Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 798/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.798
Sedința publică de la 20 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Guranda
JUDECATOR - - -
GREFIER -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs, formulată de recurenta pârâtă împotriva sentinței comerciale nr.12453/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 13.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 20.05.2009, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 23.12.2008, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a înaintat spre competență soluționare, cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă împotriva sentinței comerciale nr.12453/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Prin sentința sus-menționată instanța de fond a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București. A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul, și pe pârâta, în favoarea Judecătoriei Ploiești, județul A constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială, pentru a hotărî asupra conflictului.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 05.09.2006 pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la restituirea a 8000 de acțiuni deținute de aceasta la SC P SA, dividendele aferente și daune cominatorii.
La data de 20.02.2007, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei Ploiești.
Printr-o primă hotărâre - Sentința civilă nr.2742/21.03.2007, Judecătoria Ploiești soluționează cauza în sensul admiterii excepției de insuficientă timbrare și anulării cererii ca insuficient timbrată.
Recursul formulat de reclamant împotriva acestei sentințe este admis prin Decizia nr.82/21.09.2007 a Tribunalului Prahova Secția Comercială și de contencios Administrativ, sentința casată și cauza trimisă la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
După casare, cauza este înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 29.10.2007, sub nr-.
La termenul din 03.12.2007, reclamantul prezent personal în ședință, precizează că valoarea pretențiilor deduse judecății este în cuantum de 300.000.000 lei/Rol, achitând taxa judiciară de timbru corespunzătoare acestei valori (fila 9 dosar Judecătoria Ploiești ).
Prin Sentința civilă nr.319/14.01.2008, Judecătoria Ploieștia admis excepția necompetenței materiale și teritoriale și a declinat competența în favoarea Tribunalului București Secția Comercială.
Tribunalul Bucureștia apreciat că (față de precizările reclamantului), fiind vorba de un litigiu în materie comercială cu un obiect în valoare de până la 100.000 lei, competența materială de soluționare a cauzei aparține judecătoriei și nu tribunalului, nefiind aplicabile prevederile art.2 pct.1 lit.a, ci ale art.1 pct.1 care consacră plenitudinea de competență a judecătoriilor.
În ceea ce privește competența teritorială, se apreciază că instanța din P este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Sub un prim aspect, Judecătoria Ploieștia declinat competența în favoarea instanței de la reședința pârâtei, potrivit art.5 fraza a II-a, având în vedere că pârâta are domiciliul în străinătate. In acest sens, s-a reținut că pârâta are reședința în B, sectorul 2. La dosar nu există nicio dovadă certă că pârâta avea la data introducerii acțiunii sau ulterior o reședință în B, sectorul 2.
În plus, pârâta nu a prezentat vreun act de identitate din care să rezulte că ar fi fost înregistrată în evidențele oficiale cu această reședință,
Or, în condițiile în care pârâta nu a avut pretinsa reședință din B nici în fapt și nici în evidențele autorităților, este lipsită de temei concluzia din sentința de declinare. avut în vedere de legiuitor în art.5 se referă la locul unde persoana are o locuință secundară declarată autorităților sau în care locuiește în fapt o perioadă mai scurtă decât la cea de domiciliu. Nu constituie reședință în sensul textului legal invocat domiciliul ales conform art.93
Concluzia corectă care putea fi trasă din actele dosarului era că pârâta are domiciliul în străinătate, nu are cunoscută reședință în țară, astfel că în mod legal a fost sesizată instanța de la domiciliul reclamantului, conform art.5 teza ultimă
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta -pârâtă, care susține în esență următoarele:
Cererea de recurs a fost transmisă prin fax la 25.11.2008 ora și înregistrată la Tribunalul București la 26.11.2098, astfel cum rezultă din înscrisul înaintat odată cu cererea de recurs (înscris aflat la fila 25 din dosar B).
