Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial (Jurindex)

Dosar nr- Operator nr.2928

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA CIVILĂ nr.13

Ședința publică din 11 ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Anca Buta

JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș

JUDECĂTOR 3: Petruța Micu

Grefier - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - - T împotriva sentinței civile nr.1015/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - Montaj SRL și intervenientul, având ca obiect ordonanță președințială.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă pentru reclamanta - - - avocat, pentru pârâta intimată - Montaj SRL - avocat, iar pentru intervenientul - avocat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtei intimate - Montaj SRL depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 0019/11.01.2010 reprezentând onorariu avocațial, precum și întâmpinare și concluzii scrise, cu privire la care arată că de fapt sunt concluzii scrise. Câte un exemplar din acestea se comunică reprezentanților celorlalte părți.

Reprezentantul reclamantei recurente - -, arată că nu solicită acordarea unui termen studiul înscrisului comunicat.

Reprezentantul intervenientului arată de asemenea, că nu solicită acordarea unui termen studiul întâmpinării și a concluziilor scrise comunicate, apreciind că prezenta cauză se află în stare de judecată. Depune la dosar copia facturii seria --- nr. 0823/07.12.2009 reprezentând onorariu avocațial.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.

Reprezentantul reclamantei recurente - - solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială și respingerii cererii de intervenție accesorie. Cu privire la excepția lipsei obiectului, invocată de către intervenient, solicită respingerea acesteia ca nefondată, arătând cu privire la această excepție, că suspendarea activității societății trebuie analizată la momentul la care aceasta s-a realizat, respectiv între momentul depunerii cererii și primul termen de judecată de la instanța de fond. Consideră că din acest motiv, suspendarea este un act pro causa, cu atât mai mult cu cât această suspendare poate fi oricând ridicată, iar societatea își poate relua activitatea. Cu privire la recurs, arată că acesta este fondat, că prima instanță a considerat că nu poate dispune suspendarea, deoarece trebuie analizat fondul cauzei, că a confundat neprejudecarea fondului cu verificarea aparenței dreptului, că instanța putea și avea chiar obligația de a verifica doar aparența dreptului, ceea ce de altfel nu s-a întâmplat. Arată că dacă instanța ar fi verificat aparența dreptului, ar fi constatat că aceasta îi profită reclamantei. Solicită și acordarea cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul pârâtei intimate - Montaj SRL solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, arătând că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, reclamanta recurentă nu a produs niciun fel de probe concrete în susținerea cererii sale. Arată că articolele indicate de către reclamantă că ar fi fost încălcate în speță, nu se probează; că reclamanta nu a fabricat niciun produs, care ulterior să fie prelucrat și comercializat cu succes și de către - Montaj SRL; că cele două societăți comerciale au obiecte de activitate diferite. Arată că Legea 11/1991 care combate concurența neloială, impune anumite condiții speciale, iar faptele invocate că s-ar fi petrecut și ar fi dus la prejudicierea reclamantei, trebuie dovedite. Mai arată că în speță, reclamanta s-a lansat în solicitări nereale de 1 milion de Euro, sumă ce a fost redusă ulterior, după ce a trebuit să timbreze acțiunea în pretenții la valoare. Susține că de fapt, societatea reclamantă a încercat să elimine de pe piață o firmă mică, care nici nu îi făcea concurență; că prima instanță a stabilit că nu sunt întrunite condițiile unei ordonanțe președințiale care tinde în acest fel la paralizarea activității unei societăți economice de pe piață; că reclamanta a formulat acțiunea și pe calea dreptului comun, dar în nici unul dintre cele 2 dosare nu a depus vreo dovadă în sensul celor afirmate. Arată că Legea 11/1991 este o lege specială, că au fost invocate art. 4 și 5 din acest act normativ, deși în cauză nu este îndeplinită sau dovedită niciuna dintre condițiile prevăzute la art. 4 alin. 1 lit. b-g din Legea 11/1991. În aceste condiții, consideră că prima instanță nu poate fi acuzată că nu a pipăit fondul cauzei, câtă vreme reclamanta nu a dovedit faptul că - Montaj SRL a produs și comercializat produse ale societății reclamante, înregistrate de aceasta din urmă, ci a făcut doar afirmații generale. A solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul intervenientului solicită respingerea recursului, arătând că își menține excepția invocată, deoarece cererea a rămas fără obiect prin faptul că în cauză a intervenit întreruperea temporară a activității societății intimate. Cu privire la această suspendare, arată că nu știe pentru cât timp urmează ca această activitate să rămână suspendată. Cu privire la fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii primei instanțe, care în mod corect a stabilit că nu sunt îndeplinite prevederile art. 581 Cod procedură civilă în cauză. A solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată.

CURTEA

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1015/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins cererea formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâta - Montaj SRL, având ca obiect ordonanță președințială și s-a admis cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtei formulată de intervenientul, cu obligarea reclamantei la plata către pârâtă a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub numărul - reclamanta - - în contradictoriu cu - Montaj SRL, a solicitat, în temeiul art. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, raportat la art. 581 și urm. pr.civ. să se dispună de urgență, cu precădere și fără citarea părților, pe cale de ordonanță președințială suspendarea activității societății pârâte până la soluționarea acțiunii în concurență neloială.

Motivele cererii au fost următoarele:

- - este o societate de naționalitate română, constituită în anul 1991. Obiectul principal de activitate al societății este identificat prin Cod 2822 - echipamentelor de ridicat și manipulat.

Societatea comercială - - a luat ființă în anul 1949 ca institut de cercetare - proiectare în domeniul construcțiilor de mașini. inițial pe proiectarea mașinilor de ridicat și transport, activitatea societății s-a extins, iar gama serviciilor oferite include în prezent proiectare, execuție, montaj, puneri în funcțiune, expertizarea utilajelor și a lucrărilor de reparații. De peste J de secol societatea desfășoară o activitate neîntreruptă, elaborând peste 6.000 de proiecte pe baza cărora s-au executat peste 100.000 de utilaje pentru beneficiari interni și externi la care s-a acordat asistență tehnică la execuție și montaj.

În data de 15.03.2007 s-a constituit societatea - Montaj SRL, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș sub numărul J-, avându-i ca asociați pe și, acesta din urmă îndeplinind și calitatea de administrator al societății.

Obiectul principal de activitate al societății mai sus menționate este identificat prin Cod 7420 - Activități de arhitectură, inginerie și servicii de consultanță tehnică legate de acestea. Printre activitățile secundare ale societății se numără și activitatea desfășurată de către reclamantă, respectiv fabricarea echipamentelor de ridicat și manipulat.

, asociatul și administratorul societății - Montaj SRL și-a început activitatea în cadrul societății reclamante încă din anul 2003. În data de 04.08.2005 acesta și-a depus la sediul societății demisia, iar raporturile de muncă au încetat prin Decizia nr. 135/05.08.2005 de încetare a contractului individual de muncă.

Ulterior, în anul 2007 și-a reluat activitatea în cadrul societății subscrisei, încheindu-se în data de 03.09.2007 contractul individual de muncă nr. -/2007. în prezent acesta ocupă funcția de inginer proiectant.

, cel de-al doilea asociat al societății - Montaj SRL a avut calitatea de angajat la societatea reclamantă în perioada 2003-2005, ocupând funcția de inginer proiectant. Raporturile de muncă au încetat prin Decizia nr. 81/05.04.2005 de încetare a contractului individual de muncă, ca urmare a demisiei angajatului.

Asociații și săvârșesc prin intermediul societății Montaj SRL acte de concurență neloială. Reclamanta, primind informații referitoare la săvârșirea actelor și faptelor de concurență neloială de către angajatul, a procedat la sigilarea și verificarea calculatorului utilizat de către angajat, dar aflat în proprietatea sa. În urma acestor verificări a constatat că acesta purta diferite corespondențe cu terțe persoane și prezenta în numele societății Montaj SRL oferte privind comercializarea unor proiecte pe care acesta le realiza pentru reclamantă în calitate de angajat. Astfel, a identificat, până în prezent peste 10 oferte adresate de către societatea pârâtă terțelor persoane, precum și un contract încheiat de către aceasta. și contractul aveau ca obiect elaborarea și/sau punerea în executare a unor proiecte care aparțin în fapt reclamantei.

