Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 730/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr.730/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Claudia Popescu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Aurelia Saftiuc
- - - - JUDECĂTOR 3: Maria Violeta
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare repunerea pe rol, din oficiu, a cauzei privind recursul declarat de recurenta-creditoareAGENȚIA DOMENIILOR STATULUIîmpotriva sentințelor civile nr. 479/F din 18 iulie 2008 și 478/F din 17 iulie 2008 ambele pronunțate de Tribunalul Neamț în dosarul nr- (nr. în format vechi 1622/F/2004), având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic - pentru intimata-lichidator judiciar MANAGEMENT LICHIDARE I, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Referitor la al doilea recurs declarat de creditoarea Agenția Domeniilor Statului care se referă la sentința nr.478/17.07.2008, instanța pune în discuție îndeplinirea cerințelor art.302 Cod procedură civilă, precum și excepția tardivității declarării acestuia, avându-se în vedere data comunicării sentinței recurate - 23.07.2008 și data declarării recursului (de pe plic) - 30.07.2008, precum și termenul de recurs de 5 zile de la comunicare.
Instanța pune în vedere intimatei-lichidator să formuleze concluzii cu privire la ambele recursuri, lăsând acestuia spre studiu dosarul.
Reluându-se cauza, la a doua strigare răspunde reprezentantul intimatei-lichidator judiciar, lipsă fiind celelalte părți.
Față de excepția tardivității declarării recursului promovat împotriva sentinței civile nr.478/F/17.07.2007, reprezentantul intimatei-lichidator judiciar pune concluzii de admitere a acestei excepții și solicită respingerea acestui recurs ca tardiv formulat. Pentru primul recurs, cel declarat împotriva sentinței civile nr.479/F/18.07.2007, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare cu privire la cele două recursuri promovate.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin cererile formulate în dosarul de faliment nr- de reclamantul - prin lichidator judiciar MANAGEMENT LICHIDARE I, a solicitat suspendarea licitațiilor publice cu strigare organizate de pârâta Administrația Domeniilor Statului B în vederea concesionării terenuri concesionate de debitoare prin contractul de concesiune nr.100 din 25.04.2000 și nr.76/27.03.2003 pentru zilele de 21.07.2008, 22.07.2008 și 23.07.2008.
În temeiul art.164 Cod procedură civilă, s-a dispus conexarea cererii deduse judecății, întrucât privesc aceleași părți, iar între obiectul și cauza acestora, există o strânsă legătură.
În susținerea cererii formulate, lichidatorul judiciar a învederat în principal următoarele:
În calitate de lichidator judiciar al debitorului -, cu respectarea Legii nr.85/2006, a început demersurile privind lichidarea averii debitorului.
Pârâta Agenția Domeniilor Statului, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinație agricolă, a publicat trei anunțuri privind organizarea, în data de 21 iulie 2008, 22 iulie 2008 și 23 iulie 2008 ora 9,00, a licitațiilor publice cu strigare în vederea concesionării suprafețelor de teren aflate în prezent in concesiunea, conform contractelor de concesiune nr. 100/25.04.2000, respectiv nr. 76/27.03.2003. Contractul de concesiune nr.76 din 27.03.2003 nu și-a încetat valabilitatea și nu a fost denunțat în instanță. Agenția Domeniilor Statului nu are dreptul să modifice în mod unilateral contractul de concesiune întrucât nu a solicitat până la această dată rezilierea acestuia.
Potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, plantația de vie ce se afla pe terenurile care urmează a fi concesionate și care figurează în documentele contabile ale debitoarei ca și mijloc fix, nu poate face obiectul niciunui contract sau altei convenții încheiate de către pârâta Agenția Domeniilor Statului cu terțe persoane, la momentul actual constituind gajul general al creditorilor instituit pentru îndestularea acestora.
În conformitate cu dispozițiile art. 211alin. (1) din Legea nr. 268/2001, terenurile cu destinație agricolă trebuie atribuite direct spre concesionare investitorilor care au cumpărat active ce implica necesitatea exploatării unui teren cu destinație agricolă.
