Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 84/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 84
Ședința publică de la 15 februarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iulia Cîrnu
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER - -
.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta SC SRL împotriva sentinței comerciale nr. 258 din 17.09.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimata SC -.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin avocat, conform împuternicirii avocațiale nr. 69611/6.12.2007 și intimata prin avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 48214 /23.01.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că apelanta a depus prin registratură, cerere de suspendare a executării sentinței comerciale nr. 258/17.09.2007 cu taxa de timbru aferentă, un mod de calcul și înscrisuri. De asemenea intimata a depus tot prin serviciul registratură, întâmpinare care se comunică în copie apelantei.
Curtea comunică intimatei, copie de pe cererea de suspendarea a executării, modul de calcul și înscrisurile atașate.
Intimata prin avocat învederează că înscrisurile depuse de apelantă, privind calculațiile cu cât se vinde inoxul pe piață sunt nerelevante, solicită fixarea unei cauțiunii pentru cererea de suspendare, având în vedere Bursa Română de Mărfuri.
Curtea întreabă intimata: "La ce moment anume a solicitat alternativ plata cantității de inox"?
Intimata prin avocat arată că a solicitat plata cantității de inox, la prețul zilei din ziua executării, la data de 4.06.2007. Cu privire la stabilirea cauțiunii, arată că va accepta suma stabilită de instanța de judecată.
Curtea verificând actele dosarului, pune în discuția părților,desființarea sentinței apelate, pentru încălcarea principiului contradictorialității și reintrarea pe fondul cererii precizate.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului, casarea sentinței comerciale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului, menținerea sentinței comerciale atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 10.05.2006, reclamanta 94 a chemat în judecată pe pârâtele T și, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la executarea în întregul său a contractului de vânzare-cumpărare nr.610/14.01.2000.
La data de 29.05.2006, pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând instanței, ca prin hotărârea pronunțată, să dispună respectarea obligațiilor contractuale cu privire la dezmembrarea instalațiilor, demontarea și tăierea acestora și eliberarea terenului proprietatea pârâtei-reclamante, precum și a obligațiilor contractuale privind lăsarea terenului fără moloz și fără fundații nedemontate.
Prin sentința comercială nr.873/13.03.2006, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta și a admis acțiunea reclamantei 94, obligând pârâta să-i permită reclamantei accesul pentru finalizarea transporturilor mărfii rezultată din dezmembrarea utilajelor cumpărate de la T și predarea către reclamantă a cantității de 391,08 tone inox sau contravaloarea acesteia la prețul zilei în care se execută.
Totodată, tribunalul a respins acțiunea împotriva T, ca fiind formulată împotriva unei societăți dizolvate și radiate din Registrul Comerțului.
Prin decizia comercială nr.33/25.01.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială a admis apelul declarat de apelanta, desființând sentința atacată și trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, instanța de apel reținând că instanța de fond a omis să se pronunțe pe cererea reconvențională formulată de apelanta-pârâtă.
Prin sentința comercială nr.258/17.09.2007, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta, a respins cererea formulată împotriva T pentru lipsa capacității procesuale, iar, pe fond, a admis acțiunea reclamantei, obligând pârâta să-i permită reclamantei accesul pentru finalizarea transporturilor mărfii rezultată din dezmembrarea utilajelor cumpărate de la T și predarea către reclamantă a cantității de 391,08 tone inox sau contravaloarea acesteia la prețul zilei în care se execută.
Totodată, instanța de fond a respins cererea reconvențională ca nefondată, obligând pârâta la plata sumei de 6117,88 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că între reclamantă și pârâta T s-a încheiat contractul de 610/2000, prin care reclamanta a cumpărat de la pârâtă 8 instalații în vederea dezmembrării și valorificării deșeurilor.
La data de 26.06.2001 se încheie între părți un protocol prin care se semnalează diferențe cantitative în defavoarea cumpărătorului, și faptul că acesta a făcut plăți în avans în valoare de 356.088.573 lei.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3681, pârâta T prin lichidator a vândut către, actuala, dreptul de proprietate și toate drepturile și obligațiile accesorii pe care vânzătorul le are asupra bunurilor mobile și imobile ce compun de fabricație
Ca atare, instanța de fond a reținut că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză, fapt ce rezultă și din protocoalele încheiate la 27.06.2005, 12.08.2005 și 12.10.2005, care poartă semnătura reprezentanților pârâtei și ștampila acesteia.
În ceea ce privește pârâta T, tribunalul a reținut că aceasta a fost radiată din Registrul Comerțului, a urmare a finalizării lichidării, astfel încât nu mai are capacitate procesuală.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că prin contractul de vânzare-cumpărare a activului și prin protocoalele încheiate ulterior, pârâta s-a obligat să permită accesul reclamantei la instalațiile proprietatea acesteia, iar prin protocolul nr.5172/27.06.2005 a recunoscut și acceptat cantitatea de 391,08 tone inox ce urma să fie predată reclamantei.
