Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3/
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T împotriva sentinței comerciale nr. 2754/21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru lichidatorul debitoarei reprezentant, lipsă fiind creditoarea.
Procedură completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta lichidatorului depune la dosar delegație de reprezentare și întâmpinare, menționând că aceasta din urmă are caracterul unor concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta lichidatorului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2754/21.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii prevăzută de prezenta lege împotriva debitoarei - Romena Transporti SRL și în consecință, a mai dispus: notificarea sentinței de închidere a procedurii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice A si ORC de pe lângă Tribunalul Arad; descărcarea lichidatorului judiciar al debitoarei - Casa de Insolvență Casa de Insolvență A, de orice îndatorire sau responsabilități cu privire la procedura, debitor si averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați; restituirea în temeiul art. 4 (4) din Legea nr. 85/2006, a onorariului lichidatorului judiciar în cuantum de 1524,36 lei (+ TVA); radierea debitoarei - Romena Transporti SRL din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 17 iunie 2009, lichidatorul judiciar Casa de Insolvență, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei - Romena Transporti SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii ca urmare a faptului că în averea debitoarei nu există bunuri sau alte resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor necesare derulării procedurii, raportat la faptul că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare.
Pentru termenul de judecată din 23 septembrie 2009, lichidatorul judiciar a făcut dovada prin înscrisurile de la filele 156-158 dosar fond, că a notificat propunerea sa de închidere a procedurii tuturor creditorilor debitoarei, fără ca vreunul dintre aceștia să-și manifeste intenția de a avansa sumele necesare continuării procedurii.
Judecătorul sindic a mai constatat că procedura a fost deschisă prin încheierea nr. 2294 din 5 noiembrie 2008, fiind desemnat ca și lichidator judiciar Casa de Insolvență A, fiind deschisă procedura simplificată împotriva debitoarei - Romena Transporti SRL.
S-a reținut din raportul privind cauzele și împrejurările care au generat apariția stării de insolvență a debitoarei (filele 104-112 dosar fond), că, motivul de atragere a răspunderii administratorului este dat de nepredarea soldului de casă în valoare de 17.263 lei, către lichidatorul judiciar.
Ca urmare a completării raportului privind cauzele și împrejurările care au generat apariția stării de insolvență a debitoarei (fila 134 dosar fond), lichidatorul judiciar a reținut că nu mai sunt motive de atragere a răspunderii potrivit art. 138 din legea insolvenței. Aceasta pentru că, reprezentantul societății debitoare - a justificat o parte din soldul de casă la 30.11.2008 și anume suma de 15.000 lei, urmând ca diferența de 2.263 lei să fie predată în două tranșe, una în luna martie 2009, iar cea de-a doua în luna aprilie 2009, astfel că nu mai erau incidente prevederile art. 138 din Legea 85/2006, iar la data de 9 martie 2009, a predat suma de 1000 lei către lichidatorul judiciar.
Judecătorul sindic a mai reținut că lichidatorul judiciar a transmis o adresă Direcției Venituri din cadrul Primăriei A pentru a se preciza eventualele bunuri cu care debitoarea ar figura în evidențele acestei instituții, iar aceasta prin adresa -/19.12.2008, a evidențiat că societatea debitoare nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri.
Astfel, judecătorul sindic față de propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii, văzând că în averea debitoarei nu există lichidități și nici bunuri identificate fizic, că nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii insolvenței deși au fost notificați toți creditorii debitoarei în acest sens, în baza art. 131 din legea insolvenței, a dispus închiderea procedurii cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, cu antrenarea răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare.
În motivarea recursului, s-a arătat că prin sentința atacata, instanța de fond a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei din Registrul comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, fără atragerea răspunderii materiale a persoanelor din organele de conducere ale societății în faliment, așa cum a solicitat creditoarea recurentă în cererea formulată, motivat de faptul că instanța nu poate dispune obligarea practicianului în insolvență să promoveze o acțiune în răspundere patrimonială în conformitate cu art. 138 alin. 1 și alin. 3 din Legea 85/2006.
Recurenta apreciază că în speță sunt îndeplinire prevederile art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea 85/2006, prezumând în lipsa documentelor contabile, că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv a deturnat ori ascuns o parte din activul persoanei juridice, astfel cum reiese din împrejurările care au generat starea de insolvență. Consideră că în speță sunt întrunite cumulativ toate condițiile impuse de art. 998-999 cod civil privind răspunderea civilă delictuală, respectiv existența prejudiciului, a vinovăției și a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Mai arată că astfel: prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanței scadente din cauza ajungerii debitoarei în încetare de plăți; raportul de cauzalitate dintre fapte și încetarea plăților rezultă din existența condiției ca faptele să fi contribuit direct la ajungerea societății în încetare de plăți; vinovăția a existat la data săvârșirii faptelor, întrucât persoanelor în cauză au putut avea reprezentarea faptului că vor împinge societatea la încetare de plăți și vor putea răspunde ulterior material, prin săvârșirea faptelor enumerate la art. 138, simpla producere sau condiționare a stării de încetare de plăți fiind suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Creditoarea recurentă consideră că foștii administratori ai societății debitoare se fac vinovați de situația actuală a societății, sens în care solicită să fie obligați să răspundă patrimonial pentru datoriile acumulate de către debitoare. Arată că atât în doctrină, cât și în practica judiciară se acreditează tot mai des ideea că ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile conform legii, nu sunt activități direct producătoare de prejudicii, dar pot ocaziona starea de insolvență, fiind asociate cu ascunderea unor părți din active, însușirea de fonduri bănești, întârzierea în plata unor creanțe care generează dobânzi și penalități. Pe de altă parte, arată că neîndeplinirea de către administratori a obligației de a preda evidența contabilă lichidatorului judiciar echivalează cu neținerea unei evidențe contabile, prezumându-se că aceștia nu au ținut contabilitatea conform legii ori că au făcut să dispară documente contabile.
De asemenea, recurenta a invocat faptul că nu i-a fost comunicat raportul de activitate în vederea luării la cunoștință a situației debitorului.
Lichidatorul CASA DE INSOLVENȚĂ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și nelegal, arătând că în cadrul procedurii au fost efectuate demersuri pentru identificarea bunurilor mobile sau imobile supuse impozitării cu care debitoarea ar figura în evidențele fiscale ale Direcției Venituri din cadrul Primăriei A, constatându-se faptul că debitoarea nu figurează cu nici un fel de bun mobil sau imobil. Arată că a procedat în temeiul prevederilor art. 48 din Legea cadru la notificarea tuturor instituțiilor bancare din România în vederea identificării și indisponibilizării conturilor debitoarei, dar nu au fost identificate disponibilități financiare în averea debitoarei și recurenta nu a înțeles să avanseze sumele corespunzătoare, necesare continuării procedurii.
Lichidatorul judiciar a afirmat că având în vedere că debitoarea nu figurează cu bunuri supuse impozitării, că nu au putut fi identificate niciun fel de alte bunuri în averea debitoarei, că recurenta nu a avansat sumele corespunzătoare pentru continuarea procedurii, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea 85/2006, care stabilește posibilitatea judecătorului sindic de a da o sentință de închidere a procedurii, în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Se susține că în speță, creditorii au fost notificați în vederea exprimării poziției în scris cu privire la atragerea răspunderii organelor de conducere ale debitoarei pentru suma de 37.519 lei, care reprezintă stocuri (37.074 lei) și sume aflate în casieria unității (445 lei), ce nu au putut fi inventariate și nu au fost predate lichidatorului judiciar, potrivit concluziilor Raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență a societății debitoare. În cadrul acestei acțiuni, lichidatorul a reținut faptul că datoriile pe care societatea le are neachitate către creditori, au dus la deschiderea procedurii de insolvență, dar starea de insolvență a societății a fost creată de deficitul managerial pe care aceasta l-a avut, precum și de neutralizarea disponibilităților bănești în vederea achitării obligațiilor și a datoriilor.
Potrivit sentinței civile nr. 1049/2009 pronunțată de Tribunalul Arad, s-a respins acțiunea formulată de către lichidator în temeiul art. 138 din Legea 85/2006, pe motiv că potrivit acestui text de lege, o astfel de acțiune poate fi formulată de către administratorul judiciar sau lichidator în nume propriu, iar nu de către debitor, indiferent care ar fi pretinsul reprezentant al acestuia. În mod excepțional, în condițiile art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006, o astfel de acțiune poate fi formulată și de către Comitetul creditorilor. Se mai arată că, în condițiile art. 147 din Legea 85/2006, lichidatorul a formulat o plângere penală împotriva fostului administrator al debitoarei, deoarece acesta nu a predat lichidatorului documentele financiar contabile ale debitoarei conform art. 28 din Legea 85/2006, plângere retrasă ulterior ca urmare a predării documentelor societății de către reprezentanții acesteia. Astfel, a fost întocmit, conform art. 59 din Legea cadru, Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență a debitoarei.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic.
Din acest motiv, nu se punea problema convocării adunării generale a creditorilor în termenul fixat de art. 129 al. 1 din Legea nr. 85/2006 și nici a comunicării cu creditorii a raportului final, dat fiind că nu erau aplicabile în cauză prevederile art. 129 din Legea insolvenței.
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență.
În aceste condiții, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței, nepunându-se problema convocării adunării generale a creditorilor sau a comunicării raportului final către creditori pentru ca aceștia să poată formula obiecții.
Pe de altă parte, creditoarea recurentă critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarelor de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie). Lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii personale patrimoniale a administratorului debitoarei, care a fost respinsă prin sentința 1049/2009 pronunțată de Tribunalul Arad și a formulat și plângere penală împotriva fostului administrator al debitoarei pentru nepredarea actelor contabile ale societății, însă plângerea a fost retrasă ca urmare a prezentării acestor documente către lichidator.
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentelor legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarele neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T împotriva sentinței comerciale nr. 2754/21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 ianuarie 2010.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./25.01.2010
Tehn. / 2 ex./26.01.2010
Instanța de fond - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Petruța Micu