Și dispozițiile art. 75 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 obligă ca, in situația în care pe suprafața de teren ce urmează să fie concesionată exista investiții (sere, plantații etc.), Agenția Domeniilor Statului să clarifice situația juridică a investiției anterior declanșării procedurii de concesionare.
Susține reclamantul că pârâta a încălcat toate textele de lege mai susmenționate si a blocat procedura de valorificare a bunurilor. Arată că a promovat cerere separată pentru anularea licitației cu strigare organizată de Agenția Domeniilor Statului în vederea concesionarii suprafeței de teren.
Față de textele de lege invocate, este imperios necesar ca licitația publica organizata de pârâta Agenția Domeniilor Statului să se suspende până la vânzarea de către lichidatorul judiciar a plantațiilor de vie de aflate pe terenul ce urmează a fi concesionat.
Conform art. 581 Cod procedură civilă, instanța poate ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care altfel s-ar păgubi prin întârziere. Referitor la cele 3 condiții de admisibilitate a prezentei cereri, învederează următoarele:
1.În ceea ce privește urgența măsurii:
Urgența prezentelor cereri se întemeiază pe necesitatea continuării procedurii de valorificare a averii debitoarei, aflată în faliment, procedura guvernata de principiul celerității, în vederea acoperirii masei credale.
Organizarea licitației de către pârâta Agenția Domeniilor Statului face imposibila exploatarea de către concesionar a investițiilor efectuate pe terenul concesionat, blochează procedura de valorificare a averii debitoarei și implicit a procedurii falimentului, făcând astfel, imposibilă recuperarea creanțelor de către creditori.
terenului de către Agenția Domeniilor Statului, fără a clarifica mai întâi situația juridică a acestuia, nu face decât să lezeze interesele colective ale creditorilor.
În plus, prin organizarea licitației din 22.07.2008, pârâta a încălcat dispozițiile imperative prevăzute de Legea nr. 268/2001, generând astfel producerea unei pagube iminente, care nu s-ar putea repara decât prin luarea pe calea ordonanței președințiale a unei masuri vremelnice de suspendare a licitației organizate de parata, până la valorificarea de către lichidatorul judiciar a plantațiilor existente pe teren.
De asemenea, organizarea acestei licitații prin nesocotirea dreptului de exploatare și a dreptului său de a folosi și de a culege fructele bunurilor ce fac obiectul concesiunii este generatoare de litigii ulterioare, atât cu pârâta, cât și cu eventualul terț concesionar care ar profita de investițiile realizate de debitoare.
2. În ceea ce privește vremelnicia măsurii - arată că există un litigiu pe fondul cauzei, având ca obiect anularea licitației publice cu strigare organizată Agenția Domeniilor Statului in vederea concesionarii suprafeței de teren aflat în concesiunea potrivit contractelor de concesiune nr. 100/25.04.2000, respectiv nr. 76/27.03.2003.
Suspendarea licitației publice cu strigare organizata de Agenția Domeniilor Statului nu ar avea aplicabilitate decât până în momentul rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii de fond. Odată soluționat dosarul nr-, instanța va hotărî anularea licitației organizate de Agenția Domeniilor Statului sau va respinge cererea de anulare, moment în care prezenta ordonanță nu își va mai găsi aplicabilitate.
Astfel, măsura dispusă pe calea ordonanței președințiale poate deveni definitivă sau poate înceta în funcție de soluția dată în acest litigiu de fond.
Pe cale de consecință, măsurile pe care le solicită a fi luate pe aceasta cale nu sunt definitive, ele fiind menite să mențină o situație de fapt până când se va soluționa fondul litigiului.
