Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1/
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de - SPPI, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - SRL împotriva încheierii nr. 449/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în camera de consiliu în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarea intimată - SRL, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru creditoarea intimată avocat în substituire avocat, lipsă fiind lichidatorul recurent.
Procedură completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul creditoarei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și împuternicire de substituire și arată că deși nu i s-a comunicat recursul și nu a formulat întâmpinare, a luat la cunoștință de motivele de recurs și nu solicită acordarea unui termen în acest sens. Arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul creditoarei intimate solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată în recurs. Cu privire la excepția de tardivitate, arată că nu i-a fost comunicată hotărârea instanței de fond, că nici nu există la dosar dovada comunicării acesteia, că termenul de recurs este de 15 zile și curge pentru intimată de la data de 23.03.2009, respectiv data luării la cunoștință, când a fost comunicată hotărârea atacată la cererea recurentului, și nu de la data de 15.06.2009. Arată că deși recurentul vorbește despre onorariul minim de avocat, acesta nu există, nefiind nicio prevedere în acest sens și considerând că munca depusă justifică pe deplin acest onorariu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 449/08.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de debitoarea - SRL, în sensul că "obligă creditoarea - SRL - prin lichidator judiciar SPPI - la plata către debitoare a cheltuielilor de judecată în sumă de 22.011 lei reprezentând onorariu avocațial",
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 01.07.2009, - Decor SRL prin avocat a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 449/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în sensul că din eroare instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, deși a reținut în partea introductivă faptului că reprezentantul acesteia a solicitat obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, fiind depusă în acest sens și chitanța doveditoare.
Tribunalul a reținut că față de această cerere, precum și de dispozițiile art. 282 pct. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia: "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice", în cauză sunt incidente dispozițiile legale de mai sus, astfel că se impune îndreptarea erorii materiale în sensul acordării cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs - SPPI, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - SRL, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând respingerea cererii ca tardiv introdusă și pe fond diminuarea cheltuielilor de judecată în sumă de 22.011 lei dispune în sarcina - SRL, considerând că această sumă este nemotivat de mare în raport de onorariilor minimale, raportat la cheltuielile efectuate de către recurentă cu acest proces, prin lichidator, în virtutea atribuțiilor prevăzute de art. 25 lit. g din Legea 85/2006.
În motivarea recursului, s-a arătat că a solicitat împotriva debitoarei deschiderea procedurii insolvenței pentru suma de 239.929,70 lei, reprezentând contravaloarea servicii de demolare, conform contractului nr. 563/11.06.2004, având ca obiect demolarea unei clădiri industriale. Prin sentința nr. 757/2007, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, iar debitoarea a formulat recurs împotriva acestei sentințe. Astfel, prin decizia nr. 56/R/2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost admis recursul, casată hotărârea recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin sentința comercială nr. 449/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a respins cererea formulată de recurentă în contradictoriu cu debitoarea intimată, fără a se face referire în dispozitivul acestei hotărâri la cheltuielile de judecată ocazionate cu acest proces.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș ulterior, debitoarea prin apărător a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința comercială nr. 449/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în sensul că din eroare instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, deși a reținut în parte introductivă faptul că reprezentantul acesteia a solicitat obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, fiind depusă și o chitanță în acest sens.
Lichidatorul recurent a invocat și tardivitatea introducerii cererii de îndreptare a erorii materiale, arătând că instanța ce a pronunțat în Camera de consiliu încheierea recurată nr. 449/08.10.2009, a făcut referire la prevederile art. 281 Cod procedură civilă, potrivit căruia: "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice".
Se mai arată că dispozitivul sentinței comerciale nr. 449/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș nu are niciun fel de prolemă cu înțelesul, întinderea sau aplicarea hotărârii și nici nu cuprinde dispoziții potrivnice.
Recurentul susține că din înțelesul încheierii nr. 449/08.10.2009, rezultă că instanța a omis să se pronunțe și asupra unui alt capăt de cerere, cel privind acordarea cheltuielilor de judecată și având în vedere omisiunea instanței de a se pronunța pe un capăt de cerere accesoriu, solicitat prin acțiunea principală, sau întâmpinare în cazul debitoarei, temeiul de drept pentru îndreptarea erorii materiale era prevăzut de art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă. Arată că având în vedere temeiul art. 281 Cod procedură civilă, încheierea atacată nu reprezintă o eroare materială, ci o completare a hotărârii, prin pronunțarea asupra unui capăt de cerere accesoriu - cheltuieli de judecată, solicitat și nesoluționat prin sentința comercială nr. 449/05.03.2009.