Pe cererea reconvențională tribunalul a reținut că aceasta este nefondată întrucât dezmembrarea a ceea ce a mai rămas din instalații, precum și curățirea terenului revine în sarcina O-EX și nu reclamantei, conform protocoalelor din 12.08.2005 și 12.10.2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâta, apel înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 21.11.2007.
În motivarea apelului declarat, apelanta-pârâtă a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția lipsei de obiect, în acțiunea de fond, întrucât reclamanta și-a cesionat drepturile dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu T către, iar pârâta este succesoarea FILIALA T M, diferită de Pe excepția lipsei de obiect a acțiunii de fond, apelanta a arătat că, în speță, contractul nr.610/14.01.2000 era valabil doar 90 de zile începând cu data de 01.02.2000.
Pe fondul cauzei, apelanta a arătat că tribunalul a analizat doar obligațiile ce reveneau vânzătoarei T, nu și obligațiile ce reveneau cumpărătoarei, în speță intimata-reclamantă și care au făcut obiectul cererii reconvenționale a apelantei.
Ca atare, întrucât intimata nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale în sensul de a depune un exemplar al autorizației de desființare pentru instalațiile proprietate și demolare prin care împuternicește pe O-EX pentru desfășurarea activității de dezmembrare, apelanta a înțeles să invoce excepția de neexecutare a contractului, astfel încât nici apelanta-pârâtă nu poate permite accesul intimatei către instalațiile proprietatea acesteia, până nu prezintă aceste documente, întrucât cumpărătorul a preluat obligația de a permite accesul condiționat de prezentarea anumitor documente.
Apelanta a mai arătat că aceste autorizații erau obligatorii, cu atât mai mult cu cât la 04.10.2005 a avut loc un grav incident care a produs o poluare masivă, determinând suspendarea activității de dezmembrare.
Apelanta a mai învederat că la data de 04.06.2007, reclamanta și-a întregit obiectul acțiunii de fond, formulând o cerere de obligare a pârâtei la contravaloarea cantității de inox datorată, cerere ce nu reprezintă o precizare a obiectului acțiunii de fond, astfel încât a fost făcută cu depășirea termenului prevăzut de art.132 alin.2 Cod procedură civilă.
Mai mult decât atât, a arătat apelanta, instanța de fond a exprimat voința reclamantei de a i se achita contravaloarea cantității de inox.
La data de 07.02.2008, apelanta a depus prin serviciul registratură o cerere pentru suspendarea executării sentinței atacate, întrucât executarea silită are ca obiect suma de 1.527.519,70 USD, calculată ca reprezentând contravaloarea bunurilor datorate.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
La termenul de astăzi, Curtea a pus în discuția părților desființarea sentinței atacate pentru încălcarea principiului contradictorialității aplicabil în procesul civil, față de solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata contravalorii în lei a cantității de 391,08 tone inox, și neintrarea pe fondul acestei cereri alternative.
Obiectul cererii de chemare în judecată este protecția unui drept sau a unor interese pentru realizarea cărora calea justiției este obligatorie. Obiectul acțiunii se individualizează în funcție de elementul procesual folosit, în sensul că obiectul cererii de chemare în judecatăeste pretenția concretăa reclamantului, adică ceea ce se solicită prin cerere: executarea unui contract, rezilierea unui contract, plata unor sume de bani, predarea unui bun, etc.
Obiectul cererii de chemare în judecată este important pentru determinarea competenței, a admisibilității unor mijloace ca probă, fixarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Mai mult decât atât, instanța de judecată este legată de obiectul indicat de reclamant în cerere în sensul că nu poate acorda mai mult, mai puțin sau altceva decât s-a cerut.
Din examinarea conținutului dosarului de fond, Curtea reține că obiectul cererii introductive de instanță, pretenția concretă a reclamantei, a fost obligarea pârâtelor la executarea în solidar a contractului de vânzare-cumpărare nr.610/14.01.2000. Mai mult, prin cererea precizatoare depusă de către reclamantă la fila 32 din primul dosar de fond, aceasta a învederat instanței că solicită doar executarea contractului,neînțelegând să formuleze pretenții ce exced contractului sau daune ori echivalent bănesc, deși prin sentința nr.873/26.06.2006, pârâta este obligată alternativ la plata echivalentului bănesc al celor 291,08 tone inox.
Abia în data de 04.06.2007, conform celor reținute în încheierea de ședință din aceeași dată, reclamanta solicită instanței plata cantități de inox la prețul zilei, modificându-și acțiunea introductivă, fapt învederat și de apărătorul intimatei în fața instanței de apel.