Realizând cercetări, reclamanta a sesizat faptul că și alți foști angajați ai societății și-au înființat societăți care desfășoară o activitate identică sau similară cu cea a subscrisei și care colaborează cu societatea - Montaj SRL, având calitatea de subcontractanți în contractele încheiate de - Montaj SRL cu terțe persoane.

În data de 01.11.2006 s-a constituit societatea - Montaj SRL, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș sub numărul J -. Asociații și administratorii acesteia sunt și. a avut, de asemenea, calitatea de salariat al reclamantei în perioada 1997 - 2003 și 2004 - 2006, ocupând funcția de sudor. Ambele contracte individuale de muncă încheiate de subscrisa cu, respectiv contractul individual de muncă nr. -/1997 și contractul individual de muncă nr. -/2004, au încetat ca urmare a demisiei acestuia. Obiectul principal de activitate al societății - Montaj SRL este identificat prin Cod 3312 - Repararea mașinilor. Printre activitățile secundare ale societății se numără și activitatea desfășurată de subscrisa, respectiv fabricarea echipamentelor de ridicat și manipulat.

Societatea - SRL s-a înființat în anul 2002, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș sub numărul J - și are ca asociați pe - G - și pe -, acesta din urmă având și calitatea de administrator. Obiectul principal de activitate al societății SRL este identificat prin Cod 2790 - altor echipamente electrice. și administratorul societății, - a avut calitatea de angajat al societății reclamante în perioada 1991 - 1998, ocupând funcția de inginer proiectant. Prin Adresa nr. 738/18.02.1998, - solicită reclamantei încetarea contractului individual de muncă nr. 103/1991. Prin Decizia nr. 12/18.02.1998 s-a dispus, în temeiul art. 79 din Codul muncii, încetarea contractului individual de muncă ca urmare a voinței unilaterale a salariatului.

Cât privește aparența dreptului referitor la săvârșirea actelor de concurență neloială, reclamanta a arătat că în economia de piață, exercitarea concurenței constituie un drept al oricărui agent economic. Ca orice drept recunoscut și protejat de lege, dreptul la concurență trebuie exercitat cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți agenți economici, cu respectarea legii și a bunelor moravuri. Numai dacă exercitarea concurenței are loc în aceste limite, concurența este licită sau loială și, deci, ea este ocrotită de lege.

Art. 1 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale prevede în sarcina comercianților obligația profesională de a-și exercita "activitatea cu bună - credință, potrivit uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor și a cerințelor concurenței loiale." încălcarea acestei obligații atrage răspunderea civilă, contravențională ori penală.

Concurența neloială este o formă de concurență ilicită și constă în săvârșirea de către comerciant, în scopul atragerii clientelei a unor acte și fapte care contravin legii, bunelor moravuri în activitatea comercială și loialității profesionale.

În sensul art. 2 din Legea nr. 11/1991, constituie concurență neloială "orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produselor, execuție a lucrărilor, precum și de efectuare a prestărilor de servicii."

Societatea comercială - Montaj SRL a fost constituită în anul 2007. Unul dintre asociații acestei societăți este. Acesta a avut în perioada 2003-2005 calitatea de angajat al reclamantei, ocupând funcția de inginer proiectant. C de-al doilea asociat al societății sus - menționate este care are puterea de a reprezenta societatea, având calitatea de administrator. Acesta deține și calitatea de angajat al reclamantei, ocupând funcția de inginer proiectant.

Reclamanta sesizând faptul că angajatul săvârșește prin intermediul societății sale acte de concurență neloială, a formulat o plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș. Ca urmare a plângerii înaintate, prin Decizia nr. 130/26.05.2009 a dispus suspendarea contractului individual de muncă a lui.

Societatea pârâtă săvârșește acte de concurență parazitară. Această concurență se referă la faptul că un agent economic trăiește ca un parazit pe seama muncii altora, trăgând foloase din eforturile și reputația celorlalți, acțiuni ce vizează transferarea imaginii favorabile create de reputația unor mărci asupra propriilor produse.

Legea privind combaterea concurenței neloiale reglementează și sancționează concurența neloială sub forma concurenței parazitare la art. 4 șl 5.

Actele și faptele săvârșite de societatea pârâtă care constituie manifestări ale concurenței neloiale sunt:

-folosirea unui secret comercial d e către un comerciant sau un salariat al acestuia, fără consimțământul deținătorului legitim al respectivului secret comercial și într-un mod contrar uzanțelor comerciale cinstite; (art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991)

Deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant; (art. 4^alin. 1 lit. g din Legea nr. 11/1991)

Producerea în orice mod, - oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri/servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, mărcile, indicațiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuală cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare și altele asemenea/ originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți sau beneficiari, (art. 5 alin. 1 lit. g din legea nr. 11/1991) societatea pârâtă a săvârșit acte de concurență neloială, întocmind proiecte după modelul celor deținute de subscrisa, însușindu-și proiectele ce aparțin subscrisei, oferindu-le unor clienți spre vânzare și în final, comercializându-le.

La începutul lunii aprilie conducerea societății reclamante a intrat în posesia unor informații conform cărora un angajat al acesteia, având funcția de inginer proiectant, elaborează în timpul programului proiecte pentru o societate concurentă, aceasta în condițiile în care nu beneficia de vreo aprobare a conducerii în acest sens.

Din informațiile primite de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, rezultă că societatea concurentă mai sus menționată este chiar societatea constituită de acesta, respectiv - Montaj SRL în cadrul acestei societăți, are atât calitatea de asociat cât și pe cea de administrator.

În elaborarea proiectelor pentru societatea concurentă acesta se folosea de documente tehnice, logistică, concepții referitoare la proiecte elaborate de-a lungul timpului ia societatea reclamantă, precum și de proiectele create anterior pentru aceasta de către el sau alți ingineri, deși drepturile de autor asupra acestora aparțineau reclamantei.

Între reclamantă și asociatul societății pârâte, s-au încheiat două contracte individuale de muncă, respectiv contractul individual de muncă nr. -/2003 și contractul individual de muncă nr. -/2007. Primul contract individual de muncă a încetat prin Decizia nr. 135/2005 ca urmare a demisiei acestuia.

, în activitatea prestată pentru reclamantă, lucra la elaborarea cererilor de oferte. Astfel el era cel care propunea prețul de vânzare al proiectelor și întocmea ofertele. Pe cale de consecință, acesta cunoștea prețurile practicate pentru proiectele elaborate și avea așadar posibilitatea de a comercializa prin intermediul societății sale proiectele subscrisei la un preț inferior celui solicitat de societatea reclamantă. De altfel, efortul, munca, priceperea, experiența și know-how-ul necesare întocmirii unor astfel de proiecte aparțin reclamantei și nu pârâtei. Toate aceste elemente nu sunt cuprinse în prețul solicitat de societatea pârâtă pentru achiziționarea de către terți a proiectelor elaborate după modelul și concepțiile reclamantei.

La verificarea calculatorului acestuia, în urma sigilării de către o comisie din cadrul societății reclamante s-au descoperit peste 24 de proiecte întocmite de către acesta. Proiectele respective erau oferite spre vânzare către terțe persoane, încheindu-se și contracte de prestări servicii care aveau ca obiect elaborarea și/sau punerea în executare a proiectelor. Toate aceste proiecte sunt întocmite pe baza unor proiecte sau concepții care fac parte din patrimoniul reclamantei. De asemenea au fost identificate până în prezent peste 10 oferte adresate de către societatea pârâtă terțelor persoane, precum și un contract încheiat de către aceasta.

În plus, în urma acestor verificări s-a putut constata faptul că societatea pârâtă colabora împreună cu alte două societăți, respectiv - Montaj (societatea constituită de către angajatul ) și - SRL Astfel, societatea pârâtă a săvârșit acte de concurență neloială sub forma unor acte de concurență parazitară. Proiectele pe care pârâta le-a comercializat au fost copiate după concepțiile și proiectele reclamantei.

-se de analizarea cerinței pagubei iminente șl care nu s-ar putea repara, produsă prin actele de concurență neloială, reclamanta arată că în cazul în care instanța nu ar dispune de urgență suspendarea activității societății pârâte, paguba este una iminentă. Desfășurarea de către pârâtă a activității aduce grave prejudicii reclamantei. Prezentarea către terțe persoane a unor oferte privind proiectele întocmite de către pârâtă după modelele și concepțiile acesteia îi prejudiciază grav activitatea.

-how-ul reclamantei, apreciază aceasta, trebuie să fie protejat, noțiunea cuprinzând toate informațiile, experiențele, tehnicile de operare și orice alte cunoștințe având natură confidențială precum și materialele fizice, desenele, manualele de utilizare, specificațiile, calculele, cataloagele care au legătură cu activitatea desfășurată de subscrisa.

Prin desfășurarea atribuțiilor specifice postului, asociații societății pârâtei, au luat la cunoștință de know-how-ul reclamantei și l-au utilizat în activitatea desfășurată de către pârâtă. În plus, în executarea contractelor încheiate cu terțe persoane, contracte care se refereau la proiectele elaborate după modelul și concepțiile acesteia, societatea pârâtă a colaborat împreună cu alte două societăți, respectiv - Montaj SRL și - SRL, societăți care de asemenea au luat la cunoștință de know-how-ul reclamantei.

Societatea pârâtă, oferind terților produsul subscrisei, îi creează un prejudiciu care continuă să se producă și care nu poate fi evitat decât prin măsura suspendării activității pârâtei.

Desfășurarea în continuare a activității societății pârâte presupune divulgarea către terțe persoane a informațiilor, cunoștințelor și tehnicilor dobândite de către subscrisa de-a lungul a peste 50 de ani de experiență, provocând astfel imense pagube societății reclamantei.

Condiția urgenței este justificată de riscul iminent al încheierii de către societatea pârâtă de noi contracte cu terțe persoane care au ca obiect elaborarea și punerea în execuție a unor proiecte care fie aparțin subscrisei, fie au fost elaborate pe baza modelelor și a conceptelor reclamantei.

Societatea pârâtă are contracte în derulare încheiate cu terțe persoane, încasând astfel sume de bani care i s-ar cuveni subscrisei, deoarece produsul oferit aparține în fapt reclamantei.

Având în vedere acestea, intervenția instanței prin pronunțarea unei ordonanțe președințiale privind suspendarea activității societății pârâte este necesară în vederea prevenirii unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara. producerii pagubei iminente nu s-ar putea realiza în mod adecvat pe calea unei acțiuni de drept comun.

Referitor la vremelnicia măsurii suspendării activității societății pârâte reclamanta a arătat faptul că a formulat, în temeiul art. 6 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale o acțiune în concurență neloială, existând pe rolul Tribunalului Timișo cerere asupra fondului litigiului.

Numitul a formulat, în temeiul art. 49 și următoarele din Codul d e procedură civilă cerere de intervenție accesorie în interesul paratei - Montaj SRL solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie; pe cale de excepție, respingerea cererii de emitere a ordonanței președințiale formulate de către - - în contradictoriu cu - Montaj SRL ca fiind prematur introdusă, fără parcurgerea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 720 ind. 1 Cod proc. civ.; respingerea cererii de emitere a ordonanței președințiale formulate de către - - în contradictoriu cu - Montaj SRL ca netemeinică și nelegală; cu cheltuieli de judecată, pentru motivele următoare:

Intervenientul a arătat că deține calitatea de asociat în cadrul societății comerciale pârâte - Montaj SRL alături de, care deține de asemenea și calitatea de administrator al societății pârâte, astfel cum rezultă din certificatul constatator nr. 40627/10.06.2009 eliberat de ORC T și depus la dosarul cauzei chiar de către reclamantă și a solicitat să se aibă în vedere că prin admiterea cererii de ordonanță președințială și prin dispunerea suspendării activității societății pârâte, i s-ar produce grave prejudicii constând în lipsirea sa pe o perioadă nedeterminată de unicul venit pe care îl deține, și anume cel provenind din salariul și dividendele care i se cuvin în temeiul calității de salariat și asociat al societății pârâte.

Mai mult. având în vedere faptul că suspendarea activității societății pârâte s-ar dispune pe o perioadă nedeterminată, până la soluționarea acțiunii de drept comun care face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Timiș, considerat că s-ar ajunge la încălcarea a două dintre cerințele imperative ale pronunțării ordonanței președințiale și anume la încălcarea caracterului vremelnic al măsurilor dispuse și la prejudecarea fondului cererii.

Cu privire la excepția prematurității introducerii cererii de ordonanță președințială în conformitate cu prevederile art. 7201 din Codul d e procedură civilă. "în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte"".

În speță este vorba despre un litigiu comercial evaluabil în bani. Astfel, prin suspendarea activității societății pârâte s-ar produce prejudicii de natură pecuniară considerabile societății pârâte, pe care le cuantifică după propria prețuire la suma de 15.000 lei RON / lună, iar societatea reclamantă nu a procedat la încercarea soluționării amiabile a litigiului, procedura concilierii directe nefiind îndeplinită conform dispozițiilor imperative ale Codului d e procedură civilă.

Cu privire la neîntrunirea condițiilor prevăzute de art. 581 cod proc. civ. a arătat:

Prin cererea de ordonanță președințială care face obiectul dosarului cu numărul de mai sus. reclamanta - - solicită pronunțarea unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună suspendarea activității societății pârâte până la soluționarea acțiunii în concurență neloială care face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Timiș.

Prin admiterea cererii de ordonanță președințială și dispunerea suspendării activității, societății pârâte i s-ar produce grave prejudicii întrucât majoritatea activităților înscrise în obiectul de activitate al societății pârâte și din care aceasta realizează venituri nu au nici o legătură cu activitatea desfășurată de către reclamantă, respectiv fabricarea pieselor de ridicat și manipulat.

Mai mult, societatea pârâtă are în derulare proiecte și contracte încheiate urmare a desfășurării unor activități înscrise în obiectul de activitate al acesteia și care nu ar putea afecta activitatea desfășurată de reclamantă și nu ar putea produce acesteia un prejudiciu sau o pagubă iminentă, lista colaboratorilor contractuali ai societății fiind redată de către intervenient.

Prin suspendarea tuturor activităților înscrise în obiectul de activitate al societății pârâte ar fi grav afectate drepturile acesteia (implicit ale intervenientului) și ale partenerilor contractuali ai acesteia, prin punerea pârâtei în imposibilitate de a-și onora obligațiile asumate cu bună-credință și de a-și exercita cu bună-credință drepturile recunoscute și protejate de lege.

Proiectele întocmite și comercializate de pârâtă sunt rezultatul know-how-ului. a concepțiilor și a muncii acesteia, și în nici un caz ale societății reclamante, al cărei obiect de activitate nu coincide cu cel al pârâtei.

Prin urmare, măsura suspendării tuturor activităților înscrise în obiectul de activitate al societății pârâte ar constitui o măsură excesivă raportat inclusiv Ia inexistența aparenței dreptului în favoarea societății reclamante, și ar pune pârâta în imposibilitate de a desfășura activități înscrise în obiectul de activitate al acesteia și care nu au nici o legătură cu activitățile desfășurate de către reclamantă.

Intervenientul a considerat că în speță nu este întrunită condiția urgenței având în vedere existența unui interval de timp considerabil scurs de la producerea pretinsului fapt prejudiciabil și până la momentul introducerii cererii de ordonanță președințială.

Încă din data de 28.04.2009 s-a procedat la sigilarea calculatorului pe care asociatul și administratorul societății pârâte, îl utiliza în cadrul programului de serviciu în calitate de salariat al reclamantei (a se vedea procesul-verbal din data de 28.04.2009. anexa nr. 24 la cererea introductivă de instanță). De asemenea, la data de 26.05.2009. prin decizia nr. 130. societatea reclamantă a luat măsura suspendării contractului individual de muncă al salariatului societății pârâte,.

Or. în măsura în care prin desfășurarea activităților înscrise în obiectul de activitate al societății pârâte i s-ar fi produs reclamantei încă din anul 2007 o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara altfel, aceasta ar fi trebuit să procedeze la promovarea cererii de ordonanță președințială mai din timp (de la data "descoperirii săvârșirii presupuselor actelor și faptelor de concurență neloială"), astfel încât consideră că în speță nu este întrunită condiția urgenței.

Prin cererea de ordonanță președințială și prin înscrisurile depuse în probațiune nu s-a dovedit care ar fi paguba iminentă cauzată reclamantei și care nu s-ar putea repara altfel și nici prejudiciile create acestuia prin desfășurarea obiectului de activitate al subscrisei.

Prin cererea de ordonanță președințială reclamanta a solicitat suspendarea activității societății pârâte până la soluționarea acțiunii în concurență neloială care face obiectul dosarului nr- al ^ Tribunalului Timiș.

Raportat la gravitatea măsurii care se cere a se dispune pe calea ordonanței președințiale - suspendarea activității pârâtei și deci punerea acesteia în imposibilitate de a își desfășura oricare din activitățile înscrise în obiectul de activitate și în imposibilitate de a realiza venituri, cu consecința imposibilității /onorării contractelor încheiate cu bună - credință - nu consideră că măsura suspendării ar putea avea caracterul vremelnic în sensul pe care legiuitorul 1-a avut în vedere în contextul art. 581 Cod proc. Civ.

A apreciat că în speță nu se impune pronunțarea unei hotărâri cu caracter vremelnic, nefiind justificată de toate considerentele situației de fapt.

Potrivit intervenientului nici condiția neprejudecării fondului nu este îndeplinită în prezenta cauză.

Ordonanța președințială constituie o procedură specială în vederea rezolvării vremelnice a unor cazuri grabnice care nu îngăduie desfășurarea procedurii de drept comun. Suspendarea activității unei societăți comerciale nu poate fi dispusă pe calea ordonanței președințiale întrucât aceasta vizează fondul cauzei, și poate fi rezolvată numai pe calea unei acțiuni de drept comun.

Mai mult suspendarea activității societății pârâte constituie o sancțiune, a cărei aplicare trebuie justificată pe ideea de culpă. Or, dovedirea vreunei culpe a societății pârâte reprezintă o prejudecare a fondului, aspect nepermis pe calea ordonanței președințiale.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de prematuritate prin prisma neîndeplinirii procedurii concilierii prealabile prevăzute de art. 720 ind. 1.pr.civ. excepția de inadmisibilitate a cererii raportat la prevederile art. 581.pr.civ. a arătat, în esență, următoarele:

Vremelnicia nu trebuie privită doar prin prisma existenței unei acțiuni de drept comun, acest fapt nefiind în măsură să înlăture aspectul că suspendarea ar deveni o stare de fapt și de drept definitivă.

Pe de altă parte, reclamanta nici nu a probat care ar fi acel drept al său care s-ar păgubi prin întârziere și nici existența situației de prevenire a pagubei iminente și care nu s-ar putea repara.

În concluzie, pârâta a arătat că cererea este vădit netemeinică și nelegală, că are drept scop doar prejudicierea sa și înlăturarea de pe piață a unui posibil concurent.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța de fond a reținut:

Prevalându-se de prevederile art. 9 alin. 4 din Legea nr. 11/1991: "Pentru luarea unei măsuri ce nu suferă amânare se pot aplica dispozițiile art. 581 și art. 582 din Codul d e procedură civilă", reclamanta s-a îndreptat pe calea ordonanței președințiale împotriva pârâtei, solicitând instanței să dispună suspendarea activității acesteia, ca o modalitate în vederea prevenirii unei pagube iminente ce nu s-ar mai putea repara.

Reclamanta a arătat că pârâta, prin fapta asociatului fost angajat al celei dintâi - context în care a avut acces la documentația tehnică, logistica, concepțiile referitoare la proiecte elaborate de-a lungul timpului, politica de prețuri a societății - a săvârșit acte și fapte care constituie manifestări ale concurenței neloiale (în formele consacrate de art. 4 alin. 1 lit "b" din Legea nr. 11/1991, art. 4 alin 1 lit "g" și art. 5 alin. 1 lit. "g" din același act normativ.

Articolul 581.pr.civ. prevede că: "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".

Textul consacră cele trei condiții de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respectiv: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.

În speță, aspectul că obiectul cererii este suspendarea activității societății pârâte în considerarea pretinsei săvârșiri a unor fapte de concurență neloială, impune instanței ca în limitele sus enunțate să procedeze, cu prioritate, la examinarea sumară a actelor în vederea stabilirii în favoarea căreia dintre părți există aparențele unei situații legale.

Conform art. 2 din Legea nr. 11/1991 " Constituie concurență neloială, în sensul prezentei legi, orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produselor, de execuție a lucrărilor, precum și de efectuare a prestărilor de servicii."

Aceste practici se materializează prin diferite activități enumerate de Legea nr. 11/1991 (art. 4 și 5).

Astfel reclamanta a afirmat că faptele circumscrise acestor articole, săvârșite de către pârâtă și de natură să îi producă paguba ce nu ar putea fi înlăturată, sunt, așa cum s-a anunțat deja, cele prevăzute de art. 4 alin 1 lit "b" - " divulgarea, achiziționarea sau folosirea unui secret comercial d e către un comerciant sau un salariat al acestuia, fără consimțământul deținătorului legitim al respectivului secret comercial și într-un mod contrar uzanțelor comerciale cinstite"; art 4 alin 1 lit "g" - deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant", și art. 5lit. "g": "producerea în orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri/servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, mărcile, indicațiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuală cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare și altele asemenea, originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți și pe beneficiari."

Articolul 1 ind. 1 din Legea nr. 11/1990 definește noțiunea de secret comercial astfel: "constituie secret comercial informația care, în totalitate sau în conexarea exactă a elementelor acesteia, nu este în general cunoscută sau nu este ușor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obișnuit cu acest gen de informație și care dobândește o valoare comercială prin faptul că este secretă, iar deținătorul a luat măsuri rezonabile, ținând seama de circumstanțe, pentru a fi menținută în regim de secret; protecția secretului comercial operează atâta timp cât condițiile enunțate anterior sunt îndeplinite".

Aceasta presupune că pentru a stabili apartenența informației conținută de documentația la care asociatul pârâtei a avut acces pe durata derulării raporturilor sale de muncă, informație ulterior valorificată în favoarea pârâtei așa cum se pretinde, la noțiunea de secret comercial - cum afirmă reclamanta - este necesară examinarea însuși fondului problemelor prin administrarea unui probatoriu să contureze circumscrierea acestor informații la categoria anterior enunțată, precum și interpretarea conținutului acesteia.

Considerațiile sunt valabile și în ce privește formele prevăzute de litera "g" a articolului 4 precum și de aceiași a articolului 5, iar verificarea de către instanță a temeiniciei celor afirmate ar echivala cu judecarea în fond a cauzei, ceea ce ar echivala cu anticiparea asupra hotărârii instanței de drept comun.

În acest context s-a apreciat că cerințele pentru suspendarea activității societății pârâte pe calea ordonanței președințiale nu sunt îndeplinite, iar cererea reclamantei se impune a fi respinsă.

În acord cu prevederile art. 49 alin. 1.pr.civ. 54.pr.civ. cererea de intervenția în interes propriu formulată în favoarea pârâtei de către intervenientul a fost admisă.

Văzând soluția pronunțată și prevederile art. 274.pr.civ. reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei cheltuielile de judecată în sumă de 2500 lei.

Cât privește cererea în acest sens formulată de către intervenientul accesoriu, aceasta a fost respinsă, conform opiniei recunoscute de către doctrină, dat fiind că intervenția voluntară accesorie nu trebuie să aibă drept consecință sporirea cheltuielilor de judecată pe care le va suporta partea căzută în pretenții.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta - - T solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială privind suspendarea activității societății pârâte până la soluționarea acțiunii în concurență neloială și respingerii cererii de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulată de către asociatul, cu menținerea sentinței recurate în ceea ce privește respingerea excepției prematurității introducerii cererii de ordonanță președințială, precum și soluția instanței referitoare la respingerea cheltuielilor de judecată solicitate de către intervenientul accesoriu, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului reclamanta arată că sentința recurată este dată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 9.pr.civ. privind încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Prima instanță a făcut o gravă confuzie între condiția negativă a neprejudecării fondului și cea pozitivă a verificării aparenței dreptului, în materia ordonanței președințiale. Astfel, instanța de fond și-a motivat soluția de respingere a cererii prin aceea că verificarea temeiniciei susținerilor pârâtei referitoare la săvârșirea de către societatea pârâtă a actelor și faptelor de concurență neloială ar echivala cu judecarea în fond a cauzei, cu consecința anticipării hotărârii ce va fi pronunțată de către instanța de drept comun. în cauză, însă, instanța de fond avea atât posibilitatea, cât și obligația de a proceda la o minimă cercetare a aparenței dreptului, respectiv a săvârșirii de către societatea pârâtă a actelor și faptelor de concurență neloială, pentru care era suficientă pipăirea fondului.

Recurenta consideră că prima instanță a calificat, în mod greșit cererea de intervenție formulată de către asociatul ca fiind una accesorie, când, în realitate este vorba de o cerere de intervenție în interes propriu, nepermisă în cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale.

Se mai arată de către reclamanta recurentă că hotărârea recurată a fost dată, în aceste condiții, cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 581 și urm. pr.civ. respectiv ale art. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, prima instanță făcând o gravă confuzie între condiția negativă a neprejudecării fondului și condiția pozitivă a verificării aparenței dreptului.

Condiția negativă a neprejudecării fondului este determinată de caracterul vremelnic, provizoriu, al măsurilor ce pot fi ordonate de instanță în condițiile art. 581.pr.civ. și reprezintă un standard de verificare a întinderii acestor măsuri. Judecătorul este îndreptățit, însă, a realiza un examen sumar al cauzei, spre a stabili de partea cui este aparența dreptului, chestiune care presupune minime cercetări de fapt și aprecieri de drept și care nu are legătură cu întinderea măsurilor dispuse de instanță, ci cu întinderea verificărilor pe care aceasta este ținută să le facă.

Într-adevăr, pe calea ordonanței președințiale nu poate fi soluționat fondul dreptului, instanței de judecată fiindu-i interzis să prejudece fondul cauzei, însă o examinare sumară a stării de fapt și a dreptului aplicabil este autorizată de lege și chiar indispensabilă pentru ca instanța să poată aprecia care dintre părțile litigante are în favoarea sa aparența unei situații juridice legale și justifică un interes legitim pentru aom enține sau aoî nlătura, în mod provizoriu.

Prin urmare, mai arată recurentă, în cazul în care instanța de fond ar fi realizat o analiză minimală a hotărârilor atacate, prin prisma dispozițiilor legale, pe baza mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei, constând exclusiv din înscrisuri, aceasta nu făcea altceva decât să stabilească aparența dreptului, și nu să pronunțe o soluție pe fondul cauzei.

Reclamanta recurentă susține că, în realitate, sub pretextul neprejudicierii fondului, prima instanță nu a cercetat deloc aparența dreptului, ci s-a limitat la a arăta că stabilirea săvârșirii actelor și faptelor de concurență neloială reprezintă o chestiune de fond asupra căreia nu se poate pronunța.

Astfel, reclamanta recurentă susține că, prin acțiunea introductivă, a solicitat instanței de judecată să dispună, în temeiul art. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, raportat la art. 581 și urm. pr.civ. de urgență, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea activității societății pârâte până la soluționarea acțiunii în concurență neloială. A arătat faptul că societatea pârâtă săvârșește acte și fapte de concurență neloială, creându-i o pagubă iminentă a cărei preîntâmpinare nu s-ar putea realiza în mod adecvat decât prin pronunțarea unei ordonanțe președințiale privind suspendarea activității societății pârâte. A precizat instanței de judecată faptul că societatea pârâtă săvârșește acte de concurență parazitară. Această concurență se referă la faptul că un agent economic trăiește ca un parazit pe seama activității altora, trăgând foloase din eforturile și reputația celorlalți, acțiuni ce vizează transferarea imaginii favorabile create de reputația unor mărci asupra propriilor produse. A arătat instanței de fond faptul că din actele depuse la dosarul instanței, actele și faptele săvârșite de societatea pârâtă care constituie manifestări ale concurenței neloiale sunt:

- - folosirea unui secret comercial d e către un comerciant sau un salariat al acestuia, fără consimțământul deținătorului legitim al respectivului secret comercial și într-un mod contrar uzanțelor comerciale cinstite; (art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991)

- Deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant; (art. 4 alin. 1 lit. g din Legea nr. 11/1991)

- Producerea în orice mod, - oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri/servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, mărcile, indicațiile geografice, desenele sau modelele industriale, topografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuală cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare și altele asemenea, originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți sau beneficiari, (art. 5 alin. 1 lit. g din legea nr. 11/1991)

Reclamanta susține că prima instanță a considerat că pentru a da curs solicitării sale este necesar ca în prealabil să se constate săvârșirea actelor și faptelor de concurență neloială. Or, instanța de fond nu trebuia și nici nu putea să stabilească dacă pârâta a săvârșit sau nu acte și fapte de concurență neloială, ci ea trebuia să verifice aparența dreptului, adică să analizeze dacă din actele depuse la dosarul instanței rezultă presupunerea rezonabilă că societatea pârâtă realizează fapte ilicite sub forma actelor și faptelor de concurență neloială.

Se mai arată de către recurentă că prima instanță, în mod greșit, a considerat că pentru a fi admisibilă ordonanța președințială ar trebui, ca în prealabil, să se facă dovada săvârșirii de către societatea pârâtă a actelor și faptelor de concurență neloială. Admisibilitatea ordonanței președințiale nu este condiționată de dovada chestiunilor de fond invocate de către reclamantă, ci de îndeplinirea condiției aparenței dreptului, respectiv o sumară analiză a actelor depuse la dosarul instanței și a stării de fapt prezentate pentru a se putea stabili dacă susținerile subscrisei sunt aparent întemeiate.

De asemenea, recurenta arată că, instanța de fond, analizând cererea sa, face referire la faptul că doar unul dintre asociații societății pârâte ar fi avut calitatea de angajat al său, însă, în realitate, asociatul și administratorul societății pârâte, deține calitatea de angajat al societății reclamante, contractul său de muncă fiind suspendat ca urmare a plângerii penale formulate împotriva acestuia, iar celălalt asociat deținea calitatea de salariat al societății reclamante. Prin urmare, nu doar unul dintre asociații societății pârâte a avut calitatea de salariat al subscrisei, ci ambii au avut această calitate, având posibilitatea ca prin poziția ocupată să ia cunoștință despre de documente tehnice, logistică, concepții referitoare la proiecte elaborate de-a lungul timpului de către reclamantă.

Astfel, în dovedirea îndeplinirii condiției aparenței dreptului, reclamanta recurentă a arătat că societatea pârâtă, - Montaj SRL, a fost constituită în anul 2007. Unul dintre asociații acestei societăți este. Acesta a avut în perioada 2003-2005 calitatea de angajat al societății reclamante, ocupând funcția de inginer proiectant. C de-al doilea asociat al societății sus - menționate este care are puterea de a reprezenta societatea, având calitatea de administrator. Acesta deține și calitatea de angajat al subscrisei, ocupând funcția de inginer proiectant.

Reclamanta sesizând faptul că angajatul săvârșește prin intermediul societății sale acte de concurență neloială, a formulat o plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș. Ca urmare a plângerii înaintate, reclamanta, prin Decizia nr. 130/26.05.2009 am dispus suspendarea contractului individual de muncă a lui.

Reclamanta susține că a arătat instanței de judecată faptul că societatea pârâtă săvârșește acte de concurență parazitară, concurență ce se referă la faptul că un agent economic trăiește ca un parazit pe seama activității altora, trăgând foloase din eforturile și reputația celorlalți, acțiuni ce vizează transferarea imaginii favorabile create de reputația unor mărci asupra propriilor produse.

Legea privind combaterea concurenței neloiale reglementează și sancționează concurența neloială sub forma concurenței parazitare la art. 4 și 5.

Reclamanta recurentă susține că a precizat în fața primei instanțe faptul că la începutul lunii aprilie conducerea subscrisei a intrat în posesia unor informații conform cărora angajatul său, având funcția de inginer proiectant, elaborează în timpul programului proiecte pentru o societate concurentă, aceasta în condițiile în care nu beneficia de vreo aprobare a conducerii în acest sens.

Din informațiile primite de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, a rezultat că societatea concurentă mai sus menționată este chiar societatea constituită de acesta, respectiv - Montaj SRL în cadrul acestei societăți, având atât calitatea de asociat cât și pe cea de administrator.

În elaborarea proiectelor pentru societatea concurentă, se folosea de documente tehnice, logistică, concepții referitoare la proiecte elaborate de-a lungul timpului la societatea reclamantă, precum și de proiectele create anterior pentru reclamantă de către el sau alți ingineri, deși drepturile de autor asupra acestora aparțineau reclamantei.

Recurenta mai arată că în data de 28.04.2009 o echipă din conducerea societății a procedat la sigilarea calculatorului utilizat de angajatul, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. La verificarea calculatorului menționat s-au descoperit peste 24 de proiecte întocmite în numele - Montaj SRL. Toate aceste proiecte sunt întocmite pe baza unor proiecte sau concepții care fac parte din patrimoniul reclamantei. De asemenea au fost identificate până în prezent peste 10 oferte adresate de către societatea pârâtă terțelor persoane, precum și un contract încheiat de către aceasta. și contractul aveau ca obiect elaborarea și/sau punerea în executare a unor proiecte care aparțin în fapt reclamantei.

Reclamanta recurentă susține că societatea pârâtă a săvârșit acte de concurență neloială, întocmind proiecte după modelul celor deținute de subscrisa, însușindu-și proiectele ce aparțin subscrisei, oferindu-le unor clienți spre vânzare și în final, comercializându-le.

Cu privire la reglementarea legală în materia concurenței neloiale, reclamanta recurentă arată faptul că art. 1 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale prevede în sarcina comercianților obligația profesională de a-și exercita "activitatea cu bună - credință, potrivit uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor și a cerințelor concurenței loiale." încălcarea acestei obligații atrage răspunderea civilă, contravențională ori penală.

Concurența neloială este o formă de concurență ilicită. Ea constă în săvârșirea de către comerciant, în scopul atragerii clientelei a unor acte și fapte care contravin legii, bunelor moravuri în activitatea comercială și loialității profesionale.

Recurenta arată că, sub pretextul neprejudicierii fondului, prima instanță nu a cercetat deloc aparența dreptului, ci, s-a limitat la a preciza că pentru a se stabili dacă actele sau faptele descrise de către reclamantă, pot sau nu să fie calificate ca fiind acte sau fapte de concurență neloială, este necesară o examinare a fondului cauzei, ceea ce ar echivala cu anticiparea soluției instanței de drept comun.

În ceea ce privește întrunirea celorlalte condiții de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, neanalizate de prima instanță, recurenta menționează sintetic următoarele:

(i) Cu privire la paguba care s-ar produce în cazul în care instanța nu ar dispune de urgență suspendarea activității societății pârâte, arată că aceasta are un caracter iminent, desfășurarea de către pârâtă a activității i-ar aduce grave prejudicii.

(ii) Cu privire la urgența cererii, reclamanta arată că această condiție este justificată de riscul iminent al încheierii de către societatea pârâtă de noi contracte cu terțe persoane care au ca obiect elaborarea și punerea în execuție a unor proiecte care fie îi aparțin subscrisei, fie au fost elaborate pe baza modelelor și a conceptelor sale.

(iii) Cu privire la vremelnicia măsurii, reclamanta arată faptul că a formulat, în temeiul art. 6 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale o acțiune în concurență neloială, existând pe rolul Tribunalului Timișo cerere asupra fondului litigiului.

Reclamanta recurentă susține și faptul că instanța de judecată, în mod greșit, a admis cererea de intervenție formulată de către asociatul societății pârâte, calificând-o ca o cerere de intervenție accesorie, când, în fapt, se urmărea valorificarea unui interes propriu. Cu privire la cererea de intervenție, arată faptul că asociatul își motiva interesul în a interveni în cauză prin aceea că admiterea cererii de ordonanță președințială și suspendarea activității societății pârâte, i-ar cauza un prejudiciu constând în lipsirea acestuia de unicul venit pe care îl deține, respectiv cel provenit din salariu și dividende care i se cuvin în temeiul dublei sale calități de salariat și asociat al societății pârâte.

Recurenta mai arată că cererea de intervenție în interes propriu nu este admisibilă în cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale. acestei proceduri determină excluderea intervenției principale în această materie. Prin intermediul intervenției principale nu se poate valorifica, în cadrul procedurii ordonanței președințiale, un drept sau interes propriu al terțului. Soluția contrară ar conduce nu numai la întârzierea procedurii, ci și la soluționarea definitivă a raporturilor juridice dintre părți. Or, în cadrul procedurii ordonanței președințiale nu se soluționează în mod definitiv probleme litigioase, ci se adoptă doar măsuri vremelnice în cazuri urgente.

În drept, reclamanta recurentă a invocat art.299 și urm. Coroborat cu art.304 pct.9

, în calitate de intervenient, a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului, pe cale de excepție, ca fiind lipsit de obiect, iar pe fond, ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare intervenientul consideră că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, se impune respingerea recursului ca lipsit de obiect întrucât la data de 04.11.2009 societatea - Montaj SRL și-a suspendat temporar activitatea și raportat la această întrerupere de activitate, consideră că orice cerere adresată instanței de judecată având drept obiect suspendarea activității societății se impune a fi respinsă, raportat la noua situație de fapt.

Pe fondul cauzei, intervenientul arată că instanța de fond a pronunțat sentința recurată cu respectarea și aplicarea corectă a legii, iar criticile recurentei sunt nefondate.

Intervenientul arată, în ceea ce privește corecta calificare de către prima instanță a cererii sale de intervenție accesorie în folosului pârâtei persoană juridică și corecta aplicare a prevederilor art. 49 alin.l și art.54 din Codul d e procedură civilă, că justificarea unui interes în promovarea cererii de intervenție, fie ea accesorie, fie în interes propriu este imperativă, în condițiile subliniate de literatura de specialitate, interesul fiind o condiție obligatorie necesară oricărei cereri adresate instanței de judecată.

Intervenientul arată că interesul pe care l-a legitimat în cauză este unul real și constă în calitatea de asociat pe care o deține în cadrul societății comerciale pârâte - Montaj SRL alături de d-nul, care deține de asemenea și calitatea de administrator al societății pârâte, astfel cum rezultă din certificatul constatator nr. 40627/10.06.2009 eliberat de ORC T și depus la dosarul cauzei chiar de către reclamanta recurentă.

Intervenientul susține și faptul că suspendarea activității societății pârâte care s-ar dispune la solicitarea recurentei reclamante pe o perioadă nedeterminată, până la soluționarea acțiunii în concurență neloială (ceea ce ar putea ani) care face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Timiș, consideră că ar conduce la încălcarea a două dintre cerințele imperative ale pronunțării ordonanței președințiale și anume la încălcarea caracterului vremelnic al măsurilor dispuse și la prejudecarea fondului cauzei.

În ceea ce privește corecta aplicare a art.581 și corecta concluzie a primei instanțe în sensul neîntrunirii în speță a cerințelor prevăzute de art.581, intervenientul arată că în mod just prima instanță a analizat cererea reclamantei si
concluzionat ca cererea de suspendare a activității societății - Montaj SRL presupune o prejudecare a fondului cauzei, deoarece suspendarea activității societății este sancțiunea aplicabila urmare a unei fapte culpabile. Or, stabilirea existentei sau inexistentei unei acțiuni de concurenta neloiala in sarcina paratei intimate - Montaj SRL este atributul instanței de drept comun; pe de altă parte, prin natura sa, instituția ordonanței președințiale garantează o soluție
provizorie care nu antamează asupra fondului raportului juridic dintre părțile litigante. În același context, aparenta dreptului nu este in folosul poziției reclamantei recurente.

Intervenientul arată că nici condiția urgenței, a pagubei iminente nu este îndeplinită în prezenta cauză, considerând că în speță nu este întrunită condiția urgenței axând în vedere existența unui interval de timp considerabil scurs de la producerea pretinsului fapt prejudiciabil și până la momentul introducerii cererii de ordonanță președințială. Or, în măsura în care prin desfășurarea activităților înscrise în obiectul de activitate al societății pârâte i s-ar fi produs reclamantei încă din anul 2007 o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara altfel, aceasta ar fi trebuit să procedeze la promovarea cererii de ordonanță președințială mai din timp (de la data "descoperirii săvârșirii presupuselor acte și fapte de concurență neloială"), astfel încât consideră că în speță nu este întrunită condiția urgenței. Mai mult, prin cererea de ordonanță președințială și prin înscrisurile depuse în probațiune nu s-
dovedit care ar fi paguba iminentă cauzată reclamantei și care nu s-ar putea repara altfel și nici prejudiciile create acestuia prin desfășurarea obiectului de activitate al pârâtei. Recurenta reclamanta nu a specificat activitatea concreta/activitățile din obiectul de activitate al societății pârâte prin desfășurarea cărora de către aceasta din urmă i s-ar aduce pagube iminente și care nu s-ar putea repara.

Se consideră de către intervenient că nici condiția vremelniciei nu este îndeplinită în speță, prin cererea de ordonanță președințială reclamanta recurenta a solicitat suspendarea activității societății pârâte până la soluționarea acțiunii în concurență neloială (ceea ce ar putea ani) care face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Timiș.

Raportat la gravitatea măsurii care se cere a se dispune pe calea ordonanței președințiale - suspendarea activității pârâtei și deci punerea acesteia în imposibilitate de a își desfășura oricare din activitățile înscrise în obiectul de activitate (respectiv imposibilitatea reluării activității având în vedere întreruperea temporară) și în imposibilitate de a realiza venituri, cu consecința imposibilității onorării contractelor încheiate cu bună-credință - intervenientul nu consideră că măsura suspendării ar putea avea caracterul vremelnic în sensul pe care legiuitorul l-a avut în vedere în contextul art. 581.

Pârâta intimată - Montaj SRL a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea în totalitate a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, pârâta intimată arată că cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă, în temeiul Legii nr.11/1991, a fost încă de la prima instanță, inadmisibilă, întrucât nu întrunea în mod cumulativ cele trei condiții de existență, prevăzute de art.581, respectiv nu a dovedit vremelnicia, păstrarea unui drept și prevenirea unei pagube iminente. De asemenea, pârâta intimată arată că nici urgența și condiția specifică specială nerezolvarea fondului, condiții specifice de admisibilitate a ordonanței președințiale, nu au fost probate în nici un fel de reclamantă.

Pârâta intimată susține că reclamanta recurentă trebuia să probeze în concret care anume sunt încălcările raportate la art.4 și art.5 din Legea nr.11/1991 și să le coroboreze cu cele trei condiții cumulative prevăzute de art.581

Astfel, pârâta intimată arată că art.9 din Legea nr.11/1991 prevede că cererea adresată instanței de judecată este condiționată și anume "dacă vreuna din faptele prevăzute de art.4 sau 5 cauzează daune patrimoniale sau morale, cel prejudiciat este în drept să se adreseze instanței competente", deci, a contrario, dacă nu există daune probate atunci nu sunt îndeplinite condițiile art.581 privind păstrarea unui drept și prevenirea unei pagube iminente, ordonanța președințială fiind inadmisibilă.

Cu privire la vremelnicie, pârâta intimată arată că nici această condiție nu este îndeplinită în speță întrucât suspendarea activității unei societăți comerciale, punerea sa în imposibilitate de a-și desfășura oricare din activitățile înscrise în obiectul de activitate, punerea în imposibilitate de a-și onora contractele încheiate cu bună-credință, nu ar constitui măsuri vremelnice, ci ar avea drept consecință falimentarea firmei pârâte și înlăturarea sa de pe piața concurențială legală.

De asemenea, pârâta intimată arată că neindicarea de către reclamanta recurentă a activității comerciale, din cele 84 de activități comerciale înscrise în -ul pârâtei - Montaj SRL, care ar fi de natură să prezinte caracteristicile concurenței neloiale și neprobarea necesitatea suspendării vremelnice a acelei activități a pârâtei, duce la concluzia că recurenta urmărește inducerea în eroare a instanței de judecată.

Referitor la păstrarea unui drept, pârâta intimată arată că reclamanta recurentă nu a probat în nici un fel care ar fi dreptul pe care dorește să-l protejeze prin concursul ordonanței președințiale.

Cu privire la prevenirea unei pagube iminente, pârâta intimată arată că, de asemenea, recurenta nu a probat în nici un fel în ce anume ar consta paguba ce nu s-ar putea repara decât prin admiterea ordonanței președințiale.

Referitor la cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei - Montaj SRL, formulată de, pârâta intimată solicită admiterea acesteia și arată că își însușește în întregime probațiunea depusă de intervenient, înscrisurile depuse prin note de ședință fiind relevante pentru probațiunea sa privind activitatea de profil a firmei și pentru faptul că nu există nici un fel de concurență neloială care să justifice admiterea vreunei proceduri de urgență prin ordonanța președințială pentru suspendarea vreunei activități anume a firmei pârâte.

Examinând recursul declarat de reclamantă prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este întemeiat, în cauză fiind îndeplinite condițiile legale pentru admiterea în parte a cererii reclamantei..

Astfel, cererea reclamantei din prezenta cauză se întemeiază pe prevederile art. 9 din Legea 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, raportat la art. 581 și urm. pr. civ.

Potrivit art. 9 alin. 4 din Legea nr. 11/1991: "Pentru luarea unei măsuri ce nu suferă amânare se pot aplica dispozițiile art. 581 și art. 582 din Codul d e procedură civilă", iar conform art. 581. pr. civ.: "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".

În speță, obiectul cererii reclamantei îl reprezintă suspendarea activității pârâtei în considerarea pretinsei săvârșiri a unor fapte de concurență neloială; aceasta impune instanței ca verifice cele trei condiții de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respectiv: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.

Cu privire la neprejudecarea fondului, Curtea reține că în mod greșit prima instanță și-a motivat soluția de respingere a cererii prin aceea că verificarea temeiniciei susținerilor reclamantei referitoare la săvârșirea de către societatea pârâtă a actelor și faptelor de concurență neloială ar echivala cu judecarea în fond a cauzei, cu consecința anticipării hotărârii ce va fi pronunțată de către instanța de drept comun.

Prima instanță avea obligația de a proceda la o minimă cercetare a aparenței dreptului pretins de reclamantă, respectiv a săvârșirii de către societatea pârâtă a actelor și faptelor de concurență neloială invocate de reclamantă, pentru care era necesară și suficientă pipăirea fondului, fără însă a se pronunța asupra fondului cauzei.

Condiția negativă a neprejudecării fondului este determinată de caracterul vremelnic, provizoriu, al măsurilor ce pot fi ordonate de instanță în condițiile art. 581. pr. civ. și reprezintă un standard de verificare a întinderii acestor măsuri. Judecătorul este îndreptățit, însă, a realiza un examen sumar al cauzei, spre a stabili de partea cui este aparența dreptului, chestiune care presupune minime cercetări de fapt și aprecieri de drept.