3. În ceea ce privește neprejudecarea fondului:
Având în vedere împrejurarea ca a formulat cerere privind anularea licitației publice cu strigare organizata de Agenția Domeniilor Statului în vederea concesionarii suprafeței de teren aflat in concesiunea potrivit contractelor de concesiune nr. 100/25.04.2000, respectiv nr. 76/27.03.2003, rezultă ca instanța investită cu soluționarea prezentei cereri de ordonanța președințială se va mărgini să stabilească, în raport cu probele prezentate, în favoarea căreia dintre părți exista aparența de drept, a rezolva astfel fondul litigiului, unei asemenea cereri.
Prin urmare este îndeplinită și condiția generală de admisibilitate a ordonanțelor președințiale, aceea ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului.
În drept, invocă dispozițiile art. 581 și urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză (filele 121-125 vol. 21), pârâta Agenția Domeniilor Statului a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a acestei instanțe de a soluționa cererile deduse judecății, iar pe fond respingerea acestora ca fiind nefondate, susținând următoarele:
Cererile deduse judecății se încadrează în dispozițiile art.2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă și fiind de natură comercială, nu revin judecătorului sindic spre soluționare întrucât atribuțiile acestuia sunt exclusiv cele prevăzute de art. 11 alin. 2 din Legea nr.85/2006.
În raport de dispozițiile art.5 și 10 alin. l și 4 din Codul d e procedură civilă, competență-teritorială și materială aparține Tribunalului București Secția a VI-a Comercială.
În raport de sediul reclamantului și locul situării terenului scos spre concesionare, competența teritorială și materială revine Tribunalului Mureș - Secția Comercială.
În cauză, reclamantul nu dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.581 Cod procedură civilă și drept urmare, cererile deduse judecății nu sunt fondate. Astfel, cu privire la condiția urgenței, lichidatorul judiciar nu arată care ar fi paguba iminentă ce nu s-ar putea repara sau dreptul care ar fi păgubit prin întârziere.
Măsura solicitată nu este ci una definitivă, întrucât lichidatorul judiciar nu a indicat termenul până la care solicită suspendarea procedurii de concesionare.
Reclamantul nu a indicat pe rolul cărei instanțe se află cererea privind anularea licitației.
Contractul de concesiune nr. 100/2000 și nr. 76/2003 nu mai sunt în ființă. Astfel, contractul de concesiune nr. 100/2000 a încetat la data încheierii contractului de concesiune nr. 76/2003, iar acesta din urmă a fost reziliat de drept prin notificarea nr.l4715/5.05.2005 emisă potrivit pactului comisoriu prevăzut la art.513 din contract.
Mai mult, contractul de concesiune a încetat de drept, urmare intrării C A în faliment, iar reclamantul nu face dovada existenței faptice a plantațiilor de de vie.
Referitor la excepțiile invocate de pârâta Agenția Domeniilor Statului B instanța a reținut:
Potrivit sentinței civile nr. 110/14.01.2004, irevocabilă prin decizia nr.l32/R/29.04.2005(filelel32-135 dosar vol.21), CAe ste în procedura insolvenței din data de 14.01.2004.
Din caietul de sarcini privind terenurilor și anunțurile publicitare emise de pârâta Agenția Domeniilor Statului (fila 129-130 vol.21), și din contractul de concesiune nr.76/27.03.2003 (filele 136-141 dosar vol.21), rezultă că suprafață de 320, 85 ha teren cu destinație agricolă pentru care pârâta intenționează să încheie noi contracte de concesiune, face parte din terenul transmis pe o perioada de 49 de ani spre exploatare și întreținere SC -, prin contractul de concesiune nr.76 din 27.03.2003.
Contractul de concesiune nr.76 din 27.03.2003 produce și în prezent efecte între cocontractanții SC - - reclamanta în cauză - reprezentantă de MANAGEMENT LICHIDARE I și pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI.
Pe terenul scos spre concesionare de pârâta Agenția Domeniilor Statului în zilele de 21-23.07.2008, sunt plantații de de vie, care fac parte din patrimoniul debitorului SC - urmând să fie lichidate de în condițiile art.116 și următoarele din Legea nr.85/2006, de lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței acestuia.