Recurentul arată că întrucât ne aflăm în fața unei completări a hotărârii, prin pronunțarea asupra unui capăt de cerere accesoriu, invocând temeiul arătat mai sus, termenul legal în care se putea solicita completarea hotărârii era de 15 zile de la comunicare, același termen în care se poate declara apel sau recurs, după caz. Arată că în speță, comunicarea sentinței comerciale nr. 449/05.03.2009 către recurent s-a făcut la data de 06.04.2009, apreciind că și debitoarei i s-a comunicat în aceeași perioadă. Având în vedere că cererea s-a înregistrat în luna iulie 2009, recurentul apreciază că aceasta este cu mult peste termenul legal, solicitând respingerea cererii ca tardiv introdusă.
Pe fond, a arătat că nu știe dacă debitorul a solicitat prin întâmpinare și cheltuieli de judecată, însă consideră că asupra cheltuielilor de judecată, instanța trebuia să analizeze onorariul solicitat de apărătorul ales al debitoarei, în raport de prevederile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, ținând cont și de solicitarea recurentului asupra cheltuielilor de judecată indicate în cerere și cheltuielile efectuate de recurent, ocazionate cu acest proces, putând face o compensare a cheltuielilor efectuate de părți.
Astfel, solicită ca în temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, să se dispună diminuarea cheltuielilor de judecată în sumă de 22.011 lei.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Criticile recurentei privesc două aspecte: primul tardivitatea cererii de îndreptare a erorii materiale și al doilea cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată acordate.
În privința termenului în care s-a formulat cererea de îndreptare a erorii materiale, Curtea constată că aceasta a fost formulată la data de 1 07 2009, după cum rezultă din 81, după ce, anterior, la data de 26.06 2009 i s-a comunicat, la cerere un exemplar al sentinței. În dosarul de fond nu există dovada comunicării hotărârii la o altă dată și nici recurenta nu a putut dace dovada că i s-ar fi comunicat intimatei un exemplar la o dată diferită.
Această probă, care constituie motivul de recurs prezentat, îi incumba exclusiv recurentei, însă nu a putut fi produsă.
Raportat la aceste aspecte și la faptul că în termenul de recurs s-a formulat cererea de îndreptare, conform art. 281 Cpc, Curtea va respinge acest motiv ca neîntemeiat.
În privința cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță pe calea încheierii atacate, Curtea constată că motivul invocat de recurentă nu poate fi primit.
Din copia facturii depuse la dosar 70, fond, rezultă că intimata a achitat suma de 22011 lei cu titlu de onorariu de avocat, astfel că partea era îndreptățită să solicite această sumă reprezentând cheltuieli de judecată.
Într-adevăr, dispozițiile art. 274 Cpc. prevăd dreptul judecătorilor să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În această speță, soluția micșorării onorariului avocatului debitoarei nu poate fi aplicată.
Reținând corect starea de fapt, prima instanță a respins acțiunea.
Obligarea creditoarei la plata integrală a cuantumului onorariului de avocat a fost întemeiată pe dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere că s-a făcut dovada plății sumelor solicitate cu acest titlu fila 70 dosar fond. Pentru a aprecia că onorariul este prea mare pentru munca depusă, nu se pot face aprecieri de către o parte care ea însăși nu a acționat cu atenție în derularea litigiului.
Totodată, nu se poate aprecia că munca depusă de un avocat este plătită cu un onorariu prea mare, câtă vreme sumele solicitate sunt rezultatul activității prestate de avocat, în baza unui contract încheiat de acesta cu partea pe care o reprezintă, conform înțelegerii lor, în care nu se poate interveni în acest mod.
Subsidiar, s-a criticat și modalitatea în care prima instanță a acordat cheltuielile de judecată, pe calea îndreptării erorii materiale și prin completarea dispozitivului hotărârii.
Curtea constată că nici această critică nu este fondată. Art. 281 Cpc stabilește că erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Ca urmare, acesta este textul legal pe care se întemeiază dispozițiile încheierii atacate, în mod corect.
De altfel, instanța a și citat părțile pentru termenul la care a pronunțat încheierea, însă recurenta nu a considerat util să se prezinte sau să depună vreun script la dosar.
Art. 281^2 Cpc. impune completarea dispozitivului printr-o hotărâre distinctă atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unui petit principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Însă, așa cum a statuat și literatura de specialitate, acest articol nu este incident decât în situația când privește un capăt de cerere privitor la fondul pricinii deduse judecății.
Cum în speță este vorba de o simplă omisiune aceasta a fost corect dată pe calea îndreptării de eroare, în modalitatea aplicată de prima instanță.
Ca urmare, apreciind că nu există nici un motiv de modificare sau de casare a sentinței recurate care să se încadreze, expres ori implicit, în vreuna din dispozițiile cuprinse în art. 304 Cod procedură civilă, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea - SRL împotriva încheierii nr. 449/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea - SRL împotriva încheierii nr. 449/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.01. 2010.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./26.01.2010
Tehn. / 2 ex./26.01.2010
Instanța de fond - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Petruța Micu