În acest sens, Curtea constată că dreptul la concurență licită constituie un drept al oricărui agent economic. Ca orice drept recunoscut și protejat de lege, acesta trebuie exercitat cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți agenți economici, cu respectarea legii și a bunelor moravuri. Numai dacă exercitarea concurenței are loc în aceste limite, concurența este licită sau loială și, deci, ea este ocrotită de lege.

Din înscrisurile de la dosarul cauzei rezultă că pârâta a fost constituită în anul 2007, iar unul dintre asociații acestei societăți este. Acesta a avut în perioada 2003-2005 calitatea de angajat al reclamantei, ocupând funcția de inginer proiectant. C de-al doilea asociat al pârâtei este, care are puterea de a reprezenta societatea, având calitatea de administrator. Acesta a deținut și calitatea de angajat al reclamantei, ocupând funcția de inginer proiectant.

Reclamanta, sesizând faptul că angajatul ar săvârși prin intermediul pârâtei acte de concurență neloială, a formulat o plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș. Ca urmare a plângerii înaintate, prin Decizia nr. 130/26.05.2009 a dispus suspendarea contractului individual de muncă a lui.

Reclamanta a invocat faptul că pârâta săvârșește acte de concurență parazitară. Această concurență se referă la faptul că un agent economic trăiește ca un parazit pe seama muncii altora, trăgând foloase din eforturile și reputația celorlalți, acțiuni ce vizează transferarea imaginii favorabile create de reputația unor mărci asupra propriilor produse.

Legea privind combaterea concurenței neloiale nr. 11/1991 reglementează și sancționează concurența neloială sub forma concurenței parazitare la art. 4 șl 5, reclamanta susținând că actele și faptele săvârșite de pârâtă care constituie manifestări ale concurenței neloiale sunt:

- folosirea unui secret comercial d e către un comerciant sau un salariat al acestuia, fără consimțământul deținătorului legitim al respectivului secret comercial și într-un mod contrar uzanțelor comerciale cinstite (art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 11/1991);

- deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant (art. 4^alin. 1 lit. g din Legea nr. 11/1991);

- producerea în orice mod, oferirea spre vânzare sau vânzarea unor mărfuri/servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, mărcile, indicațiile geografice, desenele sau modelele industriale, tipografiile de circuite integrate, alte tipuri de proprietate intelectuală cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare și altele asemenea/ originea și caracteristicile mărfurilor, precum și cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, în scopul de a-i induce în eroare pe ceilalți comercianți sau beneficiari, (art. 5 alin. 1 lit. g din legea nr. 11/1991).

, în activitatea prestată pentru reclamantă, lucra la elaborarea cererilor de oferte și era cel care propunea prețul de vânzare al proiectelor și întocmea ofertele. Pe cale de consecință, acesta cunoștea prețurile practicate pentru proiectele elaborate și avea posibilitatea de a comercializa prin intermediul pârâtei proiectele reclamantei la un preț inferior celui solicitat de aceasta.

La verificarea calculatorului acestuia, în urma sigilării de către o comisie din cadrul societății reclamante s-au descoperit peste 24 de proiecte întocmite de către acesta. Proiectele respective erau oferite spre vânzare către terțe persoane, încheindu-se și contracte de prestări servicii care aveau ca obiect elaborarea și/sau punerea în executare a proiectelor. Au fost identificate astfel mai multe oferte adresate de către societatea pârâtă terțelor persoane, precum și un contract încheiat de către aceasta.

În acest fel, pipăind fondul dreptului, Curtea constată că există în cauză aparența dreptului pretins de reclamantă, iar în cazul în care instanța nu ar dispune de urgență măsuri prin care activitățile pârâtei, similare cu activitățile desfășurate de reclamantă, să fie suspendate s-ar putea aduce grave prejudicii reclamantei.

Condiția urgenței este justificată de riscul iminent al încheierii de către societatea pârâtă de noi contracte cu terțe persoane care au ca obiect elaborarea și punerea în execuție a unor proiecte care ar putea aparține reclamantei sau au fost elaborate pe baza modelelor și a conceptelor acesteia.

Referitor la vremelnicia măsurii suspendării activității societății pârâte în cauză există dovada că reclamanta a formulat, în temeiul art. 6 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale o acțiune în concurență neloială, existând pe rolul Tribunalului Timișo cerere asupra fondului litigiului.

Pe de altă parte însă prin admiterea cererii de ordonanță președințială și dispunerea suspendării întregii activități a pârâtei, acesteia din urmă i s-ar putea produce prejudicii întrucât multe din activitățile înscrise în obiectul de activitate al societății pârâte și din care aceasta realizează venituri nu au nici o legătură cu activitatea desfășurată de către reclamantă, respectiv fabricarea pieselor de ridicat și manipulat.

Prin suspendarea tuturor activităților înscrise în obiectul de activitate al societății pârâte ar fi afectate drepturile acesteia, prin punerea pârâtei în imposibilitate de a-și onora obligațiile asumate cu bună-credință și de a-și exercita cu bună-credință drepturile recunoscute și protejate de lege.

Prin urmare, măsura suspendării tuturor activităților înscrise în obiectul de activitate al societății pârâte ar constitui o măsură excesivă și ar pune pârâta în imposibilitate de a desfășura activități înscrise în obiectul de activitate al acesteia și care nu au nici o legătură cu activitățile desfășurate de către reclamantă.

Relativ la cererea de respingere a recursului reclamantei ca fiind fără obiect, cerere formulată în apărare de intervenientul intimat, Curtea de APEL TIMIȘOARA apreciază că această cerere este neîntemeiată, urmând a fi înlăturată pentru următoarele considerente:

Instanța de recurs nu are controlul termenilor în care pârâta intimată a decis, în mod voluntar, suspendarea unei / unor activități din domeniul obiectului său comercial, nici asupra speciei activităților suspendate, nici asupra termenului în cadrul căruia s-a decis suspendarea; pârâta intimată are posibilitatea de a pune capăt suspendării activității comerciale în orice moment, ceea ce ar pune din nou în discuție exercițiul licit al acestora; simpla suspendare voluntară a unor activități suspectate ca fiind exercitate în concurență neloială nu înlătură caracterul ilicit al acestor activități; în fine, suspendarea voluntară a activităților comerciale nu se poate substitui suspendării judiciare pe calea ordonanței președințiale.

Așa fiind, pentru considerentele arătate mai sus, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamantă și va modifica hotărârea atacată, în sensul că va admite în parte cererea pentru ordonanța președințială formulată de reclamantă, dispunând suspendarea activităților comerciale descrise în obiectul de activitate al pârâtei, sub denumirea de " echipamentelor de ridicat și manipulat" prevăzute în domeniul de activitate al ambelor părți, societăți comerciale, până la soluționarea acțiunii în concurență neloială înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș.

Având în vedere admiterea în parte a cererii reclamantei, pe cale de consecință va fi respinsă cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenientul.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, față de soluția pronunțată de instanța de recurs, respectiv admiterea recursului reclamantei, deși reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată, aceasta nu a făcut dovada acestora, iar pârâta și intervenientul sunt în culpă procesuală, astfel încât cererile pentru cheltuieli de judecată ale tuturor părților din proces vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul reclamantei - - T împotriva sentinței civile nr.1015/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Modifică hotărârea atacată, în sensul că admite în parte cererea pentru ordonanța președințială formulată de reclamanta - - T împotriva pârâtei - Montaj SRL, jud.

Dispune suspendarea activităților comerciale descrise în obiectul de activitate al pârâtei, sub denumirea de " echipamentelor de ridicat și manipulat" prevăzute în domeniul de activitate al ambelor părți, societăți comerciale, până la soluționarea acțiunii în concurență neloială înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș.

Respinge cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenientul.

Respinge cererile pentru cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2010.

Pt. Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Aflată în concediu de odihnă

Semnează Președinte Secție

Grefier,

- -

Red./13.01.2010

tehn./ 2 ex./13.01.2010

Primă instanță: Tribunalul Timiș,

judecător:

Președinte:Anca Buta
Judecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Petruța Micu

#Judecator Anca Buta

Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Timisoara

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Timisoara