Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 109/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECTIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.109
Ședința Publică de la 25.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Izabela Dolache
JUDECĂTOR 2: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Scheaua
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât, împotriva sentinței comerciale nr.3276 din data de 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC COM SRL și intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul pârât, reprezentat de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurentul, prin apărător, depune la dosar chitanța de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei arătând totodată, că nu are alte cereri de formulat și înscrisuri noi de solicitat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de solicitat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul, prin apărător, solicită admiterea recursului, modificarea, în parte, sentinței recurate, în sensul eliminării din dispozitiv a abilitării acordate creditoarelor de a formula cerere în baza art.138 din Legea nr.85/2006, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea, înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului București, debitoarea SC COM SRL a solicitat deschiderea procedurii simplificate a falimentului conform dispozițiilor Legii nr. 85/2005, învederând că nu dispune de lichidități necesare acoperirii creanțelor scadente.
În susținerea cererii de deschidere a procedurii, la dosarul cauzei, au fost depuse înscrisurile prevăzute de art. 28 alin. 1 din lege.
Prin încheierea de la 18.02.2008, Tribunalul Bucureștia admis cererea, a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență; a desemnat administrator judiciar, provozoriu până la prima adunare a creditorilor.
Prin încheierea de la 12.11.2008, instanța a autorizat creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3, să formuleze cerere de atragere a raspunderii patrimoniale împotriva organelor de conducere ale societății debitoare, în temeiul art. 138 alin. 3 din lege.
Prin sentința comercială nr. 4994/19.11.2008, instanța a admis cererea administratorului judiciar, a dispus, în temeiul art. 107 alin. 1 lit. a pct. b raportat la art. 1 alin. 2 lit. c din lege, trecerea la procedura falimentului în procedura simplificată și sistarea stării de observație; a dispus dizolvarea societății debitoare; a numit lichidator judiciar.
Prin cererea formulată la 10.2.2008, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 3 solicitat atragerea răspunderii personale a administratorului asociat Christos.
În motivarea cererii, s-au invocat dispozițiile art.138 alin. 1 lit. a și d din lege, susținându-se că din înregistrările contabile evidențiate de societate în bilanțul contabil întocmit pentru anul 2007, rezultă că societatea figura cu active circulante în valoare de 3.351.731 lei și creanțe nerecuperate în cuantum de 3.001.504 lei, iar, lichidatorul judiciar nu a identificat, în patrimoniul debitoarei bunuri valorificabile sau creanțe a căror recuperare să asigure acoperirea creanțelor înscrise în tabel.
S-a susținut că faptele administratorului judiciar, de a fi înstrăinat activele societății, fără ca această operațiune să se reflecte în contabilitate și că sumele astfel dobândite să intre în conturile societății, a permis sustragerea de la urmărire a creanțelor și activelor, au determinat insolvența debitoarei, fiind întrunite cerințele art. 138 alin. 1 lit. a și d din lege.
Prin întâmpinarea formulată la termenul din 01.04.2009, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Sector 3, raportat la dispozițiile art. 138 alin. 1 si 3 din lege, susținându-se că prin lege se recunoaște calitatea procesuală activă numai a administratorului judiciar și lichidatorului judiciar sau comitetului creditorilor, în cauză cererea fiind formulată de unul dintre cei doi creditori înscriși la masa credală.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea cererii ca nefondată susținându-se ca neîntrunite cerințele art. 138 din lege.
Prin cererea înregistrata la 03.06.2009, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității cererii formulată în temeiul art. 198 alin. 1 lit. a si d din lege, susținând că raportat la prevederile art. 138 alin. 3, nu sunt întrunite condițiile esențiale alternative de admisibilitate a cererii formulate de comitetul creditorilor, în sensul că lichidatorul judiciar nu a omis să indice în raportul sau persoanele ce se fac vinovate de starea de insolvență și nu a omis să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale, deși a indicat în raport persoanele din conducerea debitoarei care au determinat insolvența societății, în cuprinsul raportului de activitate nr. 1, administratorul judiciar precizând, ca urmare a neîndeplinirii obligației prevăzute de art. 138 din lege, nu există suficiente informații și elemente pentru a formula un punct de vedere cu privire la săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138.
Prin sentința comercială nr. 3276/10.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bucureștia admis excepția inadmisibilității cererii formulată în temeiul art. 138 lit. a si d din lege; a respins ca inadmisibilă cererea formulată de creditoare; a abilitat creditoarele să formuleze cerere de atragere a raspunderii patrimoniale.
Pentru a hotarî astfel, instanța a reținut dispozițiile art. 138 alin. 1 din lege, potrivit cărora cererea poate fi formulată de administratorul judiciar, de lichidatorul judiciar sau de comitetul creditorilor, cu autorizarea instanței.
Instanța a solicitat, în temeiul art. 138 alin. 3 din lege, celor doi creditori înscriși la masa credală, să formuleze cerere în temeiul art. 138, întrucât nu sunt întrunite condițiile necesare constituirii comitetului de creditori.
Împotriva aceste sentințe, a formulat recurs pârâtul Christos, invocând motive de nelegalitate circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7 si 9 pr.civ.
În primul motiv de recurs, s-a susținut ca instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
S-a invocat doctrina potrivit căreia părțile sunt acelea care fixează cadrul judecății cu privire la obiect, părți și temeiul de drept, judecătorul fiind ținut să soluționeze pricina în aceste limite.