În cursul judecării cererii de recurs, față de precizările reclamantei depuse la dosarul de fond încă din 10.10.2008, la termenul din 18.02.2009, s- dispus citarea recurentei la domiciliul din SUA astfel cum a fost indicat având în vedere împrejurarea că domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul și Asociații nu mai era valabil.
Citarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor articolului 87 pct.8 Cod procedură civilă și anume prin citație scrisă trimisă cu scrisoare recomandată cu dovada de primire și cu respectarea dispozițiilor articolului 1141Cod procedură civilă precum și cu mențiunile pricind obligația de achitare a taxei de timbru și cele referitoare la dispozițiile articolului 242 Cod procedură civilă.
Astfel pentru termenul acordat din 13.05.2009 s-a expediat citația cu confirmare de primire (aflată la fila 77 dosar ) iar la termen s-a confirmat de către recurenta primirea citației, s-a achitat taxa de timbru în cuantum legal pentru cererea de recurs, iar recurenta a fost reprezentată legal prin avocat conform împuternicirii avocațiale aflate la dosar (fila 83).
Tot la termenul din 13.05.2009, intimatul pârât a fost legal reprezentat prin avocat cu delegație la dosar care a invocat excepția tardivității recursului excepția inadmisibilității recursului formulat.
Pârâtele au pus concluzii pe aceste excepții precum și pe fondul cererii de recurs față de motivele invocate astfel cum rezultă din încheierea de dezbateri de la 13.05.2009.
Curtea în baza articolului 260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru termenul din 20.05.2009 când a hotărât următoarele:
Față de excepția tardivității recursului declarat constată că sentința a fost pronunțată la data de 18.11.2008.
Fiind o sentință de declinare a competenței conform articolului 158 alin.3 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 5 zile de la pronunțare.
Termenul de recurs se calculează conform articolului 101 alin. 1 Cod procedură civilă, pe zile libere, neintrând la socoteală nici ziua când a început nici ziua când s- sfârșit termenul.
Față de acest mod de calcul ultima zi de declarare a recursului era25.11.2008.
Conform înscrisului atașat cererii de recurs și transmis de Tribunalul București, cererea de recurs a fost înaintată prin fax la25.11.2008(ora ) fila 25 dosar.
Codul d procedură civilă permite comunicarea actelor de procedură și în alte modalități decât prin poștă cu scrisoare recomandată, respectiv prin orice mijloc ce asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia.
Ca urmare transmiterea cererii de recurs prin fax este un mijloc prin care se poate verifica și confirma transmiterea în termen a cererii.
Aceste aspecte rezultă din coroborarea dispozițiilor legale prevăzute de articolul 86 alin. 3 Cod procedură civilă, articolului 7201Cod procedură civilă (fiind o cauză comercială) și articolul 104 Cod procedură civilă.
Din înscrisurile aflate la dosar respectiv, confirmarea transmiterii faxului în data de 25.11.2008 din SUA către Tribunalul București având ca obiect cererea de recurs, corespondența purtată pe e-mail între Tribunalul București și recurenta - pârâtă, ținând cont de diferența de fus orar între SUA și România rezultă că cererea de recurs a fost transmisă (expediată) în termenul legal de 5 zile de la pronunțare, conform articolului 158 alin. 3 Cod procedură civilă.
Ca urmare, față de aceste împrejurări excepția tardivității recursului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității declarării recursului, având în vedere împrejurarea că prin sentința recurată s-a constatat ivit un conflict negativ de competență între Judecătoria Ploiești și Tribunalul București, cauza fiind înaintată în condițiile articolului 22 Cod procedură civilă la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului ivit, Curtea apreciază următoarele:
în vedere faptul că instanța Tribunalului Bucureștis -a pronunțat în condițiile articolului 158 Cod procedură civilă asupra competenței acesteia, admițând excepția de necompetență materială și teritorială și declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Conform articolului 158 alin. 3 Cod procedură civilă în această situație împotriva acestei hotărâri se poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. Împrejurarea că prin aceeași sentință s-a constat ivit și un nou conflict negativ de competență nu înseamnă că dispozițiile articolului 158 alin. 3 Cod procedură civilă nu mai sunt incidente și un astfel de recurs ar fi inadmisibil.
