Practica judiciara comerciala diversa. Decizia 1241/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1241
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă - SRL G împotriva deciziei civile nr.264/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - - T (actuala - -) și pârâții intimați - Metal - T și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta recurentă, avocat în substituire avocat, iar pentru reclamanta intimată, avocat, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 12 lei taxă judiciară de timbru și 0,5 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că reclamanta intimată - - T (actuala - -) a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar note de ședință care se comunică și cu reprezentantul reclamantei intimate, solicitând amânarea cauzei întrucât nu poate pune concluzii în cauză fiind avocat stagiar.
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar concluzii scrise și practică judiciară și arată că lasă la aprecierea instanței cererea de amânare.
Instanța respinge cererea de amânare formulată în cauză ca fiind neîntemeiată întrucât în cauză s-a acordat un alt termen de judecată pentru același motiv.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, reiterând oral motivele arătate în concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.264/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-au anulat ca nemotivate recursurile formulate de recurentele - - și - SRL împotriva sentinței civile nr. 2704 / 24 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - - și BEJ.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr-, reclamanta - - a solicitat, în contradictoriu cu pârâții - -, - SRL și BEJ, anularea proceselor verbale de licitație încheiate la data de 23.02.2004 în dosarele execuționale nr. 299/EX/2003, 298/EX/2003 și 294/EX/2003, toate ale BEJ și restabilirea situației anterioare în CF nr. 1544 și CF nr. - T, în sensul înscrierii ca proprietar asupra imobilelor a - -. În motivarea cererii reclamanta a arătat că toate titlurile în baza cărora s-a desfășurat executarea silită au fost desființate definitiv și irevocabil, astfel că se impune anularea proceselor verbale de executare silită, acestea fiind nule și restabilirea situației anterioare în cartea funciară prin reînscrierea ca proprietar tabular a - -.
Sentința civilă nr.10179/23.10.2007, prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a fost desființată prin Decizia civilă nr.11/A/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Comercială, cu trimitere cauzei spre rejudecare, instanța de control reținând că, "dacă, în interpretarea dată de prima instanță, pârâta - - și eventualii creditori ai acesteia sunt persoanele interesate de întoarcerea executării, scopul lor fiind readucerea imobilelor în patrimoniul debitoarei, cu atât mai mult acest interes îl manifestă societatea absorbantă - -, care a dobândit toate drepturile și obligațiile societății absorbite - T -, prin prisma dispozițiile art. 250 din Legea nr. 31/1990."
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 2704/ 24 februarie 2009 s-au respins excepțiile autoritarii de lucru judecat, a lipsei de interes a reclamantei si a tardivității introducerii cererii, invocate de parata - SRL, fiind admisă in parte acțiunea formulata de reclamanta - -. S-a dispus întoarcerea executării silite in dosarele execuționale nr.298/ex/2003 si nr.294/ex/2003 ambele ale BEJ si revenirea la situația anterioara in CF nr.1544, nr.top.281/2 si CF nr.- T, nr.top.2209/2-2221/2/1/1/2 in sensul înscrierii dreptului de proprietate al - Metal -, fiind respinsă in rest acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanta - - și pârâta - SRL, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș - Secția Comercială și de contencios Administrativ la data de 14.05.2009.
În ședința publică de la data de 23.06.2009, față de obiectul litigiului și în condițiile art. 84.proc.civ. s-a recalificat calea de atac exercitată ca fiind cea a recursului.
Asupra excepției de nemotivare a recursurilor formulate, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 301.proc.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel; potrivit art. 303.proc.civ. recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, ermenul pentru depunerea motivelor socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Dispozițiile art. 306.proc.civ. prevăd că recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal.
În cauză, s-a constatat că recurentele au primit comunicarea sentinței recurate la data de 16.04.2009 (- SRL), respectiv 24.04.2009 (- -), astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare aflate la dosar, termenul de recurs împlinindu-se la data de 2.05.2009, respectiv 10.05.2009; calea de atac a fost exercitată de către - SRL la data de 24.04.2009, iar de către - - - la data de 29.04.2009, conform art. 104.proc.civ. ambele părți promovând calea de atac a apelului, fără a motiva cererile.
La primirea dosarului, prin rezoluția președintelui de complet s-a solicitat părților să-și expună punctul de vedere cu privire la calificarea căii de atac, față de obiectul litigiului; părțile au fost citate cu această mențiune la data de 28.05.2009. Fără a formula o opinie privind calificarea căii de atac, la data de 22.06.2009, - SRL a comunicat motivele de apel, într-un singur exemplar. Până la termenul din 23.06.2009, - - nu a indicat nicio critică adusă hotărârii primei instanțe.
În ședința publică de la data de 23.06.2009 s-a supus discuției contradictorii a părților calificarea căii de atac, Tribunalul constatând că, din eroare, judecătorul fondului a indicat calea de atac a apelului, în speță litigiul vizând anularea unor acte de executare, cu consecința întoarcerii executării. De altfel, s-a observat că, prin încheierea interlocutorie de la data de 28.10.2008, prima instanță s-a reținut a fi competentă în soluționarea cererii, ca instanță de executare.
În ipoteza în care contestația la executare îmbracă forma partajului bunurilor comune - art. 400 ind.1 proc.civ. ori a acțiunii reale - art. 401 alin. 2.proc.civ. calea de atac se raportează la valoarea masei partajabile, respectiv a bunului asupra căruia terțul pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real, însă în speță contestatoarea a solicitat anularea unor acte de executare și întoarcerea executării silite, exclusiv în considerarea desființării titlului executoriu, nicidecum afirmând un drept de proprietate asupra bunului urmărit, distinct de dreptul de proprietate al debitorului urmărit. Se constată totodată, raportat la Decizia civilă nr.11/A/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Comercială în primul ciclu procesual, faptul că instanța de control nu s-a preocupat de calificarea căii de atac, fiind ca atare permisă recalificarea, fără a se opune autoritatea de lucru judecat.
Legalitatea căilor de atac este o regulă cu valoare de principiu constituțional, consacrat în art. 129 din Constituția României, conform căruia: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Prin urmare, proclamând dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești, textul constituțional arată însă, că aceasta se poate face numai "în condițiile legii", evocând astfel nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căilor de atac implică totodată și consecința că mențiunea greșită făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși n-a prevăzut-o sau, dimpotrivă, nu-i răpește părții calea de atac pe care legea i-a conferit- În acest sens, calificarea greșită de către instanță a cererii introductive ori a căii de atac exercitate și, pe cale de consecință, pronunțarea unei hotărâri judecătorești corespunzătoare acestei calificări, nu poate răpi ori, dimpotrivă, da naștere dreptului părții la respectiva cale de atac, întrucât căile de atac nu sunt cele menționate în hotărârea atacată, ci acelea prevăzute de lege.
S-a reținut totodată că, termenul de motivare a recursului este un termen legal imperativ, astfel încât nerespectarea lui atrage decăderea din dreptul de a motiva calea de atac, cu consecința anulării recursului ca nemotivat. O eventuală cerere de repunere în termenul de motivare a recursului trebuie formulată în termenul prevăzut de art. 103 alin. 2 Cod procedură civilă, făcându-se dovada împrejurării mai presus de voința părții care a împiedicat-o să efectueze actul procedural în termenul prevăzut de lege. În cauză, s-a constatat că părțile, deși citate cu mențiunea de a se pronunța asupra calificării căii de atac, nu au înțeles nici să susțină calificarea căii de atac ca fiind apel, după cum nu au formulat nicio cerere de repunere în termenul de motivare a recursului.
Prin urmare, constatându-se nemotivarea cererilor de recurs în termenul legal, față de dispozițiile imperative ale art. 306.proc.civ. tribunalul a anulat recursurile ca nemotivate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs pârâta - SRL G solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului pârâta recurentă, cu privire la admisibilitatea cererii sale, arată că la data de 12.03.2008 a avut loc întâlnirea dintre conducerea și reprezentanții Comisiei pentru unificarea practicii judiciare la care s-a dezbătut printre alte probleme și aceea a admisibilității recursului la recurs în cazul calificării greșite a căii de atac a apelului, opinia majoritară fiind că recursul este admisibil.
Pe fond, pârâta recurentă arată că instanța de recurs a Tribunalului Timișa anulat în mod greșit, în urma recalificării căii de atac, recursul său ca fiind nemotivat întrucât acțiunea promovată de intimata - - a fost întemeiată pe prevederile art.401, în calitate de terț, deoarece nu a participat la raportul juridic în cadrul executării silite.
Astfel, recurenta susține că dacă este vorba de o acțiune în anulare a unui act de executare atunci temeiul de drept este greșit întrucât se face aplicabil art.401, pct.2 și acțiunea este asimilabilă unei contestații la executare, ori dacă este vorba de o acțiune în anularea unui act având la bază art.401, pct.3, dar urmând o cale separată contestării actelor de executare, întrucât articolul menționat nu oferă decât posibilitatea unui terț de a-și valorifica dreptul pretins pe cale separată și nu un temei real de drept.
Recurenta susține că în ambele cazuri menționate, soluțiile pronunțate de instanța de fond au cale de atac a apelului și nu a recursului, așa cum greșit a fost calificat de către instanța de apel.
Se mai arată de către pârâta recurentă că instanța de fond a calificat corect acțiunea ca fiind contestație la executare întrucât art.401, pct.3, face referire la acțiuni reale sau posesorii pe care terțul le poate face pe o cale separată, dacă se consideră vătămat într-un drept al său, iar greșita întemeiere în drept nu schimbă natura juridică a acțiunii formulate prin simpla enumerare a unor articole de lege.
În final, pârâta recurentă arată că în speță este vorba de o gravă eroare judiciară, cu atât mai mult cu cât instanța de apel a înțeles să anuleze recursul său ca nemotivat, deși în urma recalificării căii de atac soluția îndreptățită ar fi fost repunerea în termenul de motivare ca urmare a recalificării căii de atac și judecarea sa în consecință.
Pârâta recurentă - SRL a depus la dosar și note de ședință prin care arată că acțiunea formulată de intimata - - a fost promovată în temeiul art. 401 alin 3, în calitate de terț, deoarece aceasta nu a participat la raportul juridic în cadrul executării silite, dar în același timp pretinde că are un drept de proprietate, ca urmare a fuziunii prin absorbție a - T -, fost acționar al - Metal - asupra terenurilor supuse executării silite de către societatea recurentă.
Se mai arată că jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justiție, a stabilit că " în raport cu dispozițiile art. 401 alin. 2. contestația, formulată în termenul prevăzut în text, prin care terța persoană pretinde un drept de proprietate asupra bunului urmărit, este de competenta instanței de executare care, prin hotărâre supusa apelului, stabilește în ce limite se menține titlul executoriu. Dreptul terței persoane se poate însă realiza pe calea unei cereri separate, în condițiile legii, dacă s-a depășit termenul de contestare, conform alin. 3 al art. 401. " (, secția civilă, decizia nr. 2608 din 28.06.2002).
Pârâta recurentă susține că instanța de fond a calificat acțiunea ca fiind o contestație la executare întrucât art.401, pct.3, face referire la acțiuni reale sau posesorii pe care terțul le poate face pe o cale separată, dacă se consideră vătămat într-un drept al său, iar greșita întemeiere în drept nu schimbă natura juridica a acțiunii formulate prin simpla enumerare a unor articole de lege.
Conform art.402, alin.2, c Cod Penal, hotărârea prin care se soluționează contestația la executare propriu-zisa este supusă numai recursului, cu excepția hotărârilor pronunțate în contestațiile la executare având ca obiect împărțirea bunurilor proprietate comună (art.400 ) sau în cele introduse de un terț care pretinde un drept sau un alt drept real asupra bunului urmărit (art.401, alin.2, ), care sunt supuse și apelului.
de cele prezentate mai sus, pârâta recurentă consideră, luând in considerare și opinia ÎCCJ care acordă, de principiu, contestației la executare formulată de o terță persoană, caracterul unei adevărate acțiuni în revendicare, că obiectul acțiunii reclamantei - intimate se supune regulilor prevăzute de procedura judecării contestațiilor la executare prevăzută de art.402 fiind supusă, în mod explicit în prezenta cauză, căii de atac a apelului.
Reclamanta intimată - - T (actuala - -) a formulat concluzii scrise în cauză prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca fiind inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că prezentul recurs tinde la extinderea nejustificată a procesului prin crearea, în mod nelegal și artificial a încă unei căi de control judiciar.