Ca atare, Curtea reține că acțiunea introductivă de instanță a fost formulată ca o acțiune mixtăex contractum, în sensul că s-a solicitat în același timp un drept real mobiliar - predarea cantității de 391,08 tone inox și un drept de creanță, întrucât reclamanta era creditoarea obligației de predare a bunului, iar ulterior, la data de 04.06.2007, reclamanta și-a modificat obiectul cererii introductive de instanță, în sensul că a solicitat, alternativ, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, respectiv contravaloarea celor 391,08 tone inox.
Așadar, acțiunea mixtă,ex contractum, a fost dublată de o acțiune personală, în despăgubiri, atâta timp cât în contractul de vânzare-cumpărare nr.610/2000, modificat prin protocoalele ulterioare a căror executare s-a cerut prin cererea introductivă, părțile contractante nu au prevăzut o obligație alternativă, conform art.1029 și următoarele Cod civil, în sensul reținerii în sarcina vânzătorului a unei obligații de predare a unui bun mobil sau a contravalorii acestuia.
Față de această modificare a obiectului cererii introductive, Curtea reține că, în speță, s-a încălcat principiul contradictorialității aplicabil în procesul civil, întrucât, față de dispozițiile art.132 alin.1 Cod procedură civilă, o atare cerere întrunește toate condițiile impuse de art.112 și 113 Cod procedură civilă, urmând a fi redactată în scris, comunicată părții adverse și timbrată, instanța neputându-se considera legal învestită prin reținerea unei simple declarații verbale a reclamantei, în încheierea de ședință din 04.06.2007, întrucât nu sunt întrunite condițiile impuse de art.132 alin.2 Cod procedură civilă.
Mai mult, Curtea reține că instanța de fond a calificat în mod greșit cererea în despăgubiri for mulată ca o simplă cerere precizatoare, care îndeplinește condițiile impuse de art.3712alin.2 și 3 Cod procedură civilă. În opinia Curții, calcularea sumelor al căror cuantum nu a fost fixat de instanță, de către organul de executare, privește exclusiv sume reprezentând dobânzi, penalități sau alte sume de același gen, în sensul că în titlul executoriu există suficiente criterii pentru calcularea acestor sume.
Or, în speță, se cererea contravaloarea în lei a unei cantități de inox, obiectiv care putea fi realizat doar pe calea unei expertize juridice, administrată în condiții de contradictorialitate, conform art.200-214 Cod procedură civilă, o atare sumă neputând fi calculată în faza de executare silită.
Ca atare, Curtea reține că instanța de fond a calificat greșit cererea precizatoare făcută de către reclamantă, fiind o veritabilă cerere de modificare a obiectului cererii de chemare în judecată, în sensul solicitării unui capăt de cerere alternativ, având ca obiect despăgubiri, cerere ce trebuie analizată în condiții de contradictorialitate și pe fondul căruia prima instanță de fond nu a intrat, apreciind că este vorba despre o simplă cerere de precizare a câtimii obiectului dedus judecății.
Curtea apreciază că, în speță, nu se pot aplica dispozițiile art.297 alin.2 Cod procedură civilă, în sensul de a se dispune anularea sentinței de fond și reținerea cauzei spre rejudecare, întrucât față de dispozițiile art.294 Cod procedură civilă, care interzic modificarea obiectului cererii de chemare în judecată direct în fața instanței de apel, ar fi prejudiciată reclamanta, intimată în cauza de față, având în vedere modul în care a fost învestită instanța de fond cu cererea modificatoare.
Totodată o atare soluție ar prejudicia și apelanta-pârâtă care nu a avut posibilitatea să-și formuleze apărările față de cererea modificată.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.296 și următoarele Cod procedură civilă, reținând că instanța de fond nu a intrat în analiza pe fond a cererii astfel cum a fost modificată la data de 04.06.2007, Curtea va admite apelul declarat, va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Față de reținerea acestui motiv de desființare a sentinței apelate, Curtea apreciază că nu se mai impune analiza celorlalte motive de apel formulate, acestea urmând a fi avute în vedere la rejudecarea cauzei în fond.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite formulată de apelantă, Curtea reține că aceasta a rămas fără obiect, având în vedere soluția de desființare pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta cu sediul în T M,-, județul T, împotriva sentinței comerciale nr.258 din 17.09.2007 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimata 94 cu sediul în B,-, sector 6, și cu sediul ales la Cabinet Avocat, în B,-, -.A,.36, sector 6.
Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2008.
Președinte, Judecător,
Dr. I - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 18.02.2008
Tehnored. - 21.02.2008
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul Teleorman
Președinte:
Președinte:Iulia CîrnuJudecători:Iulia Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu
