Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ NR. 83

Ședința publică de la 15 ianuarie 2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Iulia Cîrnu

JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu

GREFIER - -

.

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta UNIUNEA NAȚIONALĂ A COOPERAȚIEI MEȘTEȘUGĂREȘTI - UCECOM -împotriva sentinței comerciale nr. 11628 din 17.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în contradictoriu cu intimatele SC SRL și SC INTERNAȚIONAL BANK SA.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin consilier juridic cu delegația la dosar și intimatele SC SRL prin avocat cu împuternicirea avocațială nr. - /28.01.2008 și SC INTERNAȚIONAL BANK SA prin avocat cu împuternicirea avocațială nr. 11 /14.02.2008.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,

Intimata SC INTERNAȚIONAL BANK SA depune întâmpinare pe care o comunică în copie celorlalte părți.

Apelanta prin consilier juridic, își exprimă poziția față de întâmpinarea depusă la dosar, în sensul că nu are probe de solicitat.

Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, admiterea acțiunii, în sensul constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, fără cheltuieli de judecată.

Intimata SC SRL prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Susține că actul adițional nu este valabil pentru că nu are număr de înregistrare și nu este parte în acest act, astfel încât s-ar fi înscris în fals împotriva acesteia. La întrebarea instanței în sensul dacă dorește să se înscrie în fals, arată că nu înțelege să formuleze o atare cerere întrucât a decedat președintele Cooperativei Meșteșugărești Metalo-.

Intimata SC INTERNAȚIONAL BANK SA prin avocat solicită respingerea apelului, ca nefondat cu cheltuieli de judecată. De asemenea arată că nu are cunoștință de existența actului adițional și tranzacția nu îi este opozabilă.

CURTEA

Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 16.11.2006, reclamanta UNIUNEA NAȚIONALĂ A COOPERAȚIEI MEȘTEȘUGĂREȘTI - UCECOM a chemat în judecată pe pârâtele și INTERNATIONAL BANK, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâte și autentificat de notarul public - sub nr.1168/30.05.2005.

Pârâta a depus întâmpinare invocând excepția necompetenței materiale, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin încheierea din 19.03.2007, tribunalul a respins excepția necompetenței materiale ca nefondată.

Prin sentința comercială nr.11625/17.10.2007, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins excepția lipsei calității procesuale active ca nefondată, și, a respins cererea reclamantei ca nefondată, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea procesului.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că acțiunea are ca obiect constatarea nulității absolute a unui act juridic încheiat de cele două pârâte, or nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, reclamanta pretinzând că suprafața de 190 mp din totalul suprafeței de 1.555 mp este proprietatea sa, ceea ce-i conferă legitimare procesuală activă.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta invocă nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte, conform art.948 Cod civil, pe motiv că au cunoscut faptul că la data încheierii acestui contract, vânzătoarea nu era proprietara întregii suprafețe de 1.555 mp, înstrăinată, din această suprafață făcând parte și suprafața de 190 mp, care ar aparține reclamantei.

Tribunalul a reținut că argumentele invocate în susținerea acțiunii vizează art.9 lit.b alin.ultim și art.4.2 lit.d din contractul de vânzare-cumpărare, iar în ceea ce o privește pe pârâta, invocarea contractului de cesiune nr.898/15.06.2000 și actului adițional la acesta, încheiat la aceeași dată, sub semnătură privată.

Prin contractul de cesiune se specifică că cedentul Meșteșugărească Metalo- cesionează către cesionarul, drepturile și obligațiile ce reveneau cedentului ca urmare a convenției de cooperare privind realizarea blocurilor de locuințe în care sunt amplasate spații cu altă destinație, convenție încheiată de cedent la data de 18.09.1986 cu B, privind imobilul situat în B,-, -A, I și II, sector 3, privind suprafața de 1.555 mp. S-a mai reținut că la aceeași dată, s-a încheiat actul adițional nr.124 la acest contract, prin care părțile contractului de cesiune au convenit ca din suprafața de 1.555 mp, o suprafață de 1.363 mp să fie pusă la dispoziția cesionarului la data semnării contractului, iar diferența de 192 mp, la data finalizării litigiului dintre cooperativă și actuala reclamantă, prin hotărâre irevocabilă a instanței competente.

Instanța de fond a reținut că acest contract nu face dovada relei-credințe a pârâtei, întrucât nu se specifică în vreun fel natura litigiului existent între cele două persoane juridice.

Cu privire la cele două articole din contractul de vânzare-cumpărare dintre pârâte, respectiv art.9 lit.b și art.4.2.d, in stanța de fond a apreciat că nici de data aceasta nu se face referire la natura litigiului existent între UCECOM și, iar suprafața de 217,30 mp despre care se face vorbire în această clauză nu coincide cu suprafața de 190 mp invocată de reclamantă, după cum nici ar.4.2.d nu face referire la natura litigiului existent, iar suprafața menționată de 322,75 mp nu coincide cu suprafața invocată de reclamantă.

Ca atare, tribunalul a reținut că nu reiese din conținutul contractului sau din alt mijloc de probă administrat de reclamantă, că s-ar fi adus la cunoștința pârâtei cumpărătoare aspectele legate de suprafața menționată de reclam antă și de calitatea acesteia de proprietar, în extrasul de carte funciară precizându-se că imobilul este liber de orice sarcini.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, apel înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 03.12.2007.

În motivarea apelului declarat, apelanta a arătat că instanța de fond nu a reținut corect situația de fapt, reținând că nu se specifică natura litigiului or, în actul adițional la contractul de cesiune se face vorbire despre litigiul dintre cedent și apelanta-reclamantă cu privire la suprafața de 192 mp, fiind evident că este vorba despre o acțiune în revendicare.

Tot greșit a reținut instanța de fond că art.9 și 4.2 din contractul de vânzare privește un litigiu între reclamantă și, în realitate fiind vorba despre un litigiu între aceste două părți și, ceea ce dovedește și reaua-credință a celei de-a doua pârâte.

Apelanta a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că faptul că suprafețele nu coincid este de natură să înlăture reaua credință a, atâta timp cât era evident că este vorba despre același spațiu.

Apelanta a mai arătat că la 24.02.2000, Metalo- a formulat acțiune în revendicare împotriva UCECOM pentru spațiul comercial în suprafață de 190 mp, iar prin decizia nr.2963/10.06.2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secția comercială în dosar nr.7463/2003, s-a luat act de tranzacția părților prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate al UCECOM pentru suprafața de 190 mp, în litigiu.

Apelanta a arătat că dreptul său de proprietate asupra suprafeței de 190 mp a fost constatat și prin sentința nr.119/22.07.2004 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă - UCECOM, fiind intabulat în Cartea funciară nr.55975 conform încheierii nr.2549/03.02.2005.

Mai mult, în preambulul contractului de vânzare-cumpărare se invocă drept titlu al vânzătorului, contractul de cesiune nr.898/15.06.2000, care a primit doar suprafața de 1.363 mp, suprafața de 192 mp fiind transmisă sub condiție suspensivă.

Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel formulate, văzând și dispozițiile art.294 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea reține că apelul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:

Conform art.1294 cod civil transferarea proprietății este de esența contractului de vânzare, este unul dintre elementele strict necesare pentru existența contractului de vânzare. Așadar, potrivit Codului civil român, nu se poate concepe vânzare în care să lipsească obligația vânzătorului de a transmite proprietatea unui bun cumpărătorului, dispozițiile din Codul civil fiind pe deplin aplicabile și în materie comercială, în calitate de drept comun, drept general. Dispozițiile Codului civil permit ca transferul proprietății să aibă loc la un moment ulterior încheierii contractului, cele două momente acordul de voință și transferul proprietății putând să nu coincidă, singura condiție fiind cala momentul transferării dreptului de proprietate, vânzătorul să fie titularul dreptului de proprietate asupra bunului vândut. În cazul în care vânzătorul nu este proprietar al bunului la acest moment nu s-a putut realiza unul dintre elementele esențiale ale contractului, respectiv, transferarea proprietății, ceea ce atrage nulitatea contractului conform art.954 Cod civil, respectiv eroare asupra substanței obiectului vândut și asupra persoanei proprietarului.

Una dintre condițiile cerute pentru a opera nulitatea contractului de vânzare-cumpărare ca urmare a vânzării lucrului altuia este dovada relei-credințe a cumpărătorului sau a tuturor cumpărătorilor succesivi ai bunului, buna-credință a terțului dobânditor paralizând acțiunea în constatarea nulității unui atare contract.

