Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 1230/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1230
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 1338/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL, prin lichidator judiciar Casa de Insolvență A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentinței civile nr. 1338/15.06.2009 judecătorul sindic de pe lângă Tribunalul Arada închis procedura insolvenței debitorului - SRL A, a dispus radierea societății și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 03 noiembrie 2008, prin Sentința comercială nr. 2275, fost deschisă procedura insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006, față de debitoarea - "" SRL A, fiind desemnat lichidator judiciar Casa de Insolvență să administreze procedura insolvenței debitoarei.
Prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței, judecătorul sindic a pus în sarcina fostului administrator al societății obligația de predare a documentelor prev. de art. 28 din Legea nr. 85/2006, obligație neîndeplinită de acesta.
În ciuda eforturilor depuse de lichidatorului judiciar nu au fost identificate bunuri sau alte resurse pentru a putea fi plătite datoriile societății.
Pe baza documentelor puse la dispoziția sa de Administrația Finanțelor Publice A, lichidatorului judiciar a întocmit raportul de cauze și împrejurări care au dus societatea debitoare în starea de insolvență, prin acesta reținând motive care să atragă incidența art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu privire la fostele organe de conducere ale acestei societăți, însă, față de inexistența oricăror documente probatorii a apreciat că este în imposibilitate să solicite pe cale judecătorească atragerea răspunderii fostului administrator. Fără aceste documente și fără a avea aprobarea expresă a adunării creditorilor, nu a fost formulată o cerere în acest sens.
Judecătorul sindic a constatat că, în conformitate cu adresa nr. 3510/14.01.2009 emisă de Primăria mun. A reprezentată prin Primar - prin Direcția venituri, rezultă că societatea debitoare nu are înregistrate bunuri supuse impozitării (fila 307 dosar).
Față de lipsa totală a actelor și documentelor prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței, precum și imposibilitatea identificării uneia dintre cauzele de atragere a răspunderii fostului administrator al societății debitoare, lichidatorul judiciar a pus în vedere creditorilor să avanseze sume necesare continuării procedurii, însă creditorii nu au răspuns pozitiv acestei solicitări.
Față de lipsa totală a bunurilor din patrimoniul societății debitoare, judecătorul sindic a pus în vedere creditorilor să-și exprime poziția față de o eventuală avansare a cheltuielilor necesare continuării procedurii, potrivit încheierii din data de 18 mai 2009, însă creditorii nu au răspuns pozitiv acestei solicitări.
Ca urmare a imposibilității identificării de bunuri sau resurse necesare continuării procedurii și stingerii pasivului societății insolvente, a probării elementelor răspunderii civile delictuale prev. de art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Constatând că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din lege, precum și faptul că din probele de la dosar rezultă că societatea nu deține bunuri valorificabile în patrimoniul său.
Față de considerentele mai sus arătate și în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice A solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii, formularea unei plângeri penale în temeiul art. 147 din Legea nr. 85/2006, desemnarea unui administrator special și formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator.
În motivarea cererii creditoarea arată că, conform art. 2 din Legea 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligente în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă contrar tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum si dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență (aspect neevidențiat de către lichidator), abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea 85/2006.
Recurenta consideră că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii 85/2006.
Faptul că nu s-au primit actele societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment. Nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci, pentru eventuale conturi bancare.
Având în vedere că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății (Prof univ. - Falimentul-Noua Procedură, ed. B, 2003, pag 395-406), este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmii și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale foștilor administratori pentru lipsa lor de diligentă în conducerea activității societății, atragerea răspunderii, potrivit autorului citat, având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
Mai mult, raportat la dispozițiile legale mai sus arătate trebuie menționat că, chiar în cuprinsul Sentinței atacate se menționează că lichidatorul ar fi reținut câteva motive în vederea declanșării acțiunii conform art.138 din Legea nr.85/2006, din actele depuse de recurentă la dosarul cauzei, dar prin faptul că nici unul dintre creditori nu a avansat sume, lichidatorul propune închiderea conf. art.131 din Legea nr.85/2006.
Potrivit art. 5 din Legea 85/2006 "Organele care aplica procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum si realizarea în condițiile legii a drepturilor si obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte si operațiuni."
Potrivit art.4 din Legea nr.85/2006, În lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic. "
În derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special de către adunarea generală a acționarilor, care să poată primi raportul final și situațiile financiare finale ale procedurii. Același raport final și bilanțul de închidere, trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final, (art.129),pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii, așa cum rezultă si din doctrină. (, - Noua lege a insolvenței - Legea nr. 85/2006- comentată pe articole, Editura, 2006, pag.318). Dacă ar fi fost convocată adunarea generală a creditorilor societății, în cadrul acestei adunări, aveam posibilitatea invocării motivelor care stau la baza opunerii noastre la închiderea procedurii, în situația dată, facem aceste precizări în calea de atac legală.
In concluzie, solicită instanței, în principal, admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea cu trimitere, iar în subsidiar modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei plângeri penale în temeiul art.147 din Legea nr. 85/2006, desemnarea unui administrator special și formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată.
Lichidatorul judiciar al debitoarei - SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată conform considerentelor ce se vor expune mai jos că recursul declarat nu este fondat.
Astfel, criticile vizând faptul că lichidatorul judiciar nu ar fi întreprins toate măsurile pentru identificarea tuturor bunurilor debitoarei sunt generale și nu arată în niciun fel care ar fi acele măsuri și, mai ales, care ar fi bunurile la care se referă.
Dimpotrivă, Curtea constată că lichidatorul judiciar a întreprins toate măsurile rezonabile pentru identificarea tuturor elementelor de activ ale debitoarei.
În principiu, se poate accepta continuarea procedurii insolvenței, atâta timp cât există indicii rezonabile că ar mai exista și alte elemente active și că acestea ar putea fi identificate și valorificate, dar atâta timp cât nu există niciun astfel de indiciu, continuarea procedurii, doar pentru că ar exista posibilitatea ipotetică a identificării unor active, ar fi doar o sursă de cheltuieli nejustificate.
Nu este fondată nici critica ce vizează atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere, întrucât aprecierea oportunității formulării acestei cereri se face prin parcurgerea procedurii insolvenței o anumită perioadă, lucru care implică efectuarea unor anumite cheltuieli. Ori dacă averea debitoarei nu are bunuri suficiente pentru asigurarea acestor cheltuieli și astfel devine incident art. 131 din Legea 85/2006, nu se mai poate dispune continuarea procedurii.
Textul art. 131 din Legea 85/2006 nu condiționează închiderea procedurii insolvenței decât de inexistența bunurilor din patrimoniul debitoarei, iar nu de alte împrejurări, precum atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere, desemnarea administratorului special, formularea unei plângeri penale împotriva membrilor fostelor organe de conducere ale debitoarei sau depunerea raportului asupra cauzelor insolvenței.
Ca principiu, desemnarea unui administrator special este, conform art. 18, alin. 1 din Legea 85/2006, de competența adunării asociaților debitoarei, iar nedesemnarea acestuia nu este de natură să facă inaplicabile dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006.
De asemenea, nu i se poate reproșa practicianului în insolvență lipsa de diligență, în îndeplinirea atribuțiilor sale, mai exact neformularea unei plângeri penale întemeiate pe art. 147 din Legea nr. 85/2006, împotriva fostului administrator, atâta timp cât și instituția recurentă avea posibilitatea depunerii unei asemenea plângeri, lucru pe care nu l-a făcut.
Soluția închiderii procedurii în baza art. 131 din Legea 85/2006, în orice stadiu al acesteia, este prevăzută de legiuitor pentru a evita efectuarea de cheltuieli din fondul de lichidare în condițiile în care creditorii, persoanele direct interesate în continuarea procedurii, nu își asumă riscul efectuării unor astfel de cheltuieli.
Din această perspectivă trebuie privit și fondul de lichidare prevăzut de art. 4 din Legea 85/2006. Atâta timp cât nu mai poate fi identificat niciun bun în averea debitoarei și, în lipsa documentelor contabile ale societății, lichidatorul judiciar nu a fost în măsură să constate că există vreun element care să îl determine să formuleze o cerere în atragerea răspunderii membrilor fostelor organe de conducere ale debitoarei, folosirea fondului de lichidare este nejustificată. acestuia este să asigure lichidități în vederea desfășurării activităților specifice insolvenței (preluarea actelor societății, determinarea cauzelor insolvenței, identificarea și lichidarea elementelor de patrimoniu), ori asemenea activități nu mai pot fi desfășurate în speță.
În cazul închiderii procedurii insolvenței, conform art. 131 din Legea 85/2006, astfel cum s-a întâmplat în cauza de față, nu există obligația ca raportul practicianului în insolvență prin care se propune închiderea să fie comunicat creditorilor, împreună cu bilanțul general al lichidării, după cum nu există nici obligația convocării adunării creditorilor.
Aceste obligații sunt prevăzute de art. 129 din Legea 85/2006, însă acest text de lege vizează o cu totul altă ipoteză și anume aceea a închiderii procedurii după lichidarea tuturor bunurilor din averea debitoarei, ori în speță, procedura s-a închis pentru lipsa totală a bunurilor în averea debitoarei.
Cele două texte de lege instituie proceduri speciale, distincte, astfel că reguli prevăzute de una din ele nu pot fi aplicate prin asemănare celeilalte. În consecință, obligațiile comunicării raportului final și convocării adunării creditorilor, prevăzute de art. 129 din Legea 85/2006 nu pot fi extinse prin asemănare și la închiderea procedurii insolvenței conform art. 131 din Legea 85/2006.
Așadar, nu pot fi aduse critici sentinței, care a dispus închiderea procedurii insolvenței conform art. 131, prin prisma unor pretinse încălcări ale prevederilor art. 129 din Legea 85/2006.
Nu în ultimul rând, nu i se poate reproșa lichidatorului judiciar că nu a efectuat toate demersurile pentru a intra în posesia actelor contabile, ca să poată întocmi raportul final asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență și dacă sunt motive de atragere a răspunderii persoanelor de conducere.
Actele dosarului confirmă că lichidatorul judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au condus la încetarea de plăți utilizând documentele puse la dispoziție de A, în lipsa documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006.
Din cuprinsul raportului mai rezultă că administratorul societății a încălcat prevederile art. 138 lit. a din lege, dar având în vedere lipsa documentelor și a creditorilor care au lipsit la convocarea lichidatorului judiciar, s-a aflat în imposibilitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale.
Așa fiind, considerând că nu există motive de casare, sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea, va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 1338/15.06.2009 pronunțată de Judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTORDr. - - - - - Dr. -
. activitate prin
Pensionare.
Semnează Președinte
Secție Comercială
GREFIER,
Red../30.10.2009.2009
Dact. /09.11.2009
Prima instanță - Trib.
Judecători -
2 ex.
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Marian