Situația specială în care se află SC S și anume în faliment,accesiunea plantațiilor de de vie pe terenul I litigiu, regimul juridic al acestora de active ce compun averea debitorul, destinată " ope legis"să acopere pasivul acestuia în cadrul procedurii executării silite, colectivă concursuală și egalitară instituită în favoarea creditorilor de Legea nr.85/2006, formează convingerea instanței că cererile deduse judecății sunt în strânsă legătură cu protecția judiciară a drepturilor creditorilor debitorului, SC -, și așa fiind, sunt aferente materiei reorganizării judiciare și a falimentului.
Soluționarea unor astfel de cereri potrivit art. 11 alin.2 din Legea nr.85/2006, incumbă judecătorului sindic. Prin urmare, instanța apreciază că dispozițiile art.2 pct. l lit. a Cod procedură civilă invocate de pârâta Agenția Domeniilor Statului, nu sunt incidente în cauză.
Cu privire la instanța competentă teritorial să soluționeze cererile ce țin de procedura insolvenței debitorului SC -. este de netăgăduit, că această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze cererile aferente dosarului nr. 170/- privind pe debitor, prin prorogare de competență, ca efect a încheierii nr. 32111 din 30.09.2004 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.8926/2004. având ca obiect strămutare (filele 142-143 vol.21 ).
Urmare încheierii sus indicate, examinarea competenței teritoriale în raport cu dispozițiile art. 5 și 10 alin. l și 4 din Codul d e procedură civilă, invocate de pârâta Agenția Domeniilor Statului, este superfluă.
Față de cele sus expuse, în temeiul art.6 și 11 din Legea nr.85/2006, art. 16 Cod procedură civilă, art.44 din Legea nr.304/2004 de organizare judiciară raportat la art.2 pct.4 Cod procedură civilă și în baza încheierii pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție
Tribunalul Neamț prin sentința civilă nr. 479/F/18 iulie 2008 respins excepțiile necompetenței materiale și teritoriale.
Prin aceeași sentință a admis cererea formulată de reclamanta prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare I și a dispus suspendarea licitației publice cu strigare organizate de Agenția Domeniilor Statului pentru zilele 21, 22 și 23 iulie 2008 în vederea concesionării suprafețelor de teren concesionate de debitorul prin contractele de concesiune nr. 100/25 aprilie 2000 și 76/27 martie 2003.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 110/14.01.2004 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul de faliment nr-, irevocabilă prin decizia nr.l32/R din 29.04.2004 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr.183/2004/A (filele 132-135, vol.21), împotriva debitorului C A, s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului.
În dosarul de faliment sus indicat, pârâta Agenția Domeniilor Statului participă la procedura insolventei debitoarei SC -, în calitate de creditor.
Prin contractul de concesiune nr.100 din 25.04.2000 care potrivit Cap. III a produs efete până la data privatizării C A, înființată prin Hotărâre a Guvernului României în baza Legii nr. -, pârâta Agenția Domeniilor Statului a concesionat acesteia suprafața de 924,04 ha teren agricol situat în perimetrul localității Târnăveni, județul M (filele 102-109 vol.21).
Procesul de privatizare s-a finalizat prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.76/23.12.2002(decizia nr.l32/R/2004, fila 132-135 vol.21) prin care a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni de la Agenția Domeniilor Statului în baza Legii nr.268/2001.
Urmare privatizării, între C A și Agenția Domeniilor Statului pârâta în cauză, s-a încheiat contractul de concesiune nr.76 din 27.03.2003 prin care pârâta Agenția Domeniilor Statului în calitate de concedent a transmis spre exploatare și întreținere C A, în calitate de concesionar, pe o durată de 49 de ani, suprafața de 524, 2 ha teren agricol situat în perimetrul localității Târnăveni, și, județul M (filele 136-141 vol.21).
Contractul de concesiune sus indicat nu a fost reziliat de drept sau pe cale judiciară anterior deschiderii procedurii insolvenței debitorului C ( 14.01.2004).
