă de 204.443 USD astfel cum a fost asumată prin clauza 8.12.1 din contract, tribunalul a reținut că societatea privatizată SC SA a fost radiată din Registrul Comerțului ca urmare a închiderii procedurii falimentului la 21.02.2006.
Prin urmare, întrucât societatea în care reclamanta a solicitat ca pârâtele să efectueze investițiile nu mai există s-a apreciat că primul capăt de cerere a rămas fără obiect.
Tribunalul, prin încheierea de la 7.12.2007 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SA în raport cu capătul doi de cerere având va obiect plata de penalități pentru neexecutarea obligației investiționale, reținând conținutul actului adițional de la 14.06.2000 prin care s-au modificat părțile din contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 124/29.03.1999.
În ce privește capătul al doilea de cerere, privind obligația de plată a penalităților în sumă de 61.332,9 USD pentru neexecutarea obligației investiționale de 204.443 USD aferentă perioadei 2000 - 2001, tribunalul a apreciat că este întemeiat față de clauza contractuală 8.12.1 prin care cumpărătorul s-a obligat să efectueze investiții reprezentând echivalentul a 1.301.622 USD, pe o perioadă de 5 ani începând cu anul 1999 și potrivit clauzei 8.12.3. litera d care stabilea nivelul penalităților de 30% din valoarea investițiilor nerealizate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel mBH și, criticile vizând netemeinicia sentinței atacate.
Apelanta mBH susține că hotărârea este nelegală și netemeinică și pe cale de excepție, invocă autoritatea de lucru judecat, arătând că referitor la creanța din prezenta cauză s-a pronunțat definitiv și irevocabil instanța de judecată prin sentința comercială nr. 309/30.01.2006 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr-.
Pe fondul cauzei, cu privire la capătul al doilea din acțiune, susține în esență că, instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv a acordat penalități și pentru anul 2001 deși s-au solicitat penalități pentru neexecutarea obligației investiționale pentru anul 2000.
Cât privește anul 2000, din înscrisurile de la dosar rezultă că mbH nu avea nici o obligație investițională, cu scadență la 31.12.2001 ci, potrivit articolului 2 din actul adițional din 14.06.2006, prima scadență a obligației în cuantum de 204.443 USD era la 31.12.2000.
Arată apelanta și că a fost în imposibilitate de a efectua investițiile întrucât imediat după încheierea actului adițional din 14.06.2000, a executat silit SC SA ducând astfel la imposibilitatea desfășurării activității acesteia din culpa AUTORITĂȚII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
În plus, susține apelanta că, nu este titulara dreptului de creanță reprezentând penalitățile, aspect arătat cu ocazia invocării excepției lipsei calității procesuale active, întrucât potrivit articolului 16(3) din OG nr.25/2002 aceste penalități se cuvin societății privatizate, plata acestora efectuându-se direct în contul societății privatizate.
Apelanta, solicitând admiterea apelului cu schimbarea în parte a sentinței comerciale nr. 5402/19.04.2007 în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a SC SA și pe fond admiterea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la efectuarea investiției conform contractului de privatizare și la plata diferenței de cheltuieli de judecată până la concurența sumei de 877,9 lei, susține în esență că:
Prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtelorla plata sumei de 274.599,6 USD(?) reprezentând penalități pentru neefectuarea investițiilor asumate prin contractulnr.30/13.01.1997(?), pentru anul investițional 2000.
Soluția instanței este în parte nelegală și netemeinică fiind criticabilă sub aspectul acordării în parte a cheltuielilor de judecată, respectiv numai suma de 439,95 lei față de 877,9 lei, deși pârâta trebuia obligată la plata întregului cuantum al cheltuielilor efectuate cu traducerile și citarea pârâtei cu sediul în străinătate, în conformitate cu articolul 274 Cod procedură civilă.
Cu privire la primul capăt de cerere, apelanta susține că instanța a înlăturat susținerile încălcând voința părților exprimată în contractul de privatizare și admițând astfel că acesta poate fi modificat unilateral de către cumpărător fără nici o notificare prealabilă a celeilalte părți, încălcând principiul prevăzut de articolul 969 Cod civil.
