Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1135/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 1135/
Ședința publică din 08.10.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea SC SRL T împotriva sentinței comerciale nr. 1047/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu creditoarea SC România SRL B, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. în reprezentarea debitoarei recurente, lipsă fiind creditoarea intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul debitoarei recurente învederează că renunță la cererea de suspendare a executării sentinței atacate întrucât debitul al fost achitat.
Instanța ia act de renunțarea la judecarea cererii de suspendare a executării sentinței și nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul debitoarei recurente solicită admiterea recursului întrucât debitul a fost achitat, iar intimata este de asemenea, de acord cu admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1047/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins contestația formulată de debitoarea SC SRL T și, în consecință:
S-a admis cererea formulată de creditorul SC - ROMANIA SRL în contradictoriu cu debitorul SC SRL, în temeiul art.33 alin 6 din Legea privind procedura de insolvență s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva debitoarei SC SRL, în temeiul art.34 din Legea privind procedura de insolvență, văzând și prevederile OUG nr. 86/2006 a fost numit administrator judiciar practicianul în insolvență T, stabilind pentru acesta un onorariu de 4.000 lei, a cărui plată s-a făcut din fondurile speciale aflate în administrarea UNPIR T, în temeiul art. 4 alin. 4 din Legea insolvenței, în temeiul art.61 și art. 62 din Legea privind procedura de insolvență s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului SC SRL asociaților, acționarilor, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii, precum și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin cererea înregistrată la data de 12.11.2008 creditoarea SC ROMANIA SRL a chemat în judecată pe debitoarea SC SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se deschidă procedura insolvenței împotriva debitoarei, invocând o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 40.581, 62 lei reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată, cu dobânzi legale în cuantum de 3.166,37 lei calculate până la data de 06.11.2008, precum și în continuare, până la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii.
În motivare a arătat că între părți au existat raporturi comerciale, în baza cărora creditoarea s-a obligat să furnizeze și să vândă produse din sticlă, și că și-a executat obligația contractuală, livrând mărfurile comandate în timp util, în condițiile de calitate și cantitate solicitate, dar debitoarea a refuzat să achite contravaloarea lor.
A făcut referire la factura fiscală nr. -/20.11.2007 în valoare de 40.581,62 lei acceptată la plată de către debitoare și scadentă la data de 20.12.2006, învederând că toate sumele datorate sunt purtătoare de dobândă.
A învederat de asemenea că la data de 20.11.2007 a transportat marfa comandată la debitoare, astfel cum rezultă din scrisoarea de transport nr. -/20.11.2007, aceasta fiind semnată și ștampilată de primire, factura însoțind transportul și fiind comunicată odată cu livrarea.
A concluzionat că în prezent debitoarea datorează suma de 43.747,98 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată plus dobânda legală și a făcut precizarea că anterior a încercat soluționarea pe cale amiabilă, însă demersurile au rămas fără nici un rezultat concret din partea debitoarei.
În drept, și-a întemeiat cererea pe art. 26 și 31 din Legea insolvenței.
La dosarul cauzei creditoarea a depus taxe judiciare de timbru, împuternicire avocațială, copie factură nr. -/20.11.2007, copia scrisorii de transport -/20.11.2007, informații privind debitoarea, modul de calcul al dobânzilor.
La cererea creditoarei, debitoarea a răspuns prin contestație, prin care a cerut respingerea cererii cu motivarea că nu este îndeplinit caracterul cert, lichid și exigibil al creanței creditoarei, deoarece în momentul recepționării s-a constatat că 35 bucăți din sticla de dimensiuni 3300/2130 a fost spartă, iar 30 B din sticla de dimensiuni 3210/2250 a fost fisurată, neputând fi utilizată.
A mai arătat că în nenumărate rânduri a cerut creditoarei un reprezentant pentru a întocmi procesul verbal, dar nu s-a deplasat nimeni, și din acest motiv nu a achitat factura, care nici nu a fost semnată de reprezentanții săi.
În continuare debitoarea a explicat că, din cauza amenințărilor cu deschiderea insolvenței a emis bilete la ordin pentru întreaga sumă, pe care le-a trimis creditoarei.
A invocat reaua credință a creditoarei, care deși a primit biletele la ordin nu le-a introdus în bancă la scadență, dar nici nu le-a restituit debitoarei.