Reclamanta intimată arată că greșit se susține de către recurentă că, în speță, ar trebui soluționată calea de atac a recursului menționând că la 12.03.2008. a avut loc întâlnirea dintre conducerea si reprezentanții Comisiei pentru unificarea practicii judiciare la care s-a dezbătut printre alte probleme si aceea a admisibilității recursului la recurs în cazul calificării greșite a căii de atac a apelului, opinia majoritara fiind că recursul este admisibil. Această opinie este prezentată într-o discuție cu rol consultativ și orientativ, fără a exista vreo obligativitate de aplicare în prezenta speță sau în orice altă speță a concluziilor expuse, ca urmare, nu prezintă relevanța unei decizii de speță.
Se mai susține de către reclamanta intimată că, în situația prezentată, cât și de principiu, un atare recurs ar fi admisibil numai în situația în care s-a calificat greșit calea de atac în cauză, ori, în speță, nu se poate reține greșita calificare a căii de atac din două motive:
Pe de o parte, calea de atac este prevăzută de lege și indiferent de cuprinsul dispozitivului unei hotărâri, eventual greșit, nu se poate crea, în mod artificial, o altă sau o nouă cale de atac. În prezenta cauză, așa cum s-a reținut de instanțele de judecată și cum rezultă în mod explicit din cuprinsul cererii de chemare în judecată, obiectul pricinii este o contestație la executare. Independent de calificarea acțiunii sau de precizarea unui temei greșit, instanța este ținută să soluționeze pricina raportat la obiectul acesteia, aplicând dispozițiile art. 129 Cpc.
Pe de altă parte, la data de 28.10.2008 în dosarul Judecătoriei, s-a reținut competența acestei instanțe ca instanță de executare, astfel că, raportat la art. 399 Cpc și următoarele, calificând astfel acțiunea ca și contestație la executare, cauza nu trebuia soluționată cu apel, ca și cale de atac incidență în cauză ci dată cu recurs. Faptul că recurenta nu a sesizat și susținut acest aspect, pe calea apelului formulat, greșit de această parte, nu poate duce decât la concluzia că susținerea este inadmisibilă, neputând fi făcută direct în recurs, și că, în mod intenționat nu s-a făcut în apel, pentru a-și rezerva o critică nouă în recurs. Din orice punct de vedere s-ar privi acest aspect, este netemeinică susținerea greșitei calificări a Tribunalului.
Examinând recursul declarat de recurentă prin prisma excepției de inadmisibilitate a recursului, Curtea va constata că acesta este inadmisibil în prezenta cauză.
Astfel, prin decizia civilă nr.264/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-au anulat ca nemotivate recursurile formulate de recurentele - - și - SRL, iar împotriva acestei decizii, pronunțată în recurs, pârâta - SRL a declarat recurs, care este potrivit legii, inadmisibil.
Deși recurenta susține că în mod greșit instanța de recurs a soluționat cauza în recurs, în realitate calea de atac incidentă fiind apelul, Curtea, în acord cu practica instanței supreme în această problemă, constată că, în cazul anulării formelor de executare și restabilirea situației anterioare, calea de atac împotriva hotărârii instanței de executare este numai recursul.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. decizia nr. 2048 din 10 iunie 2008, reținut că cererea de întoarcere a executării este o cerere ce ține de faza procesuală a executării, subsecventă fazei procesuale de soluționare irevocabilă a fondului litigiului, dispozițiile legale aplicabile cu privire la instanța competentă și căile de atac fiind cele prevăzute în acest capitol pentru executare și respectiv contestație la executare. Stabilindu-se o procedură judiciară contradictorie pentru soluționarea întoarcerii executării, reglementată subsecvent contestației la executare, acesteia îi sunt aplicabile procedura de soluționare și căile de atac prevăzute pentru contestația la executare - instituția cadru, generală, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării, care reprezintă o contestație specială la executare.
Reținând aceste argumente, Curtea constată că hotărârea pronunțată de Judecătoria Timișoara în speța de față era supusă numai recursului, iar nu și căii de atac a apelului, iar recursul de față este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare în baza art. 312. pr. civ.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamanta - - (fostă -), Curtea constată că la dosarul cauzei a fost depusă copia unei facturi pentru suma de 76.647,9 lei, reprezentând onorariu de avocat, însă din cuprinsul acestei facturi nu rezultă că aceste cheltuieli ar privi dosarul de față, motiv pentru care se va respinge cererea reclamantei - - (fostă -) de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta - SRL G împotriva deciziei civile nr.264/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Respinge cererea reclamantei - - (fostă -) de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Grefier,
- -
Red./18.11.09
tehn./ 2 ex./18.11.09
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:,
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