În acest sens, apelanta susține că pârâta avea obligația să realizeze o investiție în sumă de 204.443 USD pentru anul 2000, iar mbH nu a prezentat documente privind realizarea investiției așa cum și-a asumat-o, drept pentru care în spiritul principiului obligativității actului juridic și a dispozițiilor articolului 1073 Cod civil, a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea investiției și la plata penalităților de întârziere pentru anul investițional 2000.
Arată apelanta că, având în vedere legislația specifică în materia privatizării și a monitorizării post privatizare, intenția legiuitorului a fost exprimată clar în sensul de stabili atât momentul cât și modul de dovedire a stingerii obligațiilor de investiții pentru situațiile în care părțile nu stabilesc aceste detalii prin contract. Pentru obligațiile asumate și care nu mai sunt necesare, modificarea contractului se poate face numai prin acordul părților.
În concluzie, apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacarăiar pe fond, admiterea și a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la efectuarea investiției asumate prin contract, pentru anul investițional 2000 cât și la plata diferenței de cheltuieli de judecată până la concurența sumei de 877,9 lei.
Intimata SC SA a formulat întâmpinare la apelul solicitând respingerea apelului cu cheltuieli de judecată.
În esență, intimata arată că prin acțiunea formulată nu a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 274.599,6 USD cu titlu de penalități așa cum se susține în apel ci, a solicitat obligarea la efectuarea de investiții în cuantum de 204.443 USD și la penalități de 61.332,9 USD.
Cu privire la excepția lipsei de obiect față de primul capăt de cerere al reclamantei, intimata apreciază temeinică soluția instanței având în vedere că urmare a radierii societății la care trebuia efectuată investiția, solicită efectuarea unei prestații imposibil de executat în raport de inexistența subiectului de drept titular al dreptului corespunzător acestei obligații. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive reținută de instanță, intimata susține că soluția dată este temeinică, sub acest aspect avându-se în vedere încheierea actului adițional la contract conform articolului 20 alineat 1 din OG nr.25/2002, respectiv existența novației cu schimbare de debitor.
În subsidiar, pentru cazul în care instanța ar considera că în mod greșit s-a admis această excepție, intimata reiterează excepțiile invocate în fața instanței de fond, respectiv lipsa de interes și lipsa calității procesuale active a
Examinând apelul mbH în raport de actele, lucrările cauzei și potrivit articolului 295 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că excepția autorității de lucru judecat, cu privire la pretenția reclamantei referitoare la plata penalităților pentru neexecutarea obligației investiționale pentru anul 2000 este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Prin sentința comercială nr. 309 din 30.01.2006 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială pronunțată în dosarul nr-, a fost admisă cererea și obligată pârâta mbH la plata sumei de 390.486,6 USD (la cursul BNR din ziua plății) reprezentând penalități aferente neexecutării investițiilor.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere cererea reclamantei, contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr.124 din 29.03.1999,respectiv articolul 8.12.1 din contract, modificat prinactul adițional de la 14.06.2000, prin care pârâta mbH s-a obligat să investească în societate suma de 1.301.622 USD, pe o perioadă de 4 ani,începând cu anul 2000,conform Anexei 5 și dispozițiile articolului 8.12.3 litera d din contract privind cuantumul penalităților de 30% din valoarea investițiilor neefectuate.
Prin aplicarea procentului de 30% la valoarea investiției neefectuată în sumă de 1.301.622 USD, rezultat penalitatea aferentă (390.486,6 USD) neefectuării investițiilor începând cu anul 2000 conform Anexei 5 (filele 37-.41).
Sentința comercială nr. 309/30.01.2006 pronunțată în dosarul nr- a rămas irevocabilă (fila 36).
În cauza de față, în dosarul nr- prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 24.01.2003 (anterior cererii din 19.04.2005 ce a făcut obiectul dosarului nr- în care s-a pronunțat sentința comercială nr. 309/30.01.2006) a solicitat în cel de-al doilea capăt de cerere "obligarea pârâtelor la plata echivalentului în lei la data virării efective a sumei de 61.332,9 USD, reprezentând penalități pentru neexecutarea obligației investiționale, asumată pentru anul 2000, astfel cum este prevăzut la punctul 2, alineat 2 din Actul Adițional, încheiat la data de 14.06.2000, la contractul de vânzare - cumpărare nr. 124/1999" (fila 2 vol.I dosar fond).