Din analiza conținutului dosarului de fond, Curtea reține că în speță a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.1168/30.05.2005 (filele 20-27 din dosarul de fond), a cărui nulitate se solicită de către apelanta-reclamantă, contract încheiat între și INTERNATIONAL BANK, având ca obiect suprafața de 1.555 mp. Totodată, în conținutul contractului se face precizarea că vânzătorul este proprietarul exclusiv al acestui imobil, iar în art.2.2.1, se face mențiunea că vânzătorul a dobândit dreptul de proprietate conform contractului de cesiune încheiat între Meșteșugărească Metalo- și vânzător, autentificat sub nr.898/16.06.2000.

Conform contractului de cesiune încheiat sub nr.898/15.06.2000, Meșteșugărească Metalo- a cesionat pârâtei toate drepturile și obligațiile ce-i reveneau urmare a Convenției de Cooperare, privind realizarea blocurilor de locuințe în care sunt amplasate spații cu altă destinație, privind imobilul situat în B,-, -A, sector 3, I și II, subsol, parter și mezanin, pentru suprafața de 1.555 mp (filele 74-76 din dosarul de apel).

La aceeași dată - 15.06.2000, părțile acestui contract de cesiune au încheiat sub semnătură privată un act adițional la contractul menționat, sub nr.124/15.06.2000, menționându-se că, suprafața de 1.555 mp va fi pusă la dispoziția cesionarului, astfel: 1.363 mp la data semnării contractului de cesiune, iar192 mp la data finalizării litigiului dintre Meșteșugărească Metalo- și UCECOM privind această suprafață, prin hotărâre irevocabilăa instanței judecătorești competente. Mai mult, în art.2 al acestui act adițional (fila 11 din dosarul de fond) se specifică că pârâta-cesionară, respectivnu va face uz de contractul de cesiune pentru intrarea în posesie și folosința spațiului de 192 mp ocupați de, decât după obținerea unei hotărâri irevocabile a instanței judecătorești.

Așadar, voința părților în contractul de cesiune a fost formulată pentru transmiterea imediată în proprietatea pârâtei a suprafeței de 1.393 mp și, respectiv, pentru transmiterea sub condiție suspensivă a suprafeței de 192 mp, respectiv, în funcție de soluția dată de instanța de judecată în litigiul pe rol dintre cedentă și UCECOM, în speță, apelanta-reclamantă.

Se mai reține că actul adițional la contractul de cesiune este semnat și ștampilat de ambele părți, susținerea pârâtei în fața instanței de apel în sensul că nu a cunoscut existența acestui act adițional și că nu se mai poate înscrie în fals întrucât a decedat președintele cedentului, fiind superfluă, cu atât mai mult cu cât într-o atare procedură de înscriere în fals partea menționată ar tinde să probeze căsemnătura reprezentantului său, al cesionarului, nu este reală, fiind falsificată.

Curtea mai reține că pe conținutul învederat al actului adițional nr.124/15.06.2000, apelanta-reclamantă a făcut proba cu sentința nr.119/22.07.2004 dată de Curtea de Arbitraj de pe lângă - UCECOM (filele 7-10 din dosarul de fond) și, respectiv, decizia irevocabilă nr.2963/10.06.2003 dată de Curtea Supremă de Justiție - Secția Comercială (filele 15-19 din dosarul de fond) decizie prin care s-a finalizat litigiul dintre apelantă și Meșteșugărească Metalo-, luându-se act de tranzacția părților, prin care se consfințește dreptul de proprietate al apelantei-reclamante pentru suprafața de 190 mp spațiu comercial situat în B,-, I, parter, sector 3.

Așadar, la data pronunțării acestei hotărâri irevocabile - 10.06.2003, s-a împlinit condiția suspensivă prevăzută în art.1 și 2 din actul adițional la contractul de cesiune, astfel încât contractul de cesiune pentru transferul suprafeței de 190 mp nu s-a mai încheiat, condiția suspensivă afectând însăși realizarea acordului de voință, perfectarea contractului fiind prorogată până la obținerea hotărârii judecătorești menționate.