Cu privire la termenul depunerii contestației a învederat că cererea creditoarei a fost afișată la sediul din- din T, și numai la data de 04.02.2009 administratorul a luat cunoștință de cerere, întocmind și un proces verbal de dezafișare, în prezența unui martor.
Ulterior, la data de 04.03.2009 debitoarea a depus și "întâmpinare" prin care a susținut contestația anterior formulată și a reiterat apărarea privind caracterul incert al creanței, atașând extrase de cont emise de în dovedirea derulării unei activități comerciale curente.
Creditoarea a depus "răspuns la întâmpinare", prin care cerut respingerea ca neîntemeiată a susținerilor debitoarei conform cărora creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, arătând că este prima dată când a luat cunoștință despre faptul că o parte din marfa livrată era "spartă".
A învederat că, dacă aceste susțineri sunt adevărate, debitoarea ar fi putut ori să nu semneze avizul de expediție și scrisoarea de transport, ori să le semneze cu obiecțiuni, aceasta fiind procedura standard de lucru și între cele două societăți, precum și practica generală în relațiile comerciale.
Faptul că la primirea mărfii debitoarea nu a întocmit un proces verbal de recepție cu menționarea mărfii afirmativ "spartă", ci a semnat de primire fără nici un fel de obiecțiuni, a concluzionat creditoarea că în mod evident susținerile formulate în apărare sunt neadevărate.
Cu privire la biletele la ordin, creditoarea a precizat că la data de 16.07.2008 a somat în scris debitoarea să achite debitul restant, potrivit facturilor scadente la 20.12.2007 respectiv 18.01.2008, trimițând în acest sens o notificare către aceasta, ce venea după o serie de convorbiri telefonice și schimburi de corespondență electronică cu reprezentanții societății, care promiteau că datoria va fi achitată.
În urma notificării, reprezentanții debitoarei au promis că, cel mai târziu până în luna octombrie 2008 vor plăti datoria, însă au primit în schimb biletele la ordin pe care a vrut să le returneze imediat, întrucât unele bilete la ordin aveau scadența expirată, două dintre acestea erau emise intenționat în mod greșit (având data scadenței anterioară datei emiterii), iar celelalte erau scadente în luna decembrie sau ianuarie - luni în care a intervenit schimbarea legislației în domeniu, biletele la ordin emise până la această dată nemaifiind onorate de către bănci, acestea solicitând noul format.
A precizat că nu a fost posibilă returnarea biletelor la ordin către debitoare deoarece nici unul din reprezentanții săi nu a fost găsit, nici la adresa comunicată și nici la numerele de telefon prin intermediul cărora au ținut legătura până la acea dată.
În ședința publică din 16.04.2009 debitoarea depus "precizare" a contestației formulată la data de 16.02.2009, prin care a reiterat de asemenea apărarea formulată prin contestație, adăugând faptul că la data recepționării mărfii evidențiate în cuprinsul facturii a întocmit un proces verbal prin care a constatat că marfa trimisă este spartă și improprie utilizării.
A cerut proba testimonială cu martori ce urmează că îi numească ulterior, precum și interogatoriul reclamantei.
A atașat precizării procesul verbal de constatare a deficiențelor încheiat la 21.11.2007, prin care a consemnat cele relatate anterior cu privire la calitatea mărfii livrate.
Creditoarea a depus "răspuns la precizare" pentru termenul din 25.06.2009, pe care judecătorul sindic îl va reține ca o apărare scrisă, întrucât Codul d e procedură civilă nu prevede obligația instanței de a comunica răspunsul la întâmpinări sau precizări.
A invocat și faptul că procesul verbal de constatare cu ocazia recepționării mărfurilor nu a fost întocmit la momentul recepției și că nu a primit nici o solicitare pentru recalcularea prețului mărfii, iar respectivul proces verbal nu i-a fost comunicat niciodată, fiind depus în instanță doar după ce a primit răspunsul la întâmpinare.
Examinând motivele în fapt și în drept ale cererii formulate de creditoare, văzând apărarea debitoarei formulată și precizată ulterior, actele în probațiune atașate de aceasta, notele de ședință ale creditoarei, actele în probațiune depuse de aceasta, făcând aplicarea art. 3 pct. 1, 6 și 12 din Legea insolvenței, ultimele raportat la art. 31 alin. 1 cu aplicarea art. 33 alin. 4 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a constatat că cererea creditoarei este întemeiată și a admis-o, iar debitoarea se află în stare de insolvență prezumată.
Este dovedit cauzei că debitoarea a recepționat marfa livrată de creditoare, în valoare de 40.581,62 lei, conform facturii fiscale nr. -/20.11.2007, scadentă la data de 20.12.2007 și, de asemenea că, până la data înregistrării cererii dedusă judecății, 12.11.208, prețul mărfii nu a fost achitat.
Dobânzile calculate prin scriptul depus la fila 10 dosar în cuantum de 3.166,37 lei nu sunt contestate cu privire la cuantum de către debitoare.
Este dovedit cauzei de asemenea că, deși factura nu a fost semnată de reprezentanții debitoarei, aceasta, semnând și aplicând impresiunea de ștampilă pe scrisoarea de transport ce a însoțit marfa, recepționat-o la data respectivă, 20.11.2007, fără a formula obiecțiuni cu privire la cantitate, calitate, etc.
Este de asemenea recunoscut de către debitoare că, ulterior, pentru plata prețului, a predat creditoarei bilete la ordin, depuse în xerocopie la fila 151 dosar, iar din lectura acestora se observă că au fost refuzate la plată în data de 10.10.2008 respectiv 09.10.2008.
Din susținerile ambelor părți rezultă că biletele la ordin au fost trimise creditoarei pentru a acoperi contravaloarea întregii facturi.
Faptul trimiterii biletelor la ordin pentru plata prețului reprezintă în esență o recunoaștere de către debitoare sumei datorate.
Cu toate acestea, debitoarea se apără în sensul că are lichidități, desfășoară o activitate comercială curentă și are un număr de 59 salariați, dar a refuzat plata mărfii din cauză că nu corespundea cantitativ și calitativ.
O astfel de susținere contrazice acceptarea plății prețului prin intermediul biletelor la ordin, ceea ce duce la concluzia că, fiind trimise pentru întreaga sumă datorată, anterior nu s-a pus în discuție diminuarea creanței cu contravaloarea mărfii depreciate, al cărei cuantum debitoarea nici nu l-a menționat în contestația formulată și precizată.
În dovedirea celor susținute a depus xerocopia unui proces verbal de constatare în care la data întocmirii, peste cifra 23.11.2007 se rectifică, îngroșat, 21.11.2007, fiind semnat numai de administratorul - pentru debitoare și în calitate de angajat al SC SRL, fără fi prezent nici un delegat din partea creditoarei.
Cu nici un mijloc de probă debitoarea nu a făcut dovada că a solicitat creditoarei să trimită un reprezentant pentru participa la constatarea mărfii depreciate.
Având în vedere însă data întocmirii procesului verbal de constatare a deficiențelor, în realitate 23.11.2007 și data primirii efective, 20.11.2007, conform scrisorii de transport depusă la fila 8 dosar, orice constatare ulterioară a unor deficiențe nu-i mai este opozabilă creditoarei în calitate de furnizor, întrucât există prezumția ca eventualele distrugeri să fi fost cauzate de propriii salariați ai debitoarei.
Prin notele de ședință depuse în scris, creditoarea învederează că este prima dată când află că o parte din marfă, respectiv sticla, era spartă, deoarece din convorbirile telefonice și corespondența electronică nu s-a discutat decât o amânare a plății și modalitatea de plată, debitoarea oferind bilete la ordin cu care creditoarea, de principiu, nu era de acord.
Constatând că cererea formulată la 12.11.2008 de creditorul SC - ROMANIA SRL, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, a fost comunicată debitorului,
Constatând că debitorul se află în încetare de plăți, stare de fapt dovedită cu titlurile executorii depuse în copie la dosarul cauzei,
Constatând că, creditorul are o creanță comercială, certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului (art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței), a cărei valoare depășește 10.000 lei, astfel cum prevede art. 3 pct. 12 din Legea insolvenței și de la a cărei scadență au trecut mai mult de 30 de zile,
Constatând că sunt îndeplinite condițiile legii, judecătorul sindic a respins contestația formulată și precizată de debitor în baza art. 33 alin. 4 și, în consecință, a admis cererea creditoarei, cu măsurile imediate care se impun.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea SC SRL T, solicitând, în baza art.8 alin.5 lit.a) din Legea nr. 85/2006 și art. 4. alin.2 și 3.proc.civ. să se dispună de îndată suspendarea executării sentinței comerciale nr. 1047/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii creditoarei SC - România SRL prin care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
În motivare, se arată că pretinsa creanță evidențiată în cuprinsul cu nr. -/20.11.2007 în cuantum de 40.581,62 lei nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă deoarece această factură nu a fost niciodată acceptată de societatea debitoare, împrejurare ușor observabilă din conținutul facturii. Or, potrivit art. 46 paragraful 4.com. "obligațiile comerciale se probează cu facturi acceptate".
Se învederează că în condițiile în care, în cadrul procedurii sumare reglementată de nr.OG 5/2001, una din condițiile de admisibilitate a cererii de somație de plată este ca, creanța în baza căreia a fost promovată o astfel de cerere, să fie certă, lichidă și exigibilă, cu atât mai mult, în cazul unei acțiuni având ca obiect deschidere procedurii insolvenței la adresa unei societăți comerciale, se impune a fi avută în vedere această condiție a certitudinii, exigibilității și lichidității creanței pe care se întemeiază o astfel de cerere.
Motivul pentru care creanța pe care se întemeiază demersul judiciar al creditoarei este lipsită de caracter cert, lichid și exigibil, decurge din două împrejurări:
- debitoarea nu a acceptat niciodată factura nr. -/20.11.2007 care a fost lăsată de șoferul creditoarei - România SRL la sediul debitoarei SC SRL T, cu ocazia lăsării în curtea debitoarei a mărfii evidențiate în cuprinsul acestei facturi;
- SC SRL Taî ntocmit, cu acea ocazie un proces-verbal prin care a constatat faptul că marfa trimisă (obiecte constând în panouri de sticlă) era spartă și, prin urmare, improprie utilizării.
Se mai arată că deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății debitoare, în condițiile în care această societate are un număr de 59 angajați, în baza unui înscris dubios și care nu evidențiază o creanță certă, lichidă și exigibilă, ar fi o soluție - în egală măsură - nedreaptă, dar și neîntemeiată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu în limitele conferite de art. 4. alin.2 proc.civ. Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos, că recursul declarat este fondat, fiind incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 alin.1 pct.9 proc.civ.
În ceea ce privește critica recurentei privind starea de insolvență, Curtea de apel o găsește justificată pentru următoarele considerente:
Cu ocazia pronunțării hotărârii atacate, prima instanță a reținut în ceea ce privește creanța invocată de creditoare, că aceasta este certă, lichidă, exigibilă și a depășit valoarea prag, așa cum este reglementată în art.3 pct.12 din legea insolvenței, iar debitoarea se află în încetare de plăți, stare dovedită cu titlurile executorii depuse la dosar.
Curtea de apel constată însă, că s-a stins prin plată creanța declarată, fapt susținut de către recurentă și confirmat de creditoare. Astfel, prin înscrisul depus la dosar (fila 10) intimata creditoare a confirmat plățile efectuate de recurentă, declarând că nu se opune la admiterea recursului.
Prin urmare, admițându-se integral debitul datorat de către debitoare, a fost înlăturată prezumția de insolvență reținută în primă instanță ca temei al hotărârii, iar măsura menținerii sentinței de respingere a contestației și declarare a procedurii insolvenței împotriva debitoarei nu ar profita nici uneia dintre părți și cu atât mai mult mediului economic în general pentru că, practic nu se impune eliminarea unei asemenea societăți din circuitul comercial.
Prin urmare, stabilindu-se că nu sunt îndeplinite cerințele art. 31, raportat la art.3 pct.12 din Legea nr. 85/2006, motivul invocat justifică admiterea recursului și potrivit art. 312 alin. 1-3.proc.civ. modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației debitoarei și respingerii cererii creditoarei pentru deschiderea procedurii insolvenței. Totodată, va dispune comunicarea prezentei hotărâri la ORC de pe lângă Tribunalul Timiș în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de debitoarea SC SRL T împotriva sentinței comerciale nr. 1047/25.06.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Timiș nr-.
Modifică în tot sentința în sensul că admite contestația debitoarei și respinge cererea creditoarei pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Dispune comunicarea prezentei hotărâri la ORC de pe lângă Tribunalul Timiș în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. Dr.
GREFIER
RED./MM/27.10.2009
TEHNORED. /27.10.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
JUDECĂTOR SINDIC:
Se comunică 1 ex. la ORC
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Magdalena