Așadar, dacă prin capătul al doilea din cererea formulată la 24.01.2003 în dosarul nr- s-au solicitat penalități pentru neefectuarea investiției aferente anului investițional 2000 în sumă de 61.332,9 USD (valoarea investiției 204.443 USD x 30/ penalitate = 61.332,9 USD), în cea de-a doua acțiune formulată de la 19.04.2005, ce a făcut obiectul dosarului nr- (fila 37 dosar apel), s-au solicitat penalități de 390.486,6 USD calculate ca urmare a neefectuării investiției asumate prin contractul nr. 124 din 29.03.1999 în sumă de 1.301.662 USD (pentru toți cei patru ani investiționali,începând cu anul 2000(anul 2000 = 204.443 USD; anul 2001 = 408.887 USD; anul 2002 =408.887 USD; anul 2003 = 279.405 USD = 1.301.622 USD x 30% = 390.486,6 USD - a se vedea filele 11 și 16 dosarul nr- vol. I).
Prin urmare, pretenția din capătul doi al cererii, de 61.332,9 USD reprezentând penalitatea de 30% din valoarea investiției neefectuată în anul 2000 în sumă de 204.443 USD, este inclusă în suma totală de 390.486,6 USD (penalități pentru toți cei patru ani investiționali2000,2001, 2002, 2003) asupra căreia s-a pronunțat Tribunalul București, prin sentința nr. 309/30.01.2006 rămasă irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată la 14.06.2007 (fila 36 dosar apel).
Așa fiind, cum o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă, nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției și cum în cauza de față împrejurările avute în vedere la pronunțare prin sentința comercială nr. 309/30.01.2006 nu s-a schimbat, rezultă că sunt îndeplinite elementele lucrului judecat astfel cum sunt menționate în articolul 1201 Cod civil, în ce privește capătul al doilea din cererea, respectiv cererea are același obiect (în formă restrânsă), întemeiată pe aceeași cauză și același părți (reclamant:, pârâtă obligată la plată: mBH).
Cât privește obiectul, reținându-se că în sfera noțiunii de obiect se cuprinde nu numai pretenția concretă ci și dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului sub aspect material, se constată că, deși reclamanta din cauza de față a solicitat penalități numai pentru anul investițional 2000, în realitate, în cadrul primului proces soluționat prin sentința comercială nr. 309/30.06.2006 s-a pus aceeași problemă a penalităților dar pentru toți anii investiționali în care este inclus și anul 2000, deci hotărârea are autoritate de lucru judecat sub aspectul penalităților datorate de pârâta mbH.
Cauza cererilor de chemare în judecată este incontestabil aceeași de vreme ce privește fundamentul raportului juridic dedus judecății, iar acesta îl reprezintă titlul din care rezultă dreptul de creanță al, respectiv contractul de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 124/1999 modificat prin actul adițional de la 14.06.2000.
În aceste condiții și cu aceste considerente, Curtea urmează să admită apelul și să schimbe în parte sentința atacată, iar în temeiul articolului 1201 cod civil raportat la articolul 166 Cod procedură civilă să admită excepția autorității de lucru judecat și în consecință să respingă capătul al doilea din cererea de chemare în judecată formulată de, privind obligarea mbH la plata penalităților de 61.339, 9 USD pentru neefectuarea obligației investiționale aferentă perioadei 2000, constatând că a operat autoritatea de lucru judecat.
În aceste condiții conform articolului 274 Cod procedură civilă va fi înlăturată și obligația mbH de a plăti reclamantei cheltuielile de judecată în sumă de 439,95 ron.
Examinând apelul potrivit articolului 295 Cod procedură civilă în raport de actele cauzei, și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate:
Motivul de apel referitor la primul capăt din cererea de chemare în judecată, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la efectuarea investiției, în sumă de 204.443 USD, cu scadență la 31.12.2000, conform clauzei 8.12.1 din contract, este nefondat.