Adresa nr.14715 din 5.05.2005 (fila 127) invocată de pârâta Agenția Domeniilor Statului ca fiind actul rezilierii de drept a contractului de concesiune nr.76/27.03.2004 nu poate fi reținută în favoarea acesteia deoarece, fiind datată ulterior deschiderii procedurii insolvenței debitorului C A nu a condus la rezilierea de drept a contractului "în conformitate cu pactul comisoriu prevăzut de art.5.13 din contract, ca urmare a neexecutării obligației contractuale de plată a redevenței, la termenele scadente", așa cum susține pârâta, întrucât art.35 din Legea nr.64/1995, republicată în Monitorul Oficial nr.608/3.12.1999 în vigoare la data deschiderii procedurii, devenit art.42 din Legea nr.64/1995 republicată în noiembrie 2004, a suspendat "ope legis" toate acțiunile judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Nici susținerea pârâtei Agenția Domeniilor Statului potrivit căreia contractul de concesiune nr.76 din 27.03.2003 a încetat de drept urmare intrării debitorului în faliment, nu poate fi reținută în favoarea acestuia, întrucât pârâta nu a inițiat procedura prevăzută de art.51 din Legea nr.64/1995 republicată în Monitorul Oficial nr.608 din 13.12.1999, în vigoare la data deschiderii procedurii, devenit art.67 din Legea nr.64/1995 republicată în noiembrie 2004, care în anumite condiții, ar fi putut conduce la denunțarea contractului, ci a stat în pasivitate.
În raport de cele ce preced, instanța apreciază că contractul de concesiune nr.76 din 27.03.2003 este valabil și produce și în prezent efecte între părțile contractante.
Potrivit caietului de sarcini întocmit de pârâta Agenția Domeniilor Statului, Cap. 1 pct. 1, 2 din Secțiunea 1 privind prezentarea concesiunii( fila 130), suprafața de 203, 90 ha teren din suprafață de 320, 85 ha teren scos de aceasta spre concesionare, este acoperit de plantații de de vie.
Conform actelor întocmite de lichidatorul judiciar, în cursul deschiderii procedurii insolvenței debitorului SC A, necontestate de pârâta Agenția Domeniilor Statului, plantațiile de de vie constituind mijloc fix, fac parte din patrimoniul debitorului și așa fiind, urmează să fie valorificate de lichidatorul judiciar al debitoarei pentru plata creanțelor înscrise în masa credală, inclusiv a creanței pârâtei Agenția Domeniilor Statului, creditor în dosarul de faliment.
Întrucât dovada existenței faptice a acestor investiții pe terenul sus indicat rezultă în mod evident, chiar din caietul de sarcini întocmit de pârâtă(filele 129-130), instanța a reținut că susținerea acesteia potrivit căreia "reclamanta nu face dovada existenței faptice a acestor investiții" (întâmpinare pagina 4, paragraf ultim, fila 124 dosar), este nefondată.
Starea de fapt și de drept existentă, impun pârâtei ADS ca în situația reconcesionării terenului în discuție, să respecte dispozițiile art.21 alin. l din Legea nr.268/2001 și ale art.75 alin.3 din Normele metodologice de aplicare a legii.
Potrivit art.581 Cod procedură civilă "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.".
În speță, măsura solicitată de lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului CAp rezintă urgență întrucât organizarea licitației publice în vederea concesionării suprafeței totale de 326,85 ha teren, cu eludarea dispozițiilor legale sus indicate, cu nesocotirea situației speciale în care se află debitoarea și nu în ultimul rând cu nerespectarea contractului de concesiune nr.76 din 27.03.2007, îi păgubește pe creditori nu numai prin întârzierea operațiunilor de lichidare a patrimoniului debitorului, ci și prin diminuarea valorii activului - plantație de vie, cauzată de incertitudinea regimului juridic al terenului de sub plantații.
Măsura solicitată nu prejudecă fondul litigiului ivit între părți, întrucât nu dispune nimic cu privire la fondul acestuia, ci reține doar faptul că reD. terenurilor nu poate avea loc decât în condițiile de legalitate, cu luarea în considerare a situației de fapt și de drept existentă.