De asemenea, instanța trebuie să se pronunțe exclusiv cu privire la ceea ce s-a cerut, fără posibilitatea de a depăși limitele obiectului fixate de reclamant, în sensul că nu poate acorda mai mult decât s-a solicitat.
S-a invocat și încălcarea pricipiului disponibilității.
În cel de al doilea motiv de recurs, întmeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 pr.civ. s-a susținut existența unor contradicții de esență între considerente și dispozitiv, constând în admiterea excepției inadmisibilității, cu consecința respingerii cererii pe de o parte, și abilitarea creditoarelor de a formula o noua cerere de atragere a răspunderii patrimoniale, pe de altă parte, fără a motiva această dispoziție, trimiterea la dispozițiile art.138 alin. 3 fiind irelevantă, textul de lege reglementând o cu totul altă ipoteză.
În cel de al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civ. s-a susținut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 138 alin. 3 din lege, prin care se reglementează dreptul comitetul creditorilor de a solicita judecătorului sindic autorizarea introducerii cererii în răspundere patrimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
A rezultat, că în aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. 1 si 3 din lege potrivit cărora, în cazul în care, în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 din lege, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debiotarei să fie suportată de membrii organelor de conducere ale debitoarei, la rândul său comitetul creditorilor sau creditorul care deține mai mult de J din valoarea tuturor creanțelor poate cere judecătorului sindic autorizarea introducerii acțiunii în atragerea răspunderii patimoniale, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar au omis să indice, în raportul întocmit persoanele culpabile de starea de insolvență, instanța a apreciat, ca în măsura în care nu se poate constitui comitet al creditorilor în condițiile art. 16 alin.1 din lege, instanța poate fi legal sesizată în temeiul art. 138 alin. 1 din lege, numai prin cerere însușită de toți creditorii înscriși la masa credală.
În limitele învestirii și cu respectarea principiului neînrăutățirii situației în propria cale de atac, instanța nu va supune cenzurii legalitatea acestei acestei soluții raportat la practica unitară a instanțelor.
Cu toatea acestea va reține, în considerarea principiului certitudinii și al caracterului concursual al procedurii insolvenței, că practica unitară a instanțelor este în sensul recunoașterii calității procesuale active oricarui creditor participant la procedura insolvenței, atunci când nu există desemnat un comitet al creditorilor, când acest comitet, deși desemnat, nu solicită judecătorului sindic autorizarea sau când nu se poate constitui, în mod obiectiv un comitet al creditorilor în condițiile art. 16 din lege.
. o condiție apriorică formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, potrivit art. 138 alin. 3 din lege, constă în formularea unei cereri de autorizare, legiuitorul instituind o procedură de verificare prealabilă a oportunității sesizării instanței.
Referitor la primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 pr.civ. constată că instanța abilitând creditoarele să formuleze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a acordat ceea ce nu s-a solicitat, cu încălcarea principiului disponibilității, ce ocrotește dreptul părților de a dispune de obiectul procesului.
În procesul civil, instanța nu se poate sesiza din oficiu, declanșarea acestuia fiind condiționată de formularea cererii de către partea care urmărește valorificarea unui drept, singura în măsură să aprecieze dacă dispune de mijloacele procesuale și materiale necesare valorificării dreptului său.
Nu vor fi reținute argumentele subsumate celui de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 pr.civ.
Apreciază, că din cuprinsul dispozitivului cât și al considerentelor, rezultă cu claritate că cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost respinsă ca inadmisibilă, efect al admiterii exceptței inadmisibilității, în condițiile în care instanța a reținut nelegală sesizarea în temeiul art. 138 alin. 1din lege ca urmare a faptului că în tabelul de creanțe figurau înscrise două creditoare.
Masura abilitării creditoarelor de a formula cerere de atragere a raspunderii patrimoniale a fost motivată prin raportare la dispozițiile art. 138 alin. 3 din lege, însă cu încălcarea principiului disponibilității.
De asemenea, nu va reține nici motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civ, în sensul aplicării greșite a dispozițiilor art. 138 alin. 3 din lege.
În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a reiterat argumentele subsumate primului motiv de recurs, deja analizate, prin care s-a invocat încălcarea principiului disponibilității referitor la formularea cererii de autorizare.
Așa cum am reținut, instanța nu putea, din oficiu, în lipsa sesizării, să dispună autorizarea formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
În ceea ce privește legalitatea formulării unei astfel de cereri, cu respectarea principiului disponibilității, apreciază că interpretarea dată de către instanța dispozițiilor art. 138 alin. 3 din lege este corectă.
În consecință, apreciind nelegală sentința atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civ. va admite recursul, conform art. 312 alin. 3 pr.civ. va modifica sentința, în sensul înlăturării din dispozitiv a mențiunii privind abilitarea acordată creditorarelor de a formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale; vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât, împotriva sentinței comerciale nr. 3276 din 10.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC COM SRL și intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că înlătură din dispozitiv mențiunea privind abilitarea acordată creditoarelor de a formula cerere în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de la 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud. - 24.02.2010
Tehnored. - 24.02.2010
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Izabela DolacheJudecători:Izabela Dolache, Alina Pănescu, Cristina Scheaua