Apelanta se mulțumește să relateze aspecte teoretice vizând principiul pacta sunt servanta și să redea conținutul dispoziției prevăzute de articolul 1073 Cod civil fără a critica în fapt și în drept soluția instanței care nu cercetat pe fond această cerere ci, a admis excepția lipsei de obiect a cererii ca rămas fără obiect în raport de faptul că societatea privatizată a fost radiată ca urmare a închiderii procedurii falimentului la 21.02.2006.
Soluția instanței este corectă raportat la faptul că obiectul cererii reclamantei nu este posibil de executat în sensul solicitat de reclamantă.
Efectuarea investiției astfel cum a fost stabilită prin convenția părților și cerută de reclamantă, nu mai poate fi adusă la îndeplinire de vreme ce subiectul de drept titular al dreptului corespunzător acestei obligații contractuale, respectiv SC SA B nu mai există, societatea fiind radiată din Registrul Comerțului ca urmare a falimentului.
În atare situație, se poate reține chiar că dispoziția contractuală a devenit caducă întrucât societatea privatizată în favoarea căreia s-a stabilit investiția a fost radiată.
Prin urmare, este lipsită de eficacitate o asemenea cerere.
În aceste condiții, câtă vreme primul capăt de cerere a fost apreciat ca fiind corect respins iar cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere s-a constatat, de C că a operat autoritate de lucru judecat motiv pentru care a fost și acesta respins, este de prisos analiza motivului de apel privind diferența de cheltuieli de judecată solicitată de, întrucât dispoziția prevăzută de articolul 274 Cod procedură civilă privește obligarea la plata cheltuielilor de judecată numai a părții care cade în pretenții, ceea ce nu este cazul în raport de situația constatată.
Cât privește solicitarea (în preambulul motivelor de apel) referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a SC SA, se reține că nu este criticată soluția instanței privind excepția și mai mult, în concluzia menționată la finele motivelor de apel nu mai este reiterată cererea de respingerea acestei excepții. Dincolo de acest aspect, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC SAîn raport cu capătul al doilea de cerereavând ca obiect plata penalităților.
Or, față de admiterea excepției autorității de lucru judecat, privind acest capăt de cerere ca urmare a admiterii apelului mbH, este de prisos orice altă analiză.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă apelul în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă, ca nefondat.
În raport de dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă urmează să fie obligată apelanta să plătească cheltuieli de judecată în apel, către SC mbH în sumă de 2.806 lei reprezentând taxe judiciare (fila 35).
Cererea intimatei SC SA privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 5.911,92 lei va fi respinsă ca nefondată.
Înscrisurile depuse de intimată în susținerea notei de cheltuieli, înregistrată la Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială la 16.01.2008, respectiv factura fiscală nr. 1093/11.09.2007 și extrasul de cont din 26.09.2007 nu au fost certificate, sancțiunea necertificării înscrisurilor fiind aceea a neluării în seamă a înscrisurilor, conform articolului 139(1) Cod procedură civilă.
Chiar dacă s-ar trece peste dispozițiile articolului 139(1) Cod procedură civilă, se reține că nu s-a atașat contractul de asistență juridică nr. 74/10.08.2007, nu s-a făcut dovada efectuării de către intimată a plății sumei din factura nr. 1093/11.09.2007 (5.911,92 Ron) iar în extrasul de cont sunt precizate două facturi (1093/11.09.2007 și 1094/11.09.2007) fără menționarea sumei cerută de intimată, respectiv 5.911,92 Ron.
Prin urmare, cum nu s-a făcut dovada sumei certe achitată de intimată în contul cabinetului de avocați pentru prestațiile juridice din această cauză, cererea va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11 sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.5402/19.04.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SA, cu sediul în B, nr. 2.. 9 sector 1.
Admite apelul declarat de SC mbH, cu sediul ales la în B la &, din, nr. 8-.2,. 2,. 26, sector 4.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că admite excepția autorității de lucru judecat și în consecință respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităților, pentru autoritate de lucru judecat.
Înlătură obligația SC mbH de plată a cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă pe AVAS să plătească cheltuieli de judecată în apel, în suma de 2.806 lei, către SC mbH.
Respinge cererea SC SA privind obligarea AVAS la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat în sumă de 5911,92 lei, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 17.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex./18.02.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