În același timp, măsura solicitată este, putând avea loc la o dată ulterioară, dar cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI pentru următoarele motive:
- hotărârea a fost pronunțată de instanță necompetentă. În dezvoltarea acestui motiv de recurs arată că acțiunea reclamantei nu se încadrează în operațiunile obișnuite, aferente procedurii insolvenței, prevăzute de art. 11 alin. 2 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, supuse controlului judecătoresc exercitat de judecătorul sindic. Susține că cererea se încadrează în dispozițiile art. 2 pct. lit. a Cod procedură civilă și competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București - Secția a VI-a comercială, raportat la dispozițiile art. 5 Cod procedură civilă și la sediul recurentei;
-cererea nu îndeplinește nici una din condițiile obligatorii prevăzută de art. 581 Cod procedură civilă.
Se susține că reclamanta nu a făcut dovada urgenței, întrucât recurenta nu a întreprins nici o măsură care să încalce drepturile intimatei - reclamante sau care să provoace o pagubă iminentă, care nu s-ar mai putea repara. terenului agricol nu împiedică continuarea procedurii de insolvență întrucât potențialii ofertanți la licitația de concesionare sunt informați că în situația în care suprafața de teren, proprietate privată a statului ce face obiectul concesiunii, va fi diminuată ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 249/2003, respectiv ca urmare a înstrăinării plantației de vie, se va diminua de drept în mod corespunzător suprafața de teren prevăzută în contractul de concesiune, precum și redevența aferentă.
Recurenta susține că în situația în care lichidatorul valorifică plantația de vie sau terenul scos la concesiune, viitorul proprietar al acestora beneficiază de prevederile Legii nr. 249/2003, respectiv are dreptul să concesioneze prin metoda atribuirii directe suprafața de teren aferentă investițiilor. Acest fapt face dovada, în opinia recurentei, că licitația organizată de Agențiile Domeniilor Statului nu diminuează șansele lichidatorului în obținerea unor prețuri rezonabile pentru investițiile societății, iar cerința pagubei iminente, prevăzute de art. 585 ca element obligatoriu pentru justificarea unei cereri de ordonanță președințială, nu este îndeplinită.
Mai susține recurenta că organizarea licitației nu nesocotește dreptul reclamantei de culege fructele concesiunii, deoarece contractul de concesiune încheiat între Agenția Domeniilor Statului și aceasta nu mai este în vigoare, fiind reziliat de recurentă prin notificarea nr. 14715/05 mai 2005, ca urmare neachitării redevenței în sumă totală de 259.865.758 lei (ROL) și în temeiul clauzei conținute de art. 5.13 din contractul de concesiune nr. 76/2003.
Recurenta susține că nu este îndeplinită nici cerința vremelniciei măsurii de suspendare a licitației, reclamanta neindicând termenul până la care solicită suspendarea procedurii, susținând că solicită suspendarea procedurii de concesionare inițiată de Agenția Domeniilor Statului până la soluționarea unui dosar ce se află pe rolul instanțelor judecătorești, fără a indica numărul de dosar și instanța pe rolul căreia se află.
Intimata, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare I L, a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului. Intimata arată că judecătorul sindic este competent să soluționeze acțiunea, fiind o acțiune născută în cursul procedurii de faliment, care are legătură directă cu averea debitorului și are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia. Consideră că enumerarea atribuțiilor judecătorului sindic conținută de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 exemplificată, sintagma folosită "principalele atribuții" sugerând caracterul enunțiativ.
Intimata arată că a formulat cerere separată pentru anularea licitației cu strigare organizată de Agenția Domeniilor Statului în vederea concesionării, așa încât critica recurentei referitoare la neîndeplinirea condiției vremelniciei apare nefondată, suspendarea licitației având posibilitate până în momentul rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunța în acțiunea privind anularea licitației.
Apreciază ca nefondate și criticile cu privire la neîndeplinirea condiției urgenței, deoarece instanța de fond a reținut în mod corect că organizarea licitației face imposibilă exploatarea investițiilor, blocând procedura de lichidare a averii debitorului. Arată că instanța de fond a reținut în mod corect că pactul comisoriu prevăzut de art. 5.13 din contract nu poate produce efectul rezilierii de drept al acestuia, deoarece ar contraveni dispozițiilor art. 36 din legea nr. 85/2006. În plus menționează că în situația în care părțile au convenit asupra unui pact comisoriu expres, constatarea rezoluțiunii de drept trebuie constată pe cale judecătorească.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată că recursul este nefondat.
În ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, curtea reține că aceasta revine judecătorului sindic în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Curtea apreciază că cererea este aferentă procedurii insolvenței, întrucât aceasta vizează suspendarea procedurii de licitație în vederea concesionării unui teren pe care debitoarea are investiții și prin urmare, este în strânsă legătură cu procedura de lichidare a activelor debitoarei.
În ceea ce privește criticile referitoare la neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că sunt nefondate. Judecătorul sindic a reținut în mod corect că urgența măsurii este dictată de situația specială în care se află debitoarea, de principiul celerității ce guvernează procedura insolvenței.
De asemenea, judecătorul sindic a reținut în mod corect că debitoarea și creditorii acesteia ar putea fi păgubiți prin întârzierea operațiunilor de lichidare și diminuare valorii activului, cauzate de incertitudinea pe care a indus-o recurenta cu privire la situația juridică a terenului.
În ceea ce privește vremelnicia măsurii, curtea reține, din considerentele hotărârii recurate, că măsura luată este limitată în timp, până la inițierea unei proceduri cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Chiar dacă în dispozitivul hotărârii nu se face nici referire cu privire la durata măsurii, efectele măsurii sunt limitate în timp până la rezolvarea în fond a litigiului.
Împrejurarea că recurenta s-a limitat doar să invoce doar promovarea unei acțiuni separate pentru anularea licitației cu strigare organizată de Agenția Domeniilor Statului pentru terenului pe care se află plantația de vie, proprietatea debitoarei, fără a indica un număr de dosar, nu este de natură a atrage modificarea sentinței recurate, întrucât în condițiile în care nu există un litigiu între părți cu privire la fondul cauzei, măsura luată de judecătorul sindic devine caducă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului ca nefondat.
II. Prin sentința civilă nr. 478/17 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul de faliment nr- a fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul în contradictoriu cu Agenția Domeniilor Statului și s-a dispus suspendarea și întârzierea licitației publice organizate de Agenția Domeniilor Statului în vederea concesionării activelor debitorului pentru zilele 21.07.2008, 22.07.2008 și 23.07.2008.
Sentința i-a fost comunicată recurentei la data de 23 iulie 2008. Termenul de recurs este de 5 zile de la comunicare și raportat la data comunicării, ultima zi de declarare a recursului era 29 iulie 2008.
Întrucât recursul a fost declarat la 30 iulie 2008 (data de pe plicul aflat la fila 39 și data indicată de fax pe exemplarul aflat la filele 26 - 30), Curtea urmează să dispună respingerea recursului ca fiind tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul promovat de recurenta - creditoareAGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr.479/18.07.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- (nr. în format vechi 1622/F/2004) în contradictoriu cu intimata - debitoare, județul M,intimata - lichidator judiciar al debitoarei MANAGEMENT LICHIDARE I și intimatul - reclamant.
II. Respinge, ca tardiv formulat recursul declarat recurenta - creditoareAGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr.478/F/17.07.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- (nr. în format vechi 1622/F/2004) în contradictoriu cu intimata - debitoare, județul M,intimata - lichidator judiciar al debitoarei MANAGEMENT LICHIDARE I și intimatul - reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,28.10.2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. Red. tehnored. 2 ex. 26/26 nov. 2008
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Aurelia Saftiuc, Maria Violeta