A aprecia astfel ar însemna să lipsim partea de beneficiul dublului grad de jurisdicție, de accesul liber la justiție și de dispozițiile articolului 6 CEDO privind dreptul la un proces echitabil, care înseamnă în accepțiunea Curții Europene a drepturilor Omului și posibilitatea ca părțile să beneficieze de toate drepturile și căile de atac prevăzute de lege.
Ori legea este tocmai dispoziția prevăzută de articolul 158 alin.3 Cod procedură civilă privind dreptul de exercita recurs împotriva hotărârii de declinare a competenței.
Față de această împrejurare și excepția inadmisibilității recursului urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește cererea de recurs, față de motivele invocate, Curtea constată următoarele:
La data de 17.11.2008, prin serviciul registratură al Tribunalului București Secția a Va Comercială s-a înregistrat cererea formulată de avocații din cadrul și asociații (ca foști reprezentanți legali ai pârâtei ) prin care se aducea la cunoștință instanței ca mandatul de reprezentare dat Cabinetului de avocat a încetat ca urmare a rezilierii contractului de asistență juridică încheiat cu.
În acest sens s-a arătat că citarea acesteia urma să se facă la domiciliul său din SUA și nu la domiciliul ales, s- indicat domiciliul și s-a depus alăturat și faxul transmis de din 10.10.2008 referitor la acest aspect.
La termenul din 18.11.2098, deși instanța a luat cunoștință de această împrejurare a apreciat că nu au fost respectate dispozițiile articolului 72 alin.1 Cod procedură civilă în privința renunțării la contractul de mandat, lipsind dovada comunicării acestei manifestări de voință. Ca urmare apreciat că nu se impunea citarea pârâtei la domiciliul din SUA.
Instanța Tribunalului Bucureștia făcut o greșită aplicare a dispozițiilor articolului 72 Cod procedură civilă.
Astfel pârâta a renunțat la mandatul acordat Cabinetului de avocați și le-a comunicat acest aspect încă din data de 10.10.2008 împrejurare confirmată de Cabinetul de avocatură.
Ca urmare dispozițiile articolului 72 alin.1 Cod procedură civilă au fost respectate. De asemenea și dispozițiile articolului 72 alin. 2 Cod procedură civilă au fost respectate, renunțarea la împuternicire s-a făcut cu cel puțin 15 zile înainte de termenul de înfățișare.
În consecință, instanța trebuia să constate că alegerea de domiciliu nu mai opera astfel încât trebuia să dispună citarea pârâtei în condițiile articolului 93 și articolului 87 pct. 8 Cod procedură civilă întrucât pârâta avea domiciliul cunoscut.
Ca urmare, procedura de citare pentru termenul din 18.11.2008 nu a fost legal îndeplinită iar instanța de fond trebuia să procedeze conform articolului 107 Cod procedură civilă.
Prin nerespectarea dispozițiilor articolului 107 Cod procedură civilă, partea fiind lipsă și nefiind citată conform cerințelor prevăzute de lege, sancțiunea care intervine în acest caz este nulitatea.
Ca urmare față de dispozițiile articolului 304 pct. 5 Cod procedură civilă și articolului 312 alin.3 și alin. 5 Cod procedură civilă (judecata fiind făcută cu lipsa părții care nu a fost regulat citată la dezbaterea fondului), Curtea urmează să admită recursul declarat, să caseze hotărârea recurată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe a Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității declarării recursului.
Respinge excepția inadmisibilității recursului.
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă împotriva sentinței comerciale nr.12453/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.2/16.06.2009
Tribunalul București Secția a VI-a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Ana Maria State UngureanuJudecători:Ana Maria State Ungureanu, Georgeta Guranda