Din materialul probator examinat anterior, Curtea reține și dovada relei-credințe a pârâtei, care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.1186/30.05.2005 în disprețul acordului de voință dat prin contractul de cesiune încheiat cu cedentul său, contract astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr.124/15.06.2000, cele două acte - respectiv, contractul de cesiune și actul adițional - formând un întreg.

Față de aceste considerente, Curtea reține ca superfluă motivarea instanței de fond în sensul că nu se specifică natura litigiului - în opinia Curții, este suficientă mențiunea că există un litigiu relativ la o parte din suprafață - sau că nu corespunde suprafața, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o suprafață din imobil în litigiu, astfel încât, cât anume va reveni fiecăreia dintre părțile în litigiu se va stabili doar la data soluționării irevocabile a acestuia.

Din analiza conținutului contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte, Curtea reține că în speță, a fost dovedită și reaua-credință a cumpărătoarei INTERNATIONAL BANK întrucât art.4.2 lit.d din contract face vorbire de punerea în posesie a cumpărătorului pentru suprafața de 322,75 mp la data finalizării litigiului cu (chiriașul de la acel moment) și UCECOM, iar art.9.1 lit.b face referire la același litigiu cu și UCECOM, pentru suprafața de 217,30 mp, situată la parterul imobilului ( I) ce va fi gestionat de către pârâtă, în speță prima pârâtă.

Așadar, la momentul încheierii contractului a cărui nulitate se cere intimata-pârâtă cunoștea că o parte din suprafața vândută face obiectul unui litigiu cu și UCECOM, faptul că suprafețele nu coincid și că nu se specifică natura litigiului, cum a reținut instanța de fond, nefiind relevant pe aspectul probei relei-credințe a acestor părți, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a învederat și anterior, este vorba despre o suprafață în litigiu.

Curtea nu poate reține nici argumentele aduse de intimatele-pârâte în sensul că există două cărți funciare diferite pentru același imobil, și că înscrierea în cartea funciară a pârâtei este anterioară, întrucât, cele învederate pot face obiectului unui eventual alt litigiu, și deci, exced cauzei de față.

Nici faptul că apelanta-reclamantă nu a notat existența litigiului în cartea funciară, nu este de natură să combată acțiunea reclamantei, întrucât o atare mențiune este o măsură de prevedere pentru cel care face mențiunea, în sensul creării efectului de publicitate față de terți, or în speță, reclamanta a făcut dovada că cei doi terți care au încheiat actul de vânzare-cumpărare, în speță, intimatele-pârâte, cunoșteau existența litigiului la data încheierii actului.

Pentru considerentele mai sus invocate, Curtea reține că, în speță, obiectul contractului de vânzare-cumpărare în litigiu privește în parte, pentru suprafața de 190 mp dreptul de proprietate aparținând altei persoane, fiind o veritabilă vânzare a bunului altuia, conform art.954 Cod civil, în speță fiind dovedită reaua-credință a terților achizitori, motiv pentru care, în baza art.294 și următoarele Cod procedură civilă raportat la art.954 Cod civil și art.948 Cod civil, Curtea va admite apelul, va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea reclamantei și va constata nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr.1186/03.05.2005, pentru suprafața de 190 mp aparținând reclamantei.

Totodată, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței de fond privind soluționarea excepției lipsei calității procesuale active invocată de pârâta

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanta UNIUNEA NAȚIONALĂ A COOPERAȚIEI MEȘTEȘUGĂREȘTI - UCECOM cu sediul în B, nr.46-48, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.11628 din 17.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimatele cu sediul în B, nr.100,.2,.8, sector 1 și cu sediul procesual ales în B,-, sector 3 și INTERNAȚIONAL BANK cu sediul în B, B-dul -, 1 și 2, nr.67, -A, sector 3.

Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că, pe fond, admite acțiunea și constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de cele două pârâte și autentificat sub nr.1168/30.05.2005, pentru suprafața de 190 mp, proprietatea UCECOM.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2008.

Președinte, Judecător,

Dr. I - - -

Grefier,

- -

Red.Jud. - 18.02.2008

Tehnored. - 21.02.2008

Nr.ex.: 6

Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială

Președinte:

Președinte:Iulia Cîrnu
Judecători:Iulia Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 83/2008. Curtea de Apel Bucuresti