Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1197/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1197/R-COM
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 3: Dumitru
- - JUDECĂTOR 4: Magdalena
- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de debitoarea C - cu sediul în com., nr. 427, județul împotriva sentinței nr. 331/F/30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - creditoareC 2001cu sediul ales la SI ASOCIATII L - B, sector 6, -, nr. 1,. 4 și administratorul judiciar - Pitești, Str.-, -. A,. 15, județ
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier - juridic pentru recurentă, intimata prin consilier juridic și administratorul judiciar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul timbrat cu 20 lei potrivit chitanței nr. -/26.08.2009 emisă de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentei susține oral motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris solicitând admiterea recursului, depune la dosar note scrise.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului potrivit motivelor expuse pe larg în întâmpinarea de la dosar.
Administratorul judiciar depune la dosar dovada că există și alți creditori, arată că debitoarea a desfășurat activități comerciale, a achitat datoria către alți creditori, dar nu dorește să achite creditul la bancă, precizând că așteaptă soluția pronunțată în recurs.
CURTEA:
Constată că prin sentința comercială nr.331/F/30.03.2009 a Tribunalului Comercial Argeșa fost respinsă contestația formulată de, a fost admisă cererea formulată de 2001 și a fost dispusă deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei, luându-se celelalte măsuri specifice acestei deschideri.
Pentru a decide astfel,judecătorul-sindica constatat că la 30.10.2008 2001 a solicitat deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei, sub motiv că aceasta are o datorie certă, lichidă și exigibilă în valoare de 76.585,60 lei reprezentând contravaloarea mărfii livrate.
De asemenea,judecătorul-sindica constatat că la 21.01.2009 debitoarea a depus contestație, solicitând respingerea cererii creditoarei deoarece datoria pretinsă nu este certă, lichidă și exigibilă, marfa livrată fiind refuzată la plată pentru lipsă calitate.
Analizând contestația,judecătorul-sindica constatat că aceasta este nefondată deoarece marfa livrată de creditoare a fost primită și acceptată de debitoare, actele de însoțire a mărfii fiind înregistrate în actele contabile ale acesteia; și că aceasta nu a dovedit că a refuzat primirea mărfii pentru lipsă calitate ori cantitate.
În consecință,judecătorul-sindica decis respingerea contestației ca nefondată.
Cu privire la cererea de deschidere a procedurii insolvenței,judecătorul-sindica constatat că debitoarea nu a plătit datoria către creditoare, întârzierea plății depășind termenul de 30 zile, astfel că se prezumă starea de insolvență a debitoarei, potrivit art.3 din Legea nr.85/2006.
La 23.04.2009 a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
1. Se susține că greșit judecătorul-sindic de fond nu a admis contestația, ignorând faptul că debitoarea a depus la dosar refuzul de plată a mărfii din 08.08.2008.
Se mai susține că judecătorul-sindic nu a ținut cont că lipsa calitativă și cantitativă a mărfii nu au fost constatate cu ocazia punerii în operă; și că reclamanta nu a pus la dispoziția cumpărătorului certificatele de calitate și garanție.
2. Cu privire la cererea de deschidere a procedurii, recurenta susține că greșit a fost reținut de judecătorul-sindic că debitoarea s-ar fi aflat în stare de insolvență. În realitate, din balanța analitică depusă la dosar rezultă că aceasta are suficiente resurse financiare.
Se mai susține că judecătorul-sindic nu a obligat-o pe reclamantă la plata cauțiunii solicitată de debitoare.
Recursul nu este fondat.
1. Nu sunt fondate criticile recurentei privind respingerea contestației, critici încadrate din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Împrejurările litigiului
Curtea constată că reclamanta a încheiat cu pârâta contractul nr.709/20.12.2007, în urma comenzilor de livrare marfă formulate de cea din urmă și că reclamanta a livrat marfa comandată, înaintând facturile fiscale și avizul de însoțire a mărfii, valoarea acestora fiind de 76.585,60 lei (4-55).
Se mai constată că după livrarea mărfii pârâta a purtat cu reclamanta corespondență în legătură cu marfa livrată (92).
II. Dreptul aplicabil
Potrivit textului art.70 Cod comercial, lipsa de conformitate a mărfii cantitativă și calitativă trebuie anunțată în termen de 2 zile, sub sancțiunea inadmisibilității constatării ulterioare.
III. Judecata
Curtea constată că pârâta nu face dovada contestării lipsei de conformitate calitativă și cantitativă a mărfii în termenul prevăzut de art.70 Cod comercial.
Mai mult, nu există nicio dovadă la dosar din care să rezulte acest refuz invocat de recurentă. Înscrisurile depuse la dosar prin care pârâta susține că anunțat lipsa de conformitate nu fac această dovadă deoarece nu există probe din care să rezulte comunicarea contestațiilor arătate.
Singurul act depus la dosar din care rezultă existența unei corespondențe între reclamantă și pârâtă este cel de la fila 92, însă acesta este neconcludent cu privire la existența unui refuz ferm al mărfii în termenul arătat.
Mai mult, curtea constată că în ședința din 23.03.2009 reprezentantul debitoarei a recunoscut creanța pretinsă de reclamantă (121).
În concluzie, criticile recurentei cu privire la soluția dată de judecătorul-sindic relativă la contestație sunt nefondate.
2. Nu sunt fondate nici criticile recurentei relative la modul de soluționare al cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Dreptul aplicabil
Potrivit art.3 din Legea nr.85/2006,n înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
1. insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile:
a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori;
De asemenea, potrivit art.33 alin.3 din aceeași lege,la cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauțiune de cel mult 10% din valoarea creanțelor. Cauțiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauțiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauțiunea, cererea introductivă va fi respinsă.
II. Judecata
Curtea constată că judecătorul-sindic este abilitat să aprecieze cu privire la obligarea creditorului la plata cauțiunii.
Mai mult, curtea constată că debitoarea a solicitat tardiv obligarea creditorului la plata cauțiunii formulând cererea înainte de intrarea în dezbaterile pe fond. Or, potrivit art.132 Cod procedură civilă, cererile se formulează la primul termen de judecată.
Cu privire la starea de insolvență a debitoarei
Curtea constată că potrivit art.3 din Legea nr.85/2006, omisiunea de plată a creanțelor mai mult de 30 zile prezumă starea de insolvență a acesteia.
Prezumția nu este absolută, ea putând fi răsturnată, făcând dovada existenței lichidităților în contul curent al acesteia.
Recurenta nu a făcut această dovadă nici la instanța de fond și nici în recurs.
analitică invocată și depusă de recurentă nu este elocventă. Singura dovadă pertinentă este extrasul de cont curent pe care recurenta nu s-a angajat să-l depună nici la cererea expresă pusă în discuție de curtea de apel înainte de intrarea în dezbateri asupra recursului.
În consecință, nu sunt fondate nici aceste critici.
Văzând și dispozițiile art.312 alin. Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitoarea, cu sediul în comuna, nr.427, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.331/F din 30 martie 2009,pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș,în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-creditoare 2001, cu sediul ales la ȘI ASOCIAȚII în B, -, nr. 1,. 4, sector 6 și administratorul judiciar, domiciliat în Pitești, str. -, -.8,. A,. 15, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
5 ex./30.11.2009
Jud. fond: Gh.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Magdalena
